226 matches
-
nimic...! Titlul acestei cărți e, cred, un reziduu al unor ritualuri presimțite, din carne și din ritmul sîngelui, care își dezvoltă continuu propria poveste, propria curgere. Paznicul umbrei, paznicul zăpezii ... ! Să păzești zăpada să nu se topească, în martie, iată superbia inutilității care ne hrănește. Titlul unei cărți e numele său din buletin. Ca autor, cînd dai numele final cărții ai sentimentul că ai ieșit de la "starea civilă". Care ar fi poemul pe care îl prefer, din această carte? "Metamorfoza", de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cazone, de carențele ofițerilor, de unele aspecte ale relațiilor dintre grade, autorul prezintă, într-o manieră ironică, tăioasă, situații și tipuri specifice mediului. Colonelul sau generalul reprezintă chintesența defectelor militarului de profesie, produsul finit al involuției, care își etalează cu superbie nepriceperea și ignoranța. În special inspecțiile și manevrele aveau darul de a releva dezarticularea sistemului și incompetența comandanților. Vine doamna și domnul gheneral, cea mai cunoscută proză a lui B., este concepută într-o perspectivă cuprinzătoare. Acțiunea e plasată într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
finală. O astfel de carte se alcătuiește de regulă la amurgul unei vieți în cultură, și nu la începutul ei: eludării acestei reguli nescrise, ca și absenței unei autoironii rezonabile, i se datorează într-o măsură prețiozitatea stilistică, accentele de superbie juvenilă, verbozitatea filosofică, inseminarea cu sens cvasitranscendent a unor episoade comune, mobilizarea subiectului narator sub mistica unui „destin”, a unei „viziuni”. Astfel de stridențe își găsesc în planul cărții, în special în ce privește termenii din urmă, o legitimare cel puțin surprinzătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
doar până la prima haltă, unde, cu cinism cazon, se va opera transferul. Un alt personaj, ratatul martir Paulică, e pivotul unei tragedii ale cărei consecințe îi depășesc cu mult așteptările. Condamnat la moarte pentru propagandă comunistă, el își acceptă cu superbie sancțiunea, sfidând și Curtea, și probele avocaților săi. In momentul pronunțării verdictului, mama avântatului student cu fumuri revoluționare face infarct într-una din băncile tribunalului. După două săptămâni de tergiversări, în zi de Paște, pedeapsa îi va fi comutată. Nici măcar
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
voluptuoasă în intimitatea detaliilor, cu rafinament, cu sadism, cu perversitate. Puțini sînt scriitorii care reușesc să le atribuie fiziologiilor umane în descriere o mai mare precizie științifică și o mai acută reverberație poetică. Hans Joachim Schädlich ne face să vedem superbia soarelui oglindit în mocirlă. Iată de ce vă propun acest text, fără îndoială șocant, prin care vreau să ilustrez și o afirmație a lui Amos Oz, care mi-a plăcut mult: "Nimic din această lume nu e sub demnitatea literaturii". (N. I
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
fug ca un cal, să cred că fug ca un cal. După cîteva navete, iarba se jilăvește și miroase chiar a iarbă. Mă opresc. (...) lumea, iubite Franz Marc, este pur și simplu cubistă. Exact așa cum, de altfel, o văd și superbii dumneavoastră cai albaștri. Cu unele mici.". Așadar un melanj de ironie și melancolie, un suprarealism moale, precum madlena proustiană înmuiată în ceai. Subliniem, toată reprezentația are loc sub semnul suveran al stilului. Saturat, suprasaturat de stil, Val Gheorghiu e un
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
sunt cele milenare. Ecoul strigătului d-sale (în pustiu) „se stinge în ploaia care cade necontenit de o mie de ani/ peste salcîmul din fața blocului cenușiu (ah, blocuri, de ce nu aveți voi sfîrșit!)” (Umbra trestiei pe cer). Despărțindu-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ecou și că modernismul cîștiga, treptat dar ireversibil, literatura română. O părticică din Macedonski vom întîlni în unele dintre cele mai proeminente figuri ale epocii interbelice. Din vîrful piramidei unde se afla instalat, Maiorescu l-a ignorat toată viața, cu superbie, pe bietul Macedonski ori l-a catalogat cu dispreț drept corupător al atmosferei literare; dacă ar fi bănuit măcar o clipă cît avea să-i fie datoare lui Macedonski literatura română din secolul XX, poate că pontiful Junimii s-ar
