2,656 matches
-
uitat la ea cu milă și încet am început să-mi scot pulovărul, mi-am ridicat mâneca de la rochie și dintr-o mișcare rapidă, mi-am strâns pumnul și i l-am băgat sub nas. -Pune mâna, i-am spus supărată. Cameluța a privit neîncrezătoare, numai Nuța mirată a început să-și plimbe palma pe brațul meu. -O să te bată mama lui și nu o să mai vină la voi și nici nu o să te mai iubească, a continuat Cameluța, care
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Cuvântul “mare “ mă obliga să fiu cuminte, ceea ce în limbajul lor însemna că trebuia să plec la “Șosea” de fiecare dată când aveau nevoie să cumpere ceva. Primul drum îl făceam cu placere. Al doilea sau al treilea îl făceam supărată și, la dus și la întors, o înjuram pe tanti Oala, pentru că ea mă trimitea în fiecare zi de două ori cel puțin, fără să socotim plimbarea de la ora patru, când îi ieșeam înainte lui tata-mare. Dacă prima dată mă
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
de prima dată. În fiecare dimineață plecam să cumpăr pâine. Când o nimeream caldă, până acasă o mâncăm goală mai bine de jumătate; atunci eram obligată să mă întorc, neplătitî, să mai cumpăr încă una. Tot timpul mergeam visătoare sau supărată, adesea uitând că țineam bani în mână și până la Șosea, îi pierdeam. Asta era o adevărată problemă! Mă întorceam plângând și le inventam o poveste despre niște copii mai mari care mi i-au furat sau despre un câine care
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ață. La prânz borcanele erau aproape jumătate cu gândaci. Genunchii erau murdari de pământ, iar coatele zgâriate de atâta stat în iarbă așteptând la gaură, gâmdacii nefericiți. -Am furat pălăria de iarnă a lui tata degeaba? m-a întrebat Nuța supărată. -Astazi gândaci, mâine fluturi! i-am răspuns mulțumită de norocul pe care îl aveam la gândaci. Am plecat când nu mai aveam unde să ne punem gândacii și burțile ne cereau de mâncare. -Cat îi ținem? l-am întrebat pe
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
nu. - De ce nu i-ai dat-o, măi, fată? Du-te, Mariane, să-ți dea scrisoarea!... Fata intră în casă, întârzie ceva timp, dar reveni cu două scrisori mototolite în mână, pe care mi le întinse, roșie la obraz și supărată parcă, ocolindu-mi privirea. Apoi intră îmbufnată în casă fără să mai spună ceva. Rămas cu scrisorile în mână, am început să urc poteca. Privesc plicurile, amândouă erau de la Adelina: același scris fin, îngrijit, aceleași timbre albastre, frumoase. Doar că
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1468821062.html [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
Dl Marakis fu prăvălit la pământ, călcat în copite și zdrobit de cei zece cai terorizați de incident. În urma lor, în grajdul gol, omul coborî cu gesturi rapide pe scara podului. Și o altă „doamnă” care, zice autorul, „se născuse supărată”: Doamna Costăchescu Bettina Luiza, asistentă-șefă la spitalul “Elli.A.S.” din București, era extrem de nervoasă. Acest fapt nu era o noutate: dna Costăchescu se născuse supărată și trăia doar pentru a se răzbuna. În momentul respectiv, dna asistentă-șefă avea
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_margineanu_serban.html [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
gesturi rapide pe scara podului. Și o altă „doamnă” care, zice autorul, „se născuse supărată”: Doamna Costăchescu Bettina Luiza, asistentă-șefă la spitalul “Elli.A.S.” din București, era extrem de nervoasă. Acest fapt nu era o noutate: dna Costăchescu se născuse supărată și trăia doar pentru a se răzbuna. În momentul respectiv, dna asistentă-șefă avea motive temeinice să fie supărată: după o lungă și chinuitoare tură de noapte, unul din pacienții secției de care răspundea dânsa avusese nesimțirea să moară cu
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_margineanu_serban.html [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
asistentă-șefă la spitalul “Elli.A.S.” din București, era extrem de nervoasă. Acest fapt nu era o noutate: dna Costăchescu se născuse supărată și trăia doar pentru a se răzbuna. În momentul respectiv, dna asistentă-șefă avea motive temeinice să fie supărată: după o lungă și chinuitoare tură de noapte, unul din pacienții secției de care răspundea dânsa avusese nesimțirea să moară cu exact 15 minute înainte de ai veni ei schimbul și de a pleca acasă. Dacă adăugăm și faptul că respectivul
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_margineanu_serban.html [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
ajutor, rosti îngândurat tatăl Emanuelei, după ce mâncă o bucată aproape fierbinte de plăcintă.... Aveam bază mare pe el, acum sunt singur. Este destul de greu... - Hmm! Singur zici... Și eu ce mai sunt aici, domnule? Cantitate neglijabilă? Interveni Emanuela, făcând pe supărata, dar trăgând cu ochiul către mama sa, astfel că, într-o clipită, izbucniră amândouă în râs. Este adevărat, se vede treaba, continuă ea, faptul că, de când lumea și pământul, ginerele este mai iubit decât fiica, dar, domnul meu tătic..., nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
de fufă- auzi, domnule inginer, s-o facă fufă, te jumol toată, și se rățoiește la ea, se strânsese lumea pe ele ca la urs...,, În fond și la urma urmei, ce mai vrea, dragă, de la tine? - mă întreabă ea, supărată.” Auzi întrebare, ce mai vrea ea de la mine? Acum, domnule inginer, nu mai are nici-un rost, mândruțul ei a ieșit din spital ca o găină capie ( doamne ferește, că nu-i vreau eu răul) cică are capul într-o parte
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
viață de om. - Nicoleta, spune-mi ce ți-ai dori tu cel mai tare și mai tare? - Să am caiete când merg la școală, spuse imediat, fără să stea pe gânduri. Mi-au dat lacrimile. M-am scotocit prin buzunare, supărată că, de obicei, când pornesc pe trasee, nu iau bani cu mine, pentru că nu mi-ar folosi la nimic. Am dat, la fundul rucsacului, de o hârtie de cinci lei. I-am întins-o: - Uite, pentru tine, să îți iei
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1416449997.html [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
lor pe mai mute voci. -Ionițăăă! - se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat... tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? Ioniță plecă acasă supărat foc și eu îmi luai vacile și o luai pe vale spre casă cu ele. Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor... Mama, când auzi, se supără rău și-i scrise lui tata la București să vină acasă că Dinu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
clipe pe gânduri, s-a ridicat și a început să plângă. Își smulgea mărgean cu mărgean și le arunca pe oglinda apei. -Astea sunt lucruri spurcate! - a mai apucat ea să mai zică și s-a ridicat și a plecat. Supărat, eu am luat-o încet după ea. Nu știam ce s-a întâmplat. Am condus-o acasă și-am tot insistat să-mi spună și mie ce s-a întâmplat cu gestul ei. N-a vrut să mai deschidă o
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
timpului acțiunii: „iulie 1909“, a locului acțiunii: „casa Giurgiuveanu din strada Sfinții Apostoli din București“, și în primul rând, a portretului bătrânului Giurgiuveanu, „a cărui vârstă rămâne incertă, zâmbind cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate“, o apariție stranie, care la întrebarea nepotului: „Aici șade d-l Constantin Giurgiuveanu?“, răspunde: „nu-nu-nu știu... nu stă nimeni aici, nu cunosc“. La un joc de table și apoi la un joc de cărți, autorul face portretul și celorlalte personaje
G. Călinescu: Enigma Otiliei (primul roman citadin de tip clasic și balzacian). Referat, de D. Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/g-calinescu-enigma-otiliei-roman-realist-de-tip-clasic-si-balzacian-referat-de-d-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339505_a_340834]
-
O să mă găsească vinovată... Of, Doamne! Numai doamna avocată mă poate lumina! Să-i dea Domnul sănătate... mare noroc am avut de ea...” Ramona Vlădescu a venit la birou cu o jumătate de oră înainte de începerea programului. Era obosită și supărată, dusă cu gândul departe. A văzut-o pe Violeta la ușă doar când era aproape lângă ea și a tresărit. O privea cu milă. Nu i-a zâmbit ca de obicei. - Săru’ mâna, doamna avocată! S-a întâmplat ceva... - Să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_8_marian_malciu_1327438590.html [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
ieșit din Neptun decât atunci când ne-ai scos tu, de unde să-i vedem? - Poate avem timp să-i vedem sau de ce nu, să ne plimbăm chiar noi călare. - Și eu să stau în hotel? Se bosumflă Minela, făcând-o pe supărata. - Nu, tu ne urmezi pe șosea la volan. - Se poate? - Desigur. Acum este o șosea cu două benzi pe sens între Saturn și Venus și poți parca unde vrei să ne aștepți. - Mai vorbim. Să vedem ce program ne vom
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
calcul. Știu bine cum mă simt. Mă voi odihni ca să-mi revin cât voi veți fi plecați. - Nici vorbă! Nu merg fără tine, nicăieri. Stau aici să te doftoricesc cu tot ce ai nevoie, continuă ea să pară cât mai supărată că vrea s-o trimită cu Ștefan. - Nu fi copilă. Ștefan este om serios, nu se va întâmpla nimic rău. - Nu la asta m-am referit, ci la faptul că nu pot să plec de lângă tine atâta timp cât nu ești pe
