88 matches
-
poate fi privit din punct de vedere al mecanicii clasice) ca efectul unui coeficient de frecare. Aspectele legate de evaluarea acestui coeficient sunt discutate într-un articol separat, și anume la: Rezonatorul lui Planck. Câmpul electric este acela al unei superpoziții "incoerente" de unde electromagnetice incidente, pe care pentru început le considerăm polarizate paralel cu axa oscilatorului: Prin „incoerență” înțelegem independența statistică a tuturor componentelor câmpului la pozițiile diferiților oscilatori folosind funcția δ(x) a lui Dirac scriem aceasta: Atunci Energia U
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
de eșantionarea unui semnal continuu, unde se pot folosi fie un filtru trece-jos fie un filtru trece-bandă. Un semnal trece-bandă, altfel spus un semnal limitat în bandă a cărui frecvență minimă este diferită de zero, poate fi infraeșantionat evitând suprapunerea/superpoziția spectrelor dacă anumite condiții sunt satisfăcute. Să se considere un semnal discret formula 2 pe o gamă de frecvențe unghiulare. Se dă formula 1, indice al factorului de infraeșantionare; formula 1∈ℕ. Primul pas necesită folosirea unui filtru trece-jos perfect, ceea ce nu este
Infraeșantionare () [Corola-website/Science/321645_a_322974]
-
poate observa și o anumită tipologie a gestului componistic, în care utilizarea diferitelor mecanisme de dezvoltare sonoră se concretizează în planul macroformei fie prin structurări și destructurări ale traiectelor muzicale ori prin acumulări de tipul texturilor, fie prin juxtapunerea sau superpoziția diferitelor module sonore.
Sorin Lerescu () [Corola-website/Science/320956_a_322285]
-
generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său într-un mod termodinamic ireversibil. Aceasta împiedică diferitele elemente din superpoziția cuantică a funcției de undă a sistemului plus a mediului să interfereze unele cu altele. Decoerența a fost subiectul cercetării active în ultimele două decade. Decoerența poate fi văzută ca o pierdere de informație dintr-un sistem către mediul său
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
ne-unitară (cu toate că sistemul combinat cu mediul evoluează într-un mod unitar). Astfel dinamica sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice a calculatoarelor cuantice, de vreme ce acestea se bazează din greu pe evoluția neperturbată a
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
și implicit "volumul" disponibil, adică vectorul de stare combinat cresc enorm. Fiecare grad de libertate al mediului contribuie cu o extra-dimensiune. Funcția de undă originală a sistemului poate fi extinsă în mod arbitrar ca o sumă de elemente într-o superpoziție cuantică. Fiecare extindere corespunde unei proiecții a vectorului undei într-o nouă direcție. Direcțiile pot fi alese aleator. Avem deci libertatea să alegem acele extinderi în care elementele rezultante interacționează cu mediul într-o manieră specifică elementului. Asemenea elemente vor
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
ligamentare după traumatism sau la distanță de el, când contractura posttraumatică imediată a diminuat. Atenție! Explorarea Rx a coloanei cervicale necesită incidențe realizate foarte corect pentru a nu crea false imagini patologice. Ortopedul trebuie să cunoască și variantele anatomice normale. Superpoziția radiologică a spațiului situat între cele 2 incizuri superioare și mediale pe apofiza odontoidă poate realiza un aspect de pseudartroză verticală. Superpoziția arcului posterior al lui C1 pe baza apofizei odontoide poate realiza o claritate orizontală ce sugerează o fractura
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
realizate foarte corect pentru a nu crea false imagini patologice. Ortopedul trebuie să cunoască și variantele anatomice normale. Superpoziția radiologică a spațiului situat între cele 2 incizuri superioare și mediale pe apofiza odontoidă poate realiza un aspect de pseudartroză verticală. Superpoziția arcului posterior al lui C1 pe baza apofizei odontoide poate realiza o claritate orizontală ce sugerează o fractura (efect „Mach”). Atlasul poate fi sediul unei dehiscențe pe arcul său anterior sau pe cel posterior. Pe radiografie se vede o linie
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
și de viteza formula 7 a sondei. Ea poate fi parametrizată în forma numită forța Lorentz. Câmpurile vectoriale formula 10 și formula 11 se numesc, respectiv, "câmp electric" și "câmp magnetic"; ele alcătuiesc împreună câmpul electromagnetic. Definiția câmpului electromagnetic este completată cu "principiul superpoziției": dacă mai multe surse (distribuții de sarcini și curenți) sunt reunite, câmpul electromagnetic rezultant este suma câmpurilor produse de fiecare dintre surse, luată separat. Principiile electrodinamicii sunt exprimate cantitativ prin ecuații (diferențiale sau integrale) care leagă vectorii câmp electromagnetic de
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
un sistem coerent și complet. Ele permit determinarea câmpurilor formula 21 și formula 22 pentru o distribuție de sarcină formula 23 și curent formula 24 dată. În electrostatică, câmpul electric al unei sarcini statice punctiforme este dat de legea lui Coulomb. Pe baza principiului superpoziției, câmpul electric generat de o distribuție de sarcină statică formula 25 va fi "Circulația" câmpului vectorial F pe curba închisă C este egală cu "fluxul rotorului" lui F prin suprafața S delimitată de C.
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
tratat că o cutie neagră. În analogie cu o mașină Turing (TM) clasică mai multe tipuri de mașini Turing cuantice (QTM) au fost propuse ca model pentru un calculator cuantic universal.Descrierea completă a stărilor |S> ∈ H este dată de superpoziția stărilor bazelor |l,j,s> unde l∈ Zn este starea poziției de start, iar j∈ N este poziția de start și s=(. . . s-2s-1|s0s1s2 . . .) reprezentarea binara a conținutului bandei, s trebuie să conțină un numar finit de biți cu sm
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]