921 matches
-
fizică a schingiuitului, în care torționarul este inițiat. Nuanțarea sonorității îndurerate a victimei vădește structura de cunoscător al limbajului durerii pe care o are supliciatorul. Nu este vorba despre auz fin, ci despre "măiestrie" în a detecta sonoritatea cifrată a supliciului. Se întâmplă, însă, ca schingiuitorul actant să nu dorească să audă urletul victimei sale, drept care gura acesteia este astupată, iar gâtul, sufocat, pentru ca urletul să rămână înăuntru. Țipătul este un stindard auditiv de care torționarul nu vrea să ia cunoștință
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ori cu litere care stigmatizează, însemnări cu fierul roșu pe frunte, arsuri de diferite forme în pielea victimei (dar gândite anume spre a transmite un mesaj) fac ca trupurile să devină hărți și pancarte. Uneori, torționarii își încheie ședința de supliciu printr-o schingiuire succintă, pe post de semnătură, pe trupul celor chinuiți. Toate aceste semne, lăsate de torționarii secolului XX, sunt niște epistole violente ale puterii, înrudite cu semnele lăsate, odinioară, cu fierul roșu, pe umărul sau spatele condamnaților. Cicatricile
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
a "vinei" și a "păcatului" de a fi fost supliciat. Țigările stinse în pielea victimelor reactualizează, și ele, înfierările de odinioară. Scrijelituri, arsuri, cicatrici, acestea sunt "cuvintele" torționarilor, stăpâni care instaurează un nou alfabet. Nu în ultimul rând, esențial în supliciu este limbajul sângelui a cărui curgere concretizează "spargerea trupului". Limbajul sângelui produce două reacții în supliciator: pentru unii, este o gratificație, la fel ca urletul, făcându-l pe torționar să-și continue "opera" percepută stimulator, datorită răspunsului victimei; pentru alții
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
lichid-dureros al trupului victimei îl face, uneori, pe torționar să explodeze nervos ori chiar îl fragilizează fizic, provocându-i voma. Atunci chipul și trupul dezarticulate sunt acoperite cu ziare, pături și orice ar putea să camufleze sângele. Ceea ce rămâne în urma supliciului fizic este o movilă de carne sângerândă, din care nu întotdeauna se mai poate desluși ceva. Microcosmosul corporal a devenit o hartă stâlcită a lumii. Urletul și mimica îndurerate au pierit și doar sângele a rămas singurul indiciu că victima
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > AN NOU Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ne amăgim în fiecare an cu un nou început nimeni nu-i scutit să sufere să-și inventeze propriu supliciu anii care vin pot amâna oarecum moartea n-aduc nimic nou despre cei care trec numai de bine tot ce se poate întâmpla o dată arareori se mai întâmplă și a doua oară unii se autoflagelează în numele unui Isus tragic și
AN NOU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382775_a_384104]
-
oftică, copilul fiind la un pas de moarte în urma unei crize de pleurezie tuberculoasă. Sechelele bolii îl vor chinui mereu, sporindu-i irascibilitatea unei firi rebele, căreia lumea îi părea ostilă. Mai mult, școala îi repugnă de la început, Bernhard întrerupînd supliciul anilor de gimnaziu pentru a părăsi definitiv educația făcută în instituții publice. Pînă la moarte va fi un autodidact fără studii superioare (stagiul de actorie de doi ani de la Salzburg fiind un episod efemer), conștiința culturii însușite pe sponci întreținîndu-
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Ce am scris, am scris!”. Sentința se pronunța de judecător (prefectul provinciei) prin cuvintele „Ibis in crucem” și cu aceasta judecarea era încheiată și se trecea la executarea pedepsei. Acest titulus era purtat în fața condamnatului în timp ce era escortat spre locul supliciului sau agățat de gâtul acestuia. Apoi, când se ridica crucea, la mijloc pe patibulum-ul acesteia, deasupra capului răstignitului se fixa tăblița. Așa cum s-a remarcat, expresia „rege al iudeilor” trădează o origine exterioară iudaismului, exprimă punctul de vedere al străinilor
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
citat. Crucificarea Dreptul roman al timpului cunoștea și admitea trei tipuri principale de executare a pedepsei capitale: decapitarea (decollatio), arderea (crematio) și crucificarea (crux). Uneori se mai recurgea și la devorarea de către animale (ferae). Cicero considera răstignirea pe cruce drept supliciul cel mai crud și mai îngrozitor (Împotriva lui Verres, 2, 5, 165), iar Fl. Josephus o situa dincolo de limitele suportabilității umane. Execuția se îmbina cu tortura, degradarea cu batjocura și devenea suprema umilință a unei ființe umane, iar totul genera
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
spatele lacerat al crucificatului să-i facă și mai dureros contactul cu lemnul. Alte mărturii arată că condamnatul nu purta o cruce, ci o grindă, care era fixată apoi pe orizontală pe un stâlp de lemn deja instalat la locul supliciului. Condamnatul era legat sau bătut în cuie (sau amândouă) de grindă, apoi era ridicat la stâlpul vertical, în așa fel încât să nu mai atingă solul. Erau, oare, și picioarele bătute în cuie? În 1968, la nord de Ierusalim, s-
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
s-a spus frecvent. Ioan (19,31) povestește, de asemenea, că Sinedriul cerea să nu se lase răstigniții pe cruce pe durata zilei Sabatului și nici să li se zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. Această relatare, care ne pare unică și pe care
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
