226 matches
-
prin recursul la general în numele „esteticului”. Literatură este peste tot, chiar și acolo unde ea nu se explică en tant que telle, așa după cum esența ei din punct de vedere estetic poate lipsi chiar acolo unde autorul își afirmă cu superbie auctoritatea, din cauză că exercițiul său literar apare mult prea mult tributar voinței de referință. Mai e ceva. Deși vorbește despre moartea autorului, Barthes nu aduce niciodată vorba despre moartea subiectului. Nu sînt eu primul care face această remarcă dar, în contextul
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
de fizică, acolo unde descompune lumina și descrie amestecurile optice, și în mediul natural, și în spațiul social, și în tradiția simbolică, și în mistică, și în substanța, și în imponderabila culorilor, el se mișcă fără crispare, dar și fără superbia celui care știe deja drumul, transformîndu-se în ghid autorizat fără să-și piardă nici o clipă calitatea esențială de partener. În această lume, în acest univers fascinant și infinit al culorilor, profesorul descoperă, înțelege și analizează, dînd tot timpul senzația că
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
fond!, din ultima carte, unde vine Picasso însuși "cel de la bătrînețe, cu fața pergamentoasă, cu ochii ficși, hipnotici și cu pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul Vasile, descins de la locul lui, de pe jardinieră, printre picioare. Sforicică nu dansează, iar de la o
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
muntoase „ară în cer", oceanele pulsează etc. Avem a face cu un suflet rural ce-și eliberează hiperbolic energiile comprimate, ieșind din secularul tipar folcloric, contactînd instinctualitatea. O agresivitate lăuntrică se întrevede în această ostentativă aglomerare de grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar „micile cioburi colorate" se află „în mîinile antropofage". Spre a ne
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
gândului ruminant. Obsesia morții, conviețuirea cu această „fatalitate lăuntrică a firii” („Când cazi sub vraja morții, totul se petrece ca și cum ai fi cunoscut-o într-o existență anterioară, iar acum ai fi nerăbdător s-o regăsești cât mai curând”) scad superbia spiritului, îl îngreunează cu experiența morții (altminteri refuzată omului), proba efemerității eliberând de povara, confortabilă, a speranței. „Excesul morții” dezleagă de moarte. Menținut în platou, sentimentul morții se cronicizează, privirea încetează a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
în față! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei! - 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce-i înfrunt?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima! - 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea: Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața! [...] nu
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
complexă, ce depășește intențiile pur literare, impregnându-se de atmosfera epocii - New Deal-ul și retorica sa cu profunde ecouri și implicații sociale —, dar e sigur că metafora uriașului baraj (dam) din San Gabriel Mountains depășește și se opune, prin superbia construcției, nevrozei orașului autodevorator, trăind în păcat, crimă și autoanihilare prin droguri și alcool. Barajul desparte, simbolic, două lumi, două sensibilități și două vârste ale omului modern: cel răpus de viciu și cel care-și împlinește destinul sub semnul Construcției
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
silezio stampa dureroasă și de a reafirma - cu mijloace literare, dar perfect transparent - dreptul românilor la recuperarea idealului Unirii este, în egală măsură, unul curajos, iconoclast și admirabil. Visul „mândru și frumos” al părintelui Mantu reprezintă o sfidare plină de superbie a constrângerilor de ordin politic în numele libertății de cuget și opinie. Nu este exclus, plin urmare, ca schița Poetul Vlahuță (a cărei a doua parte publicată în „Epoca literară” se încheie cu viziunea onirică a unei Alba Iulia în plină
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
