486 matches
-
la sfârșitul lui 2009. Observarea undelor gravitaționale promite să completeze observațiile din spectrul electromagnetic. Se așteaptă obținerea de informații despre găurile negre și despre alte obiecte dense, cum ar fi stelele neutronice și piticele albe, despre unele feluri de implozii supernova, și despre procesele ce se desfășurau la începutul genezei universului, inclusiv urmele unor ipotetice corzi cosmice. Când un obiect devine suficient de dens, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre, o regiune din spațiu din care nimic, nici măcar lumina, nu
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
care are masă (sau, echivalent, influență gravitațională), dar nu interacționează electromagnetic și, deci, nu poate fi observată direct. Nu există nicio descriere general acceptată pentru acest tip de materie, în cadrul fizicii particulelor sau altfel. Studii asupra deplasării spre roșu a supernovelor îndepărtate și măsurătorile asupra radiației cosmice de fond arată și că evoluția universului este profund influențată de o constantă cosmologică, ce are ca rezultat accelerarea expansiunii cosmice sau, echivalent, de o formă de energie cu o ecuație neobișnuită a stării
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
alte denumiri, atât pentru desemnarea constelației Orion, cât și pentru desemnarea constelației Gemenii. Betelgeuse constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiul de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Procyon și, respectiv, de Sirius. Este posibil ca Betelgeuse să explodeze într-o supernovă . Acesta ar fi probabil cel mai spectaculos fenomen astronomic de acest tip și ar lumina cerul nopții mai puternic decât o lună plină. Având în vedere mărimea și vârsta sa de 8,5 millioane de ani, vârstă avansată pentru clasa
Betelgeuse () [Corola-website/Science/311500_a_312829]
-
o lună plină. Având în vedere mărimea și vârsta sa de 8,5 millioane de ani, vârstă avansată pentru clasa sa, steaua ar putea exploda în următoarea mie de ani. Deoarece axa sa de rotație nu este orientată spre Pământ, supernova nu va provoca o explozie de raze gamma suficient de mare în direcția Pământului pentru a afecta ecosistemul. Masa lui Betelgeuse este suficient de mare pentru a lăsa in urma sa o stea neutronică sau, eventual, o gaură neagră.
Betelgeuse () [Corola-website/Science/311500_a_312829]
-
astrofizică teoretică la Universitatea din Tel Aviv. În 1981 a devenit profesor de fizică la Technion (Institut israelian de tehnologie), iar după 10 ani, în 1991, a fost cooptat la "Space Telescope Science Institute". Mario Livio s-a dedicat studiului supernovelor și utilizării lor pentru determinarea vârstei Universului. A studiat și energia întunecată, găurile negre, formarea sistemelor planetare în creșele stelare. A scris numeroase articole. În 2009 Asociația Americană pentru Avansarea Științelor (AAAS) l-a ales membru al comitetului său, pentru
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
de californiu(III). Californiul nu are nici un rol biologic. Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove . Cf are o radioactivitate foarte intensă și deci este foarte periculos (un microgram poate emit spontan 170 milioane neutroni pe minut) . În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia, s-a reușit producerea elementului ununoctiu (număr atomic
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
Supernovă de tip Ib și tip Ic reprezintă o categorie de explozii stelare cauzate de colapsul interior al stelelor masive. Aceste stele au pierdut (sau le-a fost luat) învelișul exterior de hidrogen, si, în comparație cu supernovele de tip Ia, nu au
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
Supernovă de tip Ib și tip Ic reprezintă o categorie de explozii stelare cauzate de colapsul interior al stelelor masive. Aceste stele au pierdut (sau le-a fost luat) învelișul exterior de hidrogen, si, în comparație cu supernovele de tip Ia, nu au silicon prezent în liniile de absorbție. Ipotetic, supernovele tip Ic diferă prin faptul că au pierdut mai mult decat învelișul inițial, pierzând majoritatea heliului posedat. Supernovele sunt categorisite conform schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
o categorie de explozii stelare cauzate de colapsul interior al stelelor masive. Aceste stele au pierdut (sau le-a fost luat) învelișul exterior de hidrogen, si, în comparație cu supernovele de tip Ia, nu au silicon prezent în liniile de absorbție. Ipotetic, supernovele tip Ic diferă prin faptul că au pierdut mai mult decat învelișul inițial, pierzând majoritatea heliului posedat. Supernovele sunt categorisite conform schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de absorbție care apar în spectrul sau . O supernovă este prima dată categorisita ca
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
a fost luat) învelișul exterior de hidrogen, si, în comparație cu supernovele de tip Ia, nu au silicon prezent în liniile de absorbție. Ipotetic, supernovele tip Ic diferă prin faptul că au pierdut mai mult decat învelișul inițial, pierzând majoritatea heliului posedat. Supernovele sunt categorisite conform schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de absorbție care apar în spectrul sau . O supernovă este prima dată categorisita ca fiind tip I sau tip ÎI, si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
în liniile de absorbție. Ipotetic, supernovele tip Ic diferă prin faptul că au pierdut mai mult decat învelișul inițial, pierzând majoritatea heliului posedat. Supernovele sunt categorisite conform schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de absorbție care apar în spectrul sau . O supernovă este prima dată categorisita ca fiind tip I sau tip ÎI, si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
inițial, pierzând majoritatea heliului posedat. Supernovele sunt categorisite conform schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de absorbție care apar în spectrul sau . O supernovă este prima dată categorisita ca fiind tip I sau tip ÎI, si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