ore de agonie a intervenit decesul, mult mai repede decât în alte cazuri (care durau ore sau chiar zile în șir!); faptul, confirmat de centurion, îl miră pe Pilat (Marcu, 15, 44). Într-adevăr, agonia durează în acest tip de supliciu mai multe ore; în fapt, condamnatul moare prin asfixiere, întrucât poziția brațelor îl împiedică să respire, fără a face un efort cu picioarele de a se ridica: or, acest efort antrenează o asemenea durere încât condamnatul renunță. Între necesitatea de
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
un efort cu picioarele de a se ridica: or, acest efort antrenează o asemenea durere încât condamnatul renunță. Între necesitatea de a respira și imposibilitatea de a o face survine, în câteva ore, asfixia care generează moartea. Pentru a scurta supliciul, romanii aveau obiceiul de a zdrobi gambele condamnaților, împiedicându-i astfel să respire (ceea ce le grăbea moartea) și curmându-le suferințele. Nu a fost cazul pentru Iisus, care a murit repede. Centurionul care îl păzea l-a împuns cu lancea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
nou mister în lume” (Moartea lui Peregrinus, 11). Este al doilea autor păgân, după Tacit, care ne dă câteva informații despre fondatorul creștinismului. Fără să-l numească, el îl leagă de Palestina și semnalează execuția sa, aducând două precizări: natura supliciului (crucificarea) și cauza condamnării (introducerea unui nou cult, a unui nou mister). La acestea se adaugă elementele cadrului juridic - deopotrivă ebraic și roman - aferent cauzei și timpului, care completează un tablou general al procesului, permițând, totodată, o serie de corelări
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
frenetică și absurdă, ceea ce însuși Dumitru Popescu e în situația să recunoască: „Degenerarea a devenit posibilă fiindcă N.C. s-a complăcut în atmosfera dată, stimulînd proliferarea fenomenului dacă nu prin solicitare expresă, șatunciț prin nonintervenție, ba arătînd că se supune «supliciului» cu cea mai mare plăcere. În realitate, el priza freamătul și vuietul de masă - transformate în ceva paranoic și degradant - ca pe un drog, arătînd cît de mult poate trage în jos o ființă umană maladia puterii.” v Aspectul patologic
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
Sorin Lavric Pentru un intelectual de formație clasică a trăi în secolul 21 e un supliciu. Cauza stă în prăpastia dintre exigența în numele căreia ți-ai educat spiritul și cimitirul cultural în care ești silit să respiri. Cimitirul acesta face ca toate virtuțile pe care ți le-ai cizelat în ani de laborios chin să le vezi
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
prea multe în comun cu tagma funcționărească. E uimitor că un spirit atît de rasat acceptase să facă o muncă atît de prozaică, într-o branșă atinsă de o deprimantă penurie spirituală. În genere, oficiul de contabil e un veritabil supliciu pentru umaniști, și dacă vrei să omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va îmbolnăvi de nervi, capitulînd în fața numerelor, contractelor și graficelor. Culmea e că Vulcănescu nu doar că nu și-
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
misiunea în spațiu de două luni. Ambasadorul românilor în Cosmos este al 103-lea pământean care a avut șansa de a colinda prin... Univers și de a experia (definește starea de jertfă, pentru un scop înalt) pe propria-i piele supliciile imponderabilității. Sfidând legile firii și ale gravitației, cosmonautul român Dorin Prunariu a pus astfel în practică și a confirmat ”profețiile” și inovațiile savantului transilvănean Hermann Oberth, Părintele Astronauticii și ”Pionierul zborului cosmic”, cum îl numește însuși Dorin Prunariu. În misiunea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92471_a_93763]
-
să-l proclame împărat, nu se puteau împăca deloc cu gândul acesta. Pe de o parte, o mâhnire adâncă le cuprinsese inimile ucenicilor săi la vestea că Mântuitorul va trebui să meargă la Ierusalim și va fi supus la mari suplicii de către bătrânii, marii preoți și cărturarii țării, apoi va fi omorât și a treia zi va Învia. Pe de altă parte, perspectiva Învierii lui Iisus nu le oferea acestora mângâierea spirituală, ne-înțelegând destul de bine pilda cuvintelor Lui. Peste câteva
LUMINA TABORICĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378165_a_379494]
-
Și fericiți să fim peste măsură. Oricare țel îl vom atinge lesne, Când ești aici cu-ntreaga ta făptură, Din creștet pân’ la mijloc, pân’ la glezne. GAMBIT E-atât de viu imboldul de-a învinge, Că îndurăm durere și suplicii Și facem numeroase sacrificii, Ca soarta crudă s-o putem convinge. Din viață nu gustăm numai delicii, Iar lacrima pe față se prelinge, Speranța din priviri când se mai stinge, Nu mai aprindem foc de artificii. Rămâne doar în vatră
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
de cult etc.) mai sus de nivelul privirii, pentru ca vizitatorul să trăiască prin ele „sentimentul sacrului”, experimentând monumentalitatea care întregește dimensiunea spiritualizată a locului. Atrage însă atenția prezența, inedită aici, a unei cămăși țărănești, așezate în forma crucii și sugerând supliciul christic, tradus prin mijloace de expresie vestimentară; crucea-cămașă implică o căutare a timpului absolut, sacru, nucleul tare al culturii noastre populare. Atmosfera spiritualizată continuă în sala „Moaște”, al cărei nume se datorează inițiativei de a recupera pereții de lemn ai
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
A MAI TRECUT UN AN? Poate șapte. Veacul e ireal. Computerul se strâmbă la mine prin toți porii. Cheia de la sertar e la tine. Mă trec fiorii când mă gândesc la mesaje... Reci peisaje mă-neacă în puhoaie ca un supliciu. În afară de ploaie, Ești singurul meu viciu. Referință Bibliografică: SINGURUL VICIU / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SINGURUL VICