1,280 matches
-
poate găsi la Mioara Avram, în Gramatică pentru toți, ediția a II-a (București, Humanitas, 1998, p. 124-127). Am întîlnit în ultima vreme în limbajul familiar-argotic - și chiar în pătrunderile sale în jurnalismul contemporan - o structură interesantă, în care valoarea superlativa e exprimată prin repetarea unui substantiv că determinant legat de regentul sau prin prepoziția de. Expresia băiat de băiat este cuprinsă în cele mai recente dicționare de argou românesc; Nina Croitoru-Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române (Slobozia, Arnina, 1996
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
din dicționarul anterior, transpusa însă în alt registru, al limbajului neutru: "om credul, naiv". În absență citatelor ilustrative și în situația în care lipsesc unele verigi ale evoluției semantice, e destul de greu de decis valoarea construcției. Către interpretarea să că superlativ (probabil ironic) ne poate conduce comparația cu o altă expresie, marfă de marfă: "două bătrînele simpatice din Cartierul de Vest al Ploieștiului mă anunță entuziasmate că îmi dau un caz - marfă de marfă, nu altă" ("Național", 552, 1999, 3). Termenul
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
Vest al Ploieștiului mă anunță entuziasmate că îmi dau un caz - marfă de marfă, nu altă" ("Național", 552, 1999, 3). Termenul de bază marfă, cu semantism argotic relativ recent, dar de mare succes și răspîndire rapidă, are deja un sens superlativ: se folosește că determinant cu valoare adjectivala, cu sensul "foarte bun, excelent": "o muzică - marfă!". Repetițiile lexicale au fost studiate, în anii '30-'40, de J. Byck (într-un articol clasic, în care se stabilea diferența dintre caracterul subiectiv său
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
-i bine"); mii de mii are valoare asemănătoare, dar aparține la modelul special al numeralelor. În rest, întîlnim fie repetiția imediată (bun, bun) sau cu alte instrumente gramaticale decît de (lume peste lume, frig și frig), fie construcții cu sens superlativ în care termenii legați prin de sînt diferiți: pui de somn, mama de bătaie. Construcția de tipul băiat de băiat sau marfă de marfă mi se pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala prin care se exprimă valoarea de superlativ
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
superlativ în care termenii legați prin de sînt diferiți: pui de somn, mama de bătaie. Construcția de tipul băiat de băiat sau marfă de marfă mi se pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala prin care se exprimă valoarea de superlativ (prostul proștilor, minunea minunilor). Dacă într-adevăr acesta este termenul de comparație cel mai potrivit, ar fi încă o dovadă a tendinței actuale de reducere a flexiunii, în favoarea construcțiilor analitice. Evident, e de văzut dacă modelul se va extinde și
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
-n pămînt.// Cîte una dintre ele e retrasă dedesubt/ Și apoi se-nalță alta tot cu ochii ca de leu/ Și cu părul de mătase și cu mijlocul subțire/ Care nu știu dacă rîde sau de plînge-n locul meu" (Păpușarul). Superlativul acestei iubiri reduse la nucleul său voluptuos-macabru îl reprezintă ficțiunea unui "zmeu", opus banalului "băiat curajos": "Mă rog de tine, băiat curajos,/ Încercat pe zidul morții, în bîlciul copilăriei,/ Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu șapte capete/ Ca să
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
curent cu literatura pentru copii, n-am mai citit de ceva vreme astfel de cărți, iar punctul meu de referință rămîne, inevitabil, Erich Kastner. Harry Potter este o carte excepțională, și încerc să fiu cît mai cumpănită aruncînd astfel de superlative. Personajul este un copil orfan (voilà Dickens și o lungă tradiție de tragedii și dramolete care smulg scîncete și suspine, dar cîtă diferență aici!), cu necazurile lui, care niciodată nu se plînge, deși locuiește într-un dulap sub scări, are
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
roman american pe care l-am citit de la război încoace," se entuziasma Frank Kermode, la apariția Strigarea lotului 49, în 1965, moment în care proza de peste Ocean nu o ducea deloc rău, în privința valorii produselor sale, și cînd, prin urmare, superlativele se cereau atent chibzuite. Înainte de a da tiparului romanul terminat, Pynchon a publicat cîteva fragmente, ca povestiri de sine stătătoare, în "Esquire Magazine" și "Cavalier", ceea ce înseamnă, dacă facem o socoteală simplă, că faimoasele sale personaje, Oedipa Maas și șleahta
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
garantată!". Anunțurile excesiv de persuasive recurg tot mai mult la argoul contemporan ("băiat marfă") și la setul de norme și valori în circulație neoficială: "Lasă-te de muncă și fă bani!". în aceeași categorie, rămîne surprinzătoare ușurința cu care se oferă, superlativ și nedeterminat, o alegere totală: "personal calificat în orice domeniu", "locuri de muncă pentru toate meseriile". în profilurile pe care le schițează ofertele de muncă, au apărut însă și cîteva nuanțe noi: se cere distincție - "colaboratori sociabili, distinși" - și mai
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