înlocui pe nimeni oricît de aspră ar fi substanța / din care e făcut”. Dat fiind cercul acestei singurătăți (singularizări) în care se include, erosul unei astfel de naturi creatoare e dificil. Femeia atentează stilistic la condiția artistului axat pe o superbie a căderii, nemaidispus a crede „ca altădată că totul e sus”, că viața ar fi „pe culmi”. Are loc o denivelare a imaginarului, o incapacitate a îndrăgostitului de a descinde „acolo unde ochii tăi ar putea fi stele și romanțe
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
de conduita critică a cronicarilor literari postbelici, refugiindu-se în „tehnicismul analitic”: „Și nu puțini au fost aceia care au crezut că trebuie să întoarcă spatele acestei îndeletniciri trădătoare care te face să fii sincer doar când împarți calificative, cu superbie, necunoscuților, începătorilor și, în general, celor ce nu au în spate fie pe cineva, fie ceva anume, fie propriul trecut”. Nu-i mai puțin adevărat însă că mai toate volumele de studii ale lui Eugen Negrici sunt trase, printr- un
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
cu dizolvarea previzibilă a corpului social. Cînd între nobili și tălpași nu mai apare burghezul, cu rol de filtru menit a opri revărsarea verminei asupra aristocraților, atunci societatea se duce de rîpă. Orice doctrină care cultivă egalitarismul pentru a coborî superbia celor suspuși la promiscuitatea celor supuși trebuie înfierată ca fiind contrară spiritului european. Potrivit lui Johnson, pătura de mijloc din țările apusene este supusă unei agresiuni constante al cărei deznodămînt stă în pierderea tocmai a acelor valori pe reazemul cărora s-
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din ecuație, cei care n-o practică fiind disprețuiți cu superbie) și la o serie de gesturi de un teribilism aproape stânjenitor. Un protest contra dezinteresului pe care puterea politică l-ar arăta față de cultura scrisă se soldează, spre încântarea lui Danilov, cu incendierea unui teanc de ziare. Altundeva, poetul relatează
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
sunt cele milenare. Ecoul strigătului d-sale (în pustiu) „se stinge în ploaia care cade necontenit de o mie de ani/ peste salcîmul din fața blocului cenușiu (ah, blocuri, de ce nu aveți voi sfîrșit!)” (Umbra trestiei pe cer). Despărțindu-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
în lumea literară autohtonă ca un autor de mare succes în Occident. În clipa cînd a început să primească vizite din România, din partea unora care credeau în mitul său de mare scriitor universal, Petru Dumitriu cred că și-a pierdut superbia și a devenit omul nesigur pe care aveam să-l cunosc. Legenda sa, la care, nu mă îndoiesc, a lucrat el însuși pe vremea cînd informațiile din Occident veneau aduse de unul sau altul, a murit în clipa în care
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
neant, la stingerea unei clase care întîmpină o istorie cu fiecare clipă mai ostilă. Este o clasă căreia i se potrivește acea formulă din Sallustius adoptată ca deviză a clanului de primul urmaș al paharnicului Alexandru Cozianu: contemptus animus atque superbia, ipsa nobilitas. Dar sentimentul supremației sociale, semeția înscrisă în genele boierimii noastre nu au măreție, manifestîndu-se în acest ultim veac al evoluției ei mai curînd ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
ei mai curînd ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii, nepoți și strănepoți ai lui Alexandru Cozianu (Davida, Bonifaciu Cozianu, Elvira Vorvoreanu, Ghighi Duca, Șerban Romano, Dim Cozianu), sînt posedați de demonul superbiei care le dictează gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
în chestiune nu s-a petrecut nici o schimbare. Predominau aceeași frică a concedierii ,pentru o frază ambiguă, suspectă sau un cuvînt netrebnic, abătut de la canoanele cenzurii, aceiași șefi de cadre, aceeași vigilență rizibilă, nocivă a biroului organizației de bază, aceeași superbie a Ťindicațiilorť (ce se modificau de la o zi la alta în funcție de conjuncturi oculte), aceiași șefi neghiobi și semidocți", pe scurt persistă ,aceeași atmosferă kafkiană". O amenințare surdă, venită din imprevizibile direcții, planează asupra tuturor, distorsionînd firescul comportamental, inhibînd conversația, inducînd
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
fronda aceasta "tinerească", "băiețească", "muntenească" are ca arierplan și subton liric o gravitate mai puțin discutată de critică. Ea nu apare odată cu volumul La dispoziția dumneavoastră (1979) care, mai sceptic în premise și mai amar în concluzii, va diminua considerabil superbia eului liric; ci este prezentă încă de la debutul poetului, apăsat și chiar terorizat de combustia personajului pe care-l (re)prezintă. Planul reflecției profunde și dramatice îl dublează pe cel al acțiunii energice, ridicând împotriva fluxului vital o serie de
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
magmatice. Subconștientul iese la suprafață ca patos asociativ antirațional. Poezia se izbește de violența zăcînd în propriile-i adîncimi ce nu s-au lăsat domesticite. Expresia o sacrifică în ipostaza sa de mărturie relativ coerentă, logică, spre a rămîne, în superbia-i nereținută, informală, singură în măsură a o reprezenta. E o exorcizare a ,conținutului", id est a ființei ca mesaj justificativ-demonstrativ, lăsînd cale liberă ,formei", pură sfîșiere în sumbra-i puritate dureroasă: ,gura mea se afundă în curbura cefii tale
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
într-una din cele mai reprezentative și mai tulburătoare prefigurări ale marelui eveniment justițiar. Demnă de semnalat ni se înfățișează conștiința integraționistă a lui I. D. Sîrbu, care (spre deosebire, de pildă, de unii scriitori tineri de azi care pun cu superbie accentul pe "autonomia culturală" a discursului lor) se dorește a se situa pe o nervură istorică, a continua ceea ce au săvîrșit predecesorii. Și n-avem deloc impresia că și-ar diminua originalitatea vorbind despre "dascălii" dintre cele două războaie, care
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
Nietzsche îl citea pe Dostoievski, în traducere franceză, și profesorul și filosoful Ion Ianoși, un erudit în problema literaturii ruse, și nu numai!, mă convinge că filosoful neamț a avut acces și la Crimă și pedeapsă! -, la eroul stendhalian trăim superbia criminalului care nu se supune legilor moralei și bunului simț, murind cu zâmbetul insolent pe buze, fiind convins că dreptatea e de partea sa. Așa cum, cu vreun secol după apariția acestui roman incendiar, vor muri cu zâmbetul pe buze, respingând
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
a unor grupuri și mari colectivități în mijlocul continentului unde s-au născut și format ceea ce numim însemnele umanului și ale umanității?!... Iar semnificativ, la cele două personaje-model pe care le-am analizat în treacăt mai sus, nu este numai această superbie maniacală de a transgresa una din majorele interdicții morale ale umanității, dar și reacția lor "după": insolența, calmul neabătut al lui Julien Sorel, chiar și în fața plutonului de execuție, și sentimentul de vinovăție ce tresare la studentul rus, indus de
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
a provocat, în mare, aceleași previzibile jerbe verbale. Discuția în cauză înseamnă de obicei, în România anului 2006, înfruntare polemică și discurs revendicativ. Există pe această temă o întreagă bibliografie de specialitate, mai ales franceză, dar ea rămîne ignorată cu superbie; cel puțin pînă acum, observăm mai ales vocația interjecțională a disputei, evocarea confuză și vagă de argumente literare pentru mascarea unor pulsiuni ce n-au nimic a face cu literatura, ci doar cu obsesia afirmării sociale și mediatice. Așa a
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
dintre Carnaval și Păresimi la Everyman), modelul ale cărui atingeri cu cărți bisericești și, dimpotrivă, cu scrieri vulgarizatoare Mihai Moraru le urmărește atent seamănă, din ce în ce, cu dezvoltarea alegorică a aceluiași, repetat, memento: o, superbe, quid superbis, tua superbia superavit. Firește, înainte să ia în seamă partea de semnificație a unor narațiuni ici-colo versificate sau dramatizate, Mihai Moraru stăruie asupra analizei strict filologice. Altfel spus, ca să treci la comentariul unui text din care, fiindcă-i aparține pluripotentului Morgenstimmung literar
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]