172 matches
-
marcate stilistic, prin dezvoltarea funcției expresive: ticălosul de portar vs ticălosul portar/portarul cel ticălos ca visul de ușor 3. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală: „După gratii de fereastră o copilă el zări.” (M. Eminescu) 4. morfem-constitutiv al supinului: „D-apoi tu nici de păscut gâștele nu ești bun.” (I. Creangă) Li s-a dat de scris acasă tot poemul. Pentrutc "Pentru" 1. prepoziție: „Pentru unii a sunat judecata, și moartea, întunecata.” (Magda Isanos) „De ce nu voi pentru nume
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acasă tot poemul. Pentrutc "Pentru" 1. prepoziție: „Pentru unii a sunat judecata, și moartea, întunecata.” (Magda Isanos) „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu) 2. morfem-constitutiv al supinului: Pentru încălzit camera folosim un radiator. Atc "A" 1. prepoziție: „Cânii cum îl văd/ La el se răped/ Și latră-a pustiu/ Și urlă-a morțiu.” (Mănăstirea Argeșului) 2.a. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală (pronominală): • ca singură
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor.” (I. Creangă) „Și ne luăm noi de la școală și ne ducem cu toții.” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb (sau a unei variante absolute cu originea în verb: infinitiv, participiu, supin) în relație de dependență sau de interdependență cu un verb care dezvoltă numai în asemenea sintagme un sens aspectual (a se apuca, a se pune, a prinde etc.) sau modal (a avea, a fi, a da, a-i veni etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) • infinitiv: „A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui.” (T. Maiorescu) • participiu: „În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână.” (M. Preda) • supin: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă) b. Numele predicativ dezvoltat se realizează prin sintagme alcătuite din cel puțin doi termeni autonomi lexical, înscriși într-o relație de dependență; relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect adverbele altfel, altminteri și așa când se constituie în substitute de propoziții-subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei funcții sintactice. Sub aspect structural, determinantul nu poate exista în afara regentului. El se realizează, de altfel, în mod frecvent, prin unități lexico-gramaticale lipsite de autonomie, și semantică, și morfo-sintactică: adjectiv, adverb, verb la conjunctiv 28, forme verbal-nominale: infinitiv, participiu, supin și gerunziu: „Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri.” (N. Labiș) „Pasăre-n zbor și clopot care bate / aș vrea să-mi fie glasul.” (M. Isanos) „- Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film interesant/de Visconti/albanez etc.” Funcția semantică a atributului se apropie de cea a complementului când substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și gramaticală) a regentului, sfera semantică a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui ca proces de acțiune, de devenire, de stare, fără s-o actualizeze în raport cu categoriile timp, persoană și număr.” (I. Iordan, Vl. Robu, 474) ATRIBUTUL DE COMPLINIRETC "ATRIBUTUL DE COMPLINIRE" Regentul poate fi: • un substantiv de proveniență verbală (infinitiv lung, supin): „Orice ridicare-a mânii / nu e decât o îndoială mai mult.” (L. Blaga, Poezii, 89) • un substantiv al cărui plan semantic se caracterizează printr-o trăsătură semantică specifică verbului, dinamismul: apariție, dispariție, studiu etc.: „Cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
he attending lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) Spre deosebire de engleză, în limba română formele verbale nepersonale pot avea un subiect în cazul nominativ. Este vorba de formele de infinitiv, cele de gerunziu și cele de participiu; subiectul supinului este controlat obligatoriu de regent: (8) a. A-ți trimite copilul la grădiniță sau la școală fără mic-dejun sau a pleca tu la serviciu în acest fel este similar cu a încerca să folosești un aparat electric fără să îl
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