zgârcească nurii/ Și umerii de măr - cumpănă dreapta -/ Are ca să ți-i svânte mandibulă securii/ Când jindul nu s-o mai răsfrânge-n faptă?// Și felceri roșcovani au să-ți disece sânii/ Să afle ce pelagra ți-a covăsit făptura;/ Superlativ de carnea-ti or cuvânta și câinii,/ Un enfizem că roza îți ghimpui-va gură..." (Cântec de dric); "și poate va veni o zi/ când capul va tăia securea/ când nicăieri va fi aici/ și când aici va fi aiurea// corăbii
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
Cristian Teodorescu Citesc mai mult din politețe cărțile de evocări. Cele mai multe sînt scrise prost: ori cu o duioșie agresivă, plumbuita de superlative, ori într-un stil solemn, plictisitor de la primele rînduri. Mai sînt și evocările exaltate - cele care fac mai mult rău decît bine memoriei persoanei dispărute, dar acestea au măcar un umor involuntar, asemănător aceluia al hagiografiilor naive. Cu asemenea temeri
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
stock" = cu baston. Dacă în vremea de până acum, o valoare recunoscută era elegantă - un barbat elegant, acum câteva zeci de ani, când o fi apărut expresia, trebuia musai să poarte baston - iată că, totul luând calea vânzării, marfă devine superlativul admirației. Cumplită decădere, am spune, noi, cei cu trecutul alături, împreună cu noi. dar ei, care n-au nici un trecut, sunt de altă părere. Ei nici nu știu în ce dispreț al lumii bune a esteților era negustorul și obiectul activității
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
aparțin); "știți proverbul cu lupul la stîna? Tot așa și cu viscolul" (2698), "Astăzi, roată vremii se intoarce" (2686). Acest registru accepta diminutive ("Nu ne mai speriem de o ploicica", 2150) sau mijloace expresive și orale de realizare a sensului superlativ: "ninge cît vedem cu ochii" (2699). Semnale orale, dependente de existența unei perspective subiective sînt și folosirea prezumtivului ("o fi mai cald, dar...", 2692), luarea unei distanțe față de sursa informației ("în următoarele zile, cică ninge, sufla vîntul...", 2673) sau metaforă
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
etaj înalt, un oarecare Ulianov. Mi l-a arătat cu spaimă un rus, într-o băcănie de cartier. ăE cel mai ursuz și cel mai primejdios, spune rusul. Are cîțiva aderenți și fiecare din ei e un terorist de un superlativ neatins la noi. Îl vezi cîtu-i de gălbejit, cu pometele lui văroase. De ani de zile stă singur cuc și scrie zi și noapte. Ce scrie! dracul să-l știe, că nu publică nimic. Dacă s-ar întîmpla, prin imposibil
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Chinei "ăntr-un viitor deloc ăndepărtat va reveni și Taiwan". Nu deranjează faptul că, după Ioan Holban, cam tot ce se ăntămplă an tranziția Chinei de azi de la comunism (partid unic, stat autoritar, ideologie colectivista etc.) la capitalism, este uimitor și superlativ: Chiar dacă văzută din avion, autocar, din hotel sau prin explicațiile translatorului, realitatea oricum misterioasă, paradoxala a Chinei de azi, nu se supune judecății de valoare premeditat minimalizatoare a unui "vânător de greșeli", să zicem. Extraordinarele dimensiuni an timp și spațiu
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
an mileniul trei prin zonă economică liberă, Shenzhen, "poligon de ăncercare" a capitalismului unde chinezii călătoresc cu pașaport și viza. Realitate a paradoxului chinez, deslușit de Ioan Holban, ăn spiritul sau ăntre "ritual și metaforă". Răbdarea, tenacitatea, eficiența muncii, "obsesia superlativului absolut", marea putere de adaptare a vechimii imperiale la noutatea și dinamica pieței libere par tot atâtea șanse pentru Chină să devină cel mai temut tigru asiatic. Spre binele, liniștea și prosperitatea Europei. Cartea lui Ioan Holban, un fel de
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
Așa încît impunătoarea vocabula a devenit una ce reflectă supremația arbitrară, despotismul, falsul grosolan și adularea, confiscată fiind de către limba de lemn. Nu mai puțin a decăzut și prin manipularea să în situații în care există o manie publicitară a superlativului, geniu al rockului, al jazz-ului, al vitezei, în chirurgie etc. (pentru a nu mai vorbi de înaltele funcții administrativ-politice). Iată o notă nostima, dintr-un ziar, cu caracter simptomatic, transcrisa de Cristian Livescu: "Oamenii geniali sînt superdotati sexual. Din
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
putea părea și inutilă, căci la urma urmelor volumul nu reprezintă un premiu, iar cei incluși și-au văzut deja opusurile de mici dimensiuni sub lumina tiparului. Poate că a figură într-un tom cu un titlu care implică un superlativ, Cele mai frumoase povestiri ale anului, mîngîie orgolii, pune fie și niște lauri imaginari pe frunți de scriitori. Poate că, la rîndul lor, cititorii sînt ispitiți să caute abia acum texte literare de valoare, pe care le-au ignorat în timpul
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș. Ingenioase și bine gândite (în ciuda unor inadvertențe stilistice), prozele din acest volum confirmă senzația că scriitorul anesteziază cititorul, ezitant între un verdict de respingere sau unul superlativ.