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l structurii sale spirituale". De reținut superbia accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
magmatice. Subconștientul iese la suprafață ca patos asociativ antirațional. Poezia se izbește de violența zăcînd în propriile-i adîncimi ce nu s-au lăsat domesticite. Expresia o sacrifică în ipostaza sa de mărturie relativ coerentă, logică, spre a rămîne, în superbia-i nereținută, informală, singură în măsură a o reprezenta. E o exorcizare a ,conținutului", id est a ființei ca mesaj justificativ-demonstrativ, lăsînd cale liberă ,formei", pură sfîșiere în sumbra-i puritate dureroasă: ,gura mea se afundă în curbura cefii tale
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
Nici măcar într-o carte de versuri“ (ukulele). Așadar, Marian Drăghici crede, romantic, în existența poeziei ca realitate platoniciană, transcendentă (o esență numinoasă care nu poate fi privită față către față, cum nici Dumnezeu, ci numai în vis), însă nu are superbia romantică a potenței geniului de revelare a ei prin verb. În același fel, el crede, dostoievskian, în frumusețea (poezia) care va salva lumea, dar este nevoit să constate neputința acesteia în fața morții: „și-am văzut cât de neputincioasă, de inutilă
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
dintre Carnaval și Păresimi la Everyman), modelul ale cărui atingeri cu cărți bisericești și, dimpotrivă, cu scrieri vulgarizatoare Mihai Moraru le urmărește atent seamănă, din ce în ce, cu dezvoltarea alegorică a aceluiași, repetat, memento: o, superbe, quid superbis, tua superbia superavit. Firește, înainte să ia în seamă partea de semnificație a unor narațiuni ici-colo versificate sau dramatizate, Mihai Moraru stăruie asupra analizei strict filologice. Altfel spus, ca să treci la comentariul unui text din care, fiindcă-i aparține pluripotentului Morgenstimmung literar
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
se reflecta în ilustrul personaj, invocat ca un fel de garant al propriei deveniri ("Odiseu este dintre aceia care-și fundamentează existența pe un gînd, singurul care nu suportă metamorfoza"), însă și ca un fel de răsfăț acustic, semn de superbie, nu o dată caracteristic generației: "folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună". Urmează un portret al eroului homeric, remarcabil prin realismul amestecului de virtuți și slăbiciuni puse în slujba virtuților, în chip oarecum
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
Cosmin Ciotloș Un expert STASI, Gerd Wiesler, specializat în anchetarea celor care, în anii Cortinei de Fier, întrețineau relații cu jumătatea capitalistă a Germaniei, primește misiunea de a contabiliza fiecare mișcare a unui faimos scriitor, Georg Dreyman, suspectat, prin superbia cu care își gestionează succesul, de disidență. Mai mult - căci revanșa politică are, nu de puține ori, origini meschine - căsnicia perfectă a acestuia din urmă cu o frumoasă actriță e de natură să stârnească invidia Ministrului Culturii. În consecință, în
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
eu și alții și n-am nici un chef să răsucesc fraze lemnoase" (p. 334). Alteori, scrisul este amânat pentru că încep știrile la televizor. Orice pretext este bun atunci când obligația de a scrie devine exasperantă. Chiar dacă nu-și asumă lenea cu superbie, ca Al. Paleologu sau Camil Demetrescu, Gabriel Dimisianu nici nu se consideră complet imun la aceasta. Să fie vorba doar de un bolnav închipuit?: "Nu-mi merge scrisul. Zilele trecute l-am auzit vorbind despre lene la televizor pe Camil
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
poate dobîndi, întîrziat cum este: "dacă mi s-ar oferi, printr'o excepție absolută, nemurirea, n'aș primi-o, fiindcă veșnicia ce mi-ar sta în față, nu m'ar putea mângâia de absența celei ce m'a precedat." O superbie care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
care-i este propriu, și nu numai muzical, ci și literar. Asocierile se fac cu eternul Caragiale și cu irepetabilul Urmuz. Ceea am văzut , am apreciat și am aplaudat și la acest opus, Kaleidoscope, o muzică pătrunzătoare, proaspătă, dezinvoltă, cu superbii, cu poante și cu gust.