134)b diferențele sunt de registru de limbă (standard vs. colocvial). Ambele propoziții sunt cu operatorul modal a rămâne și avansarea nominalului din GCompl (că noi venim mâine). Unii operatori modali pot fi urmați de un GV cu verbul la supin, care poate să cuprindă un nominal, în poziția de complement direct: (135) GV cu verb tranzitiv la supin urmat de un complement direct: a. Mai rămân(e) de adus cărțile. b. Mai rămâne de stabilit la secretariat datele pentru înscriere
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rămâne și avansarea nominalului din GCompl (că noi venim mâine). Unii operatori modali pot fi urmați de un GV cu verbul la supin, care poate să cuprindă un nominal, în poziția de complement direct: (135) GV cu verb tranzitiv la supin urmat de un complement direct: a. Mai rămân(e) de adus cărțile. b. Mai rămâne de stabilit la secretariat datele pentru înscriere și admitere. Operatorul modal trebuie să se acorde cu acest nominal, exemplele fără acord fiind puțin acceptabile sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Mai sunt de adus cărțile donate. b. *Cărțile donate mai este de adus. b'. Cărțile donate mai sunt de adus. După operatorul modal a trebui se folosește o formă verbală impersonală care poate fi interpretată fie ca participiu, fie ca supin (neprepozițional). Dispun de această posibilitate de utilizare atât verbele tranzitive, cât și verbele intranzitive: (138) a. Trebuie înotat până la kilometrul 2, în asta constă prima probă. b. Trebuie mers / vorbit / întrebat la secretariat. c. Trebuie scris un raport de evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de utilizare atât verbele tranzitive, cât și verbele intranzitive: (138) a. Trebuie înotat până la kilometrul 2, în asta constă prima probă. b. Trebuie mers / vorbit / întrebat la secretariat. c. Trebuie scris un raport de evaluare. Un argument pentru interpretarea ca supin este faptul că se pot utiliza în acest tip de construcție și verbe intranzitive care nu ar accepta o construcție cu participiu: (139) a. *Trebuie să fie înotat până la... b. *Trebuie să fie mers la secretariat. c. *Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să fie scris un raport de evaluare. În favoarea interpretării ca participiu ar fi faptul că în acest tip de construcție se pot utiliza verbe tranzitive la diateza pasivă (vezi (139)d, e) și acordul. Astfel, dacă un verb tranzitiv la supin / participiu este urmat de un nominal, se poate acorda cu nominalul, în gen și număr. Conform unei mici statistici efectuate pe rezultatele obținute la căutarea cu Google, este preferată construcția cu acord: (140) a. Trebuie avută grijă. - cca 8000 de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
număr. Conform unei mici statistici efectuate pe rezultatele obținute la căutarea cu Google, este preferată construcția cu acord: (140) a. Trebuie avută grijă. - cca 8000 de rezultate b. Trebuie avut grijă. - cca 1000 de rezultate O soluție pentru interpretarea ca supin sau ca participiu a formei verbale nepersonale care se utilizează cu operatorul modal a trebui ar fi să folosim drept criteriu acordul. În exemplele cu acord, forma verbală nepersonală ar trebui interpretată drept participiu, iar acolo unde nu se face
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
operatorul modal a trebui ar fi să folosim drept criteriu acordul. În exemplele cu acord, forma verbală nepersonală ar trebui interpretată drept participiu, iar acolo unde nu se face acordul, putem considera că avem a face cu o formă de supin. Prin urmare, în tiparul trebuie + formă verbală nepersonală se poate actualiza fie un supin (ca în trebuie vorbit la secretariat, trebuie avut grijă), fie un participiu (ca în trebuie scris un raport, trebuie avută grijă). Utilizarea formei neacordate este simțită
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord, forma verbală nepersonală ar trebui interpretată drept participiu, iar acolo unde nu se face acordul, putem considera că avem a face cu o formă de supin. Prin urmare, în tiparul trebuie + formă verbală nepersonală se poate actualiza fie un supin (ca în trebuie vorbit la secretariat, trebuie avut grijă), fie un participiu (ca în trebuie scris un raport, trebuie avută grijă). Utilizarea formei neacordate este simțită în unele cazuri ca un dezacord, semn că variația dintre supin (forma neacordată) și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