ca fiind tip I sau tip ÎI, si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip Ib/Ic îmbătrânesc, încep să prezinte linii de absorbție ale unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip Ib/Ic îmbătrânesc, încep să prezinte linii de absorbție ale unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În contrast, spectrul supernovelor de tip Ia devin dominate de linii de fier.. Supernovele de tip Ic se deosebesc de cele de
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip Ib/Ic îmbătrânesc, încep să prezinte linii de absorbție ale unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În contrast, spectrul supernovelor de tip Ia devin dominate de linii de fier.. Supernovele de tip Ic se deosebesc de cele de tip Ib prin absența în cele din urmă a liniilor de heliu pe frecvența de 587.6 nm. Înainte de a deveni supernovă
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip Ib/Ic îmbătrânesc, încep să prezinte linii de absorbție ale unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În contrast, spectrul supernovelor de tip Ia devin dominate de linii de fier.. Supernovele de tip Ic se deosebesc de cele de tip Ib prin absența în cele din urmă a liniilor de heliu pe frecvența de 587.6 nm. Înainte de a deveni supernovă, o stea masivă este organizată că o ceapă, cu straturi
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
supernovelor de tip Ia devin dominate de linii de fier.. Supernovele de tip Ic se deosebesc de cele de tip Ib prin absența în cele din urmă a liniilor de heliu pe frecvența de 587.6 nm. Înainte de a deveni supernovă, o stea masivă este organizată că o ceapă, cu straturi de diferse elemente care fuzionează. Cel mai exterior strat este cel de hidrogen, urmat de heliu, carbon, oxigen ș.a.m.d. În momentul în care stratul exterior de hidrogen este
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
stea foarte fierbinte și masivă ajunge la un punct în evoluția să când o semnificativă parte a masei sale este pierdută datorită vîntului stelar. Stelele masive (25+ mase solare) pot pierde până la 10 mase solare în 100.000 de ani. Supernovele de tip Ib și Ic se presupune că sunt produse prin colapsul nucleului stelelor masive care și-au pierdut straturile exterioare de hidrogen și heliu, prin vinturi solare sau prin transfer de masă către o stea pereche. Pierderea rapidă de
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
o spectra unde absentează hidrogenul. Urmașii de tip Ib au ejectat majoritatea hidrogenului din atmosferă exterioară, în timp ce cei de tip Ic au pierdut atît învelișul de hidrogen cît și cel de heliu. În alte privințe mecanismele care stau în spatele formării supernovelor de tip Ib și Ic sunt similare cu cele de tip ÎI, plasînd astfel tip Ib/c între Ia și ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de tip Ib/c sunt numite colectiv supernove de tip Ibc. Există dovezi că un
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
de hidrogen cît și cel de heliu. În alte privințe mecanismele care stau în spatele formării supernovelor de tip Ib și Ic sunt similare cu cele de tip ÎI, plasînd astfel tip Ib/c între Ia și ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de tip Ib/c sunt numite colectiv supernove de tip Ibc. Există dovezi că un mic procent de supernove de tip Ic pot fi cauzate de către explozii de raze gamă, deși există ipoteza că orice supernovă de tip Ib sau
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
alte privințe mecanismele care stau în spatele formării supernovelor de tip Ib și Ic sunt similare cu cele de tip ÎI, plasînd astfel tip Ib/c între Ia și ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de tip Ib/c sunt numite colectiv supernove de tip Ibc. Există dovezi că un mic procent de supernove de tip Ic pot fi cauzate de către explozii de raze gamă, deși există ipoteza că orice supernovă de tip Ib sau Ic poate fi o explozie de raze gamă
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
și Ic sunt similare cu cele de tip ÎI, plasînd astfel tip Ib/c între Ia și ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de tip Ib/c sunt numite colectiv supernove de tip Ibc. Există dovezi că un mic procent de supernove de tip Ic pot fi cauzate de către explozii de raze gamă, deși există ipoteza că orice supernovă de tip Ib sau Ic poate fi o explozie de raze gamă în funcție de geometria exploziei. În orice caz, astronomii cred că majoritatea celor
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de tip Ib/c sunt numite colectiv supernove de tip Ibc. Există dovezi că un mic procent de supernove de tip Ic pot fi cauzate de către explozii de raze gamă, deși există ipoteza că orice supernovă de tip Ib sau Ic poate fi o explozie de raze gamă în funcție de geometria exploziei. În orice caz, astronomii cred că majoritatea celor de tip Ib, si probabil cele de tip Ic, rezultă din colapsul nucleului unor stele masive lipsite
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
celor de tip Ib, si probabil cele de tip Ic, rezultă din colapsul nucleului unor stele masive lipsite de straturile externe, si nu prin scurgeri termonucleare ale piticelor albe. Datorită faptului că se formează din stele rare, foarte masive, frecvență supernovelor de tip Ib și Ic este mult mai mică decît a celor de tip ÎI. În mod normal apar în regiuni în care se formează stele noi și nu au fost niciodată observate în galaxii eliptice. The light curves (a
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
some cases can be nearly identical to those of Type Ia supernovae. However, Type Ib light curves may peak at lower luminosity and may be redder. În the infrared portion of the spectrum, the light curve of a Type Ib supernovă is similar to a Type II-L light curve. (See Supernovă.) Type Ib supernovae usually have slower decline rateș for the spectral curves than Ic. Type Ia supernovae light curves are useful for measuring distances on a cosmological scale. That
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]