Muzic? de azi... by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84207_a_85532]
-
se împotmolească de fiecare dată cînd scot capul din bibliografie și se încumetă să-și dea drumul pe panta teoretizărilor proprii. „După căderea comunismului zona rezervată celor autorizați să examineze realizările sau eșecurile politicienilor români suferă de suprapopulare” - scriu cu superbie cei doi juni autori chiar la începutul primului capitol, Patimile politicii de tranziție, un lung și aberant rechizitoriu la adresa presei, vinovată, cred autorii, de a fi ocupat segmentul de interes al opiniei publice care ar fi trebuit dedicat exclusiv specialiștilor
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
Cioculescu, meschină. Eu unul o exploatez însă, din perspectiva mărcilor stilistice, altfel. În primul rând pentru că, eliminând cele câteva ipotetice pagini de index, Simona Sora elimină de fapt prejudecata istoriei literare ca gen care nu se citește, ci doar, cu superbie autohtonă, se consultă. Structura demonstrativă a Regăsirii intimității pretinde, intransigent, o parcurgere fără discontinuități și fără ocoluri. Atâta vreme cât capitolele teoretice introductive precizează termenii discuției făcând apel la instrumente relativ maleabile, a urmări, în aplicațiile pe text, sensurile - restrânse de nevoie
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
silezio stampa dureroasă și de a reafirma - cu mijloace literare, dar perfect transparent - dreptul românilor la recuperarea idealului Unirii este, în egală măsură, unul curajos, iconoclast și admirabil. Visul „mândru și frumos” al părintelui Mantu reprezintă o sfidare plină de superbie a constrângerilor de ordin politic în numele libertății de cuget și opinie. Nu este exclus, plin urmare, ca schița Poetul Vlahuță (a cărei a doua parte publicată în „Epoca literară” se încheie cu viziunea onirică a unei Alba Iulia în plină
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
și bibliografie înclină tot așa de tare în favoarea celei din urmă cum înclină balanța dintre didactic și original în favoarea celui dintâi." (pag. 5) Aici se cuvin ridicate două întrebări de neocolit. (Mă miră că ele au scăpat cartezianismului etalat cu superbie în recenziile referitoare la Istorie.) La ce dicționare (prima) și la câte dicționare (a doua) se referă Manolescu atunci când separă apele tulburi ale literaturii române? Evident, nu la neterminatul DGLR și nici la cel, convertit ulterior în sinteză, al lui
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale repugnante. Nimeni în poezia noastră n-a mai îndrăznit să se aburce pe un așa tron inacostabil de feminitate imperială, pe așa scară de superbie zeiască. Am avut destule mîncătoare de bărbați (de la Alice Călugăru încoace) și chiar unele bampirițe, dar o așa strivitoare absolută și în masă n-am mai avut - și nici nu văz cum am mai putea avea. Lucica vorbește de-a
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
unul dintre barometrele cele mai sensibile ale raportului dintre creator și instituție, a ignorat ani de-a rîndul, dar, de fapt, ignoră și acum, ceea ce se numește, în mod curent, formă alternativă sau neconvențională. După cum a fost ignorată cu aceeași superbie problema curatoriatului sau aceea a inițiativei private în domeniul artistic. Au rămas neclintite aceleași concepții imemoriale că arta înseamnă pictură, sculptură, grafică, decorative etc.- cărora li s-au mai adăugat restaurarea și pictura religioasă - și aceleași convingeri că ea se
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
ghimpi. Așa că ineditul și valoarea ,documentarului" din Observator cultural nu stau atît în informații (ceva-ceva se mai știe...), cît în felul cum sînt abordate anumite probleme. Bunăoară, fiindcă Eliade, sau Cioran, sau Ionescu n-au rămas niște ,agitatori" fără operă, superbia lor trece, acum, drept mult mai legitimă decît a oricăror tineri de ieri sau de azi. Alexandru Paleologu crede altfel: Aveam foarte multe relații personale, prin familie, cu intelectuali bătrîni. Adică ce însemna Ťbătrîniť? Oameni care atunci aveau 40, 45
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
Așa-zisa frivolitate a lui Mozart nu e o mască a profunzimii? Etimologia cuvîntului frivolitate ne vine în ajutor, deoarece în limba latină friare însemna a tăia firul în patru, a analiza. Iar aristocratul se trezește în declarația plină de superbie privitoare la demagogicul "cult al muncii": "Eu nu am cultul muncii. Sînt un leneș. Și acest lucru mi-a folosit foarte mult. Dacă am scris niște cărți este pentru că am fost leneș, nu pentru că am avut cultul muncii. Lenea înseamnă
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]