actualiza fie un supin (ca în trebuie vorbit la secretariat, trebuie avut grijă), fie un participiu (ca în trebuie scris un raport, trebuie avută grijă). Utilizarea formei neacordate este simțită în unele cazuri ca un dezacord, semn că variația dintre supin (forma neacordată) și participiu (forma acordată) nu este întotdeauna la alegerea vorbitorului: (141) a. ??Trebuie spălat fructele. b. ??Trebuie spălat mașina. - vs.: c. Trebuie văzut aici distincția terminologică... (Realitatea TV, 2007) d. Trebuia făcut puțină curățenie. (Realitatea TV, 2007) Ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
predicatelor impersonale Utilizarea la singular a predicatelor impersonale, indiferent de structura sintagmei coordonate din poziția de subiect, trebuie corelată cu preferința românei pentru persoana 3 (persoana nemarcată) la impersonal. Exemplele din GALR (2008) sunt cu subiecte reprezentate de verbe la supin sau la infinitiv (E ușor de citit și de scris., A ierta prostia și a condamna răutatea este explicabil). Acordul nu se poate face la plural deoarece conjuncții nu au trăsătura de număr, nefiind nominale. Acordul nu se face nici
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente: demachiat, improvizat, îndoit, masat, salivat, tăbluit, tălăzuit, tras. Eliminând aceste tipuri de substantive, am obținut un total de 1564 de substantive nou introduse. Acestea se pot grupa: a) după gradul de adaptare, în: − împrumuturi recente
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
rom. bormașină), deși există și perifraza numitoare mașină de găurit ca sinonim, dar cu o structură diferită de cea a cuvîntului german, în care bohreste radicalul de la bohren " a găuri" și deci nu indică o acțiune în formă substantivală precum supinul de găurit (= de găurire), încît fr. machine à percer (un echivalent pentru perceuse [per΄söz]) este mai aproape de sintagma românească. Această dihotomie propusă de Blaga între modalitățile de influențare ce țin de trăsăturile factorului influențator a fost preluată de alți
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
distincte, proprii. După cum se poate observa, profesiunea didactică, aceea de profesor, căci despre ea este vorba, și-a evidențiat încă de la originile sale trăsăturile definitorii și dominantele în raport cu reperele sociale și instituționale. „Noțiunea de profesor - după cum arată Romeo Poenaru - (professum - supinul verbului profiteri «a vorbi în fața cuiva, a declara în mod public, a face profesiune de credință») este profesia prin excelență, probabil prima, dezvoltată istoric de omenire.” Este de remarcat aici că, mai mult ca sigur, caracterul istoric al profesiunii a
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
297) este următoarea, simbolul * marcând caracterul recursiv al proiecției de topic 38: (57) FORCEP > TOPP* > FOCP > TOPP* > FINP > IP Proiectarea ambelor centre C nu este întotdeauna obligatorie; de exemplu, complementizatorul că lexicalizează uniform proiecția Force; complementizatorii nonfiniți de infinitiv și supin (a și, respectiv, de) reprezintă centre care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (v. discuția în §III.3.1.1). Odată cu apariția Teoriei fazelor (Chomsky 2001, 2008)39, periferiile au fost considerate proprietăți ale domeniilor fazale. Modulul sintactic interacționează cu modulele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă (Kiss 1995, 2001; Alboiu 2002; Zafiu 2013b; Hill și Alboiu 2016) (v. §II.2.4), nu în sensul gramaticalizării unor poziții fixe de topic și/sau de focus
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Linguistic Society. University of Melbourne (online). Dragomirescu, A. 2010. Ergativitatea. Tipologie, sintaxă, semantică. București: Editura Universității din București. Dragomirescu, A. 2012. "Verbul" [secolul al XIX-lea], în: SILR 2012: 185-222. Dragomirescu, A. 2013a. Particularități sintactice ale române în context romanic. Supinul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Dragomirescu, A. 2013b. "O schimbare parametrică de la româna veche la româna modernă în sintaxa formelor verbale compuse cu auxiliar", Limba românăLXII, 2, 225-239. Dragomirescu, A. 2013c. "Complex Predicates", în: GR 2013: 191-201. Dragomirescu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]