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
place să nu existe nici necaz și nici boală mi-ar place dacă totul ar fi-ntr-o perfectă rânduială mi-ar place dacă totul ar fi frumos aranjat mi-ar palce dacă omul n-ar fi mai tot timpul supărat. mi-ar place ... mi-ar place ... mi-ar place și ies pe-o ușă dându-vă pace. poemul de marți - câți oare dintre noi Baia Mare, februarie, 2012 I. câți oare înțeleg adevăratele iubiri câți oare dintre noi trăiesc din amintiri
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/7_poeme_luni_marti_miercuri_joi_vasile_bele_1331769083.html [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
bună s-o vorbim în viață n-ar trebui să ne despărțim poemul acesta joi a fost scris desigur urmarea unui frumos vis deci dacă ar trebui sau n-ar trebui este mesajul pe care-l vrea a-l gândi supărat și-n suflet cu amar ar trebui sau n-ar trebui să trăim în zadar poemul ar trebui să aibă un final sincer chiar mi se pare totul banal dar fiind vorba de ziua de joi desigur nu voi avea
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/7_poeme_luni_marti_miercuri_joi_vasile_bele_1331769083.html [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul, de când știu, Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1472203183.html [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
sinceritate tulburătoare : „Aici, pe pământ, vreau să trăiesc pe muchie de cuțit, pe marginea prăpastiei, periculos, intens, incitant, complet, să ard pe dinăuntru cu o flacără vie și contagioasă, să pot fi, după caz, tristă, veselă, melancolică, plină de energie, supărată, exuberantă, entuziastă, amărâtă,...Ei, bine, da, asta vreau să fiu, să am dreptul de a fi nefericită și nu abonată la idealul unei fericiri iluzorii.” Deziluziile și neîmplinirile, goana după răspunsuri și explicațiile care caută să badijoneze un suflet extrem de
DREPTUL LA NEFERICIRE DE LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 by http://confluente.ro/george_terziu_1444802997.html [Corola-blog/BlogPost/379843_a_381172]
-
eu aici.Rămân cu tine până te liniștești. Nu are rost să mă întorc la cursuri, poate nici nu v- a m-ai fi cazul, probabil voi fi exmatrculat. Cu un tată arestat de Siguranță ce șanse am ? Mama: (foarte supărată, dar încercând să-și îmbărbăteze fiul ) - Sorin,te-am chemat lângă mine ! Eram singură cu Lăcrămioara . Ne-am speriat foarte tare . Sorin: - Dar, ce a fost, cum s-a întâmplat ? -Mama: - Ieri , pe la ora nouă seara, Lăcrămioara s-a întors
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1478705541.html [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
ci și psihicul. A devenit depresiv, închis în sine, introvertit, uneori suspicios chiar și cu cei care îl iubeau, dar totuși corect, responsiv, veșnic oferind o mână întinsă spre ajutorarea celor care îl solicitau. Deseori, l-am simțit obosit, blazat, supărat chiar, dar precum acel armăsar din poveștile copilăriei noastre mânca „jăratec” și se metamorfoza într-un om plin de energie, de farmec, de bunătate... Un fel de pasăre Phoenix! Evadând din izolarea autoimpusa se contopea cu lumea și făcea minuni
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_a_plecat_si_ioan_tepele_george_roca_1332956987.html [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
dată când ne trezim și somnoroase îi luăm în brațe și zicem: “ mai vreau să stau 5 minute cu tine aici” deși riscăm să întârziem la servici, de fiecare dată când le zâmbim sincer sau de fiecare dată când suntem supărate pe ei din motive nesemnificative. Opinia un bărbat care iubește și respectă femeile, poet și prozator contemporan pe care eu îl stimez enorm este aceea că “După ce iubești femeia, priveste-o cum doarme în locul acela numai al ei. Asculta ce
PARTEA II) de DIANA ILIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Ca_de_la_femeie_la_femeie_capitolul_ii_diana_ilia_1331164229.html [Corola-blog/BlogPost/354296_a_355625]
-
că acel barbat atât de puternic, de dur, tatăl ei, își trăiește ultimele ore din viață. Relațile femeii cu părinții deveneau adesori tensionate, nemulțumirile de ambele părți nu lipseau aproape niciodată. Cearta izbucnea din te miri ce. Pleca adeseori acasă supărată, uneori plângea. În ultimul timp însă Timotei, scotea arareori câte un cuvânt, în schimb te privea ca și cum ți-ar fi citit gandurile. Părea retras în sine, plecat într-o altă lume pe care se străduia să o priceapă ori să
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1437421137.html [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]