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
după 1989; după cum tragicul Cristian Popescu, care a debutat, cum-necum, înainte de Revoluție, e liderul generației ‘90. După acest întâi val de receptare, am impresia că și poezia lui Ioan Es. Pop, și critica pe marginea ei au intrat în impas. Superlativele au fost consumate, elogiile și-au pierdut forța caracterizantă, devenind stereotipe și înscriindu-se într-o inerție evaluativă. Expresionism, vizionarism, poète maudit... Dar ce tip de expresionism? Sub ce auspicii și în ce cadre sunt turnate viziunile? Cum se densifică
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
o selecție din cronicile publicate de critic timp de șase ani (2008-2013) în Luceafărul de dimineață. În prezentarea editurii, demersul critic al lui Dan Cristea ar fi caracterizat de „discursurile echilibrate”, în care „criticul își temperează și își nuanțează atât superlativele cât și replicile acide”. Titlul cărții are povestea lui: se inspiră din titlul unei cărți de critică din literatura engleză: On Reading Old Books de William Hazlitt. Criticul englez citea cărți de ieri ca să-și poată manifesta plăcerea pură a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
E B R IS E N C O ? 3. Bucurați-vă, Eminescu nu reîncepem să trăim în istorie”. fie considerat „omul deplin al culturii moare Fără comentarii române”. Așadar, în locul unui O sumă a acestor pagini... Contextul în care România superlativ păgubos, s-a ofertat o deschideri/închideri arată astfel: 24 tindea să înțeleagă schimbările din formulă de miez cu identitate +20+10. Dacă adăugăm ultimele 5 Europa îl justifică și-l modelează pe profundă. pagini de la capitolul Eugen Simion. Eminescu
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
de seamă reprezentant al proletcultismului ceaușist. Asocierea cu prestația lui Adrian Păunescu era la o jumătate de pas și a fost făcută cu dezinvoltură de temutul jurnalist. Tema rămâne de discutat, dar nu spre a forța verdicte și a lansa superlative relative, ci mai ales din perspectiva principială a situării artistului în agora. E de la sine înțeles că un creator se erijează și în instanță morală? La simpla invocare a unor nume ca Villon, Rimbaud, Verlaine, Baudelaire sau Esenin, se pare
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
în calcul și rarele lor folosiri adverbiale. Adjectivul invariabil super - "E super poza, îmi place" - e un adevărat cuvînt internațional, tipic pentru limbajul actual al tinerilor. S-ar putea chiar ca preferința pentru superb (în dauna altor adjective cu sens superlativ) să vină tocmai din asemănarea sa fonetică cu super. Celelalte apreciative înregistrează mult mai puține apariții. Registrul familiar-argotic e bine reprezentat, prin bestial (3), beton (3), adevărat (2), meserie (2), marfă (1), trăsnet (1). Familiaritatea devenită aproape standard se manifestă
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
de realizat - de a-l alcătui împreună cu gruparea lui Vaida Voevod. Argetoianu s-a plictisit atîta cu așteptarea deciziei regale (un informator al său din cercurile palatine îl vizita periodic, ținîndu-l la curent cu intențiile suveranului care vorbea, invariabil, la superlativ despre fostul și viitorul ministru) încît îl încondeia, batjocoritor, în jurnal, și pe acesta, și pe Duduia lui. În 19 aprilie 1936 e primit în audiență la rege. Consecvent cu opiniile sale, îl sfătuiește pe suveran să dea la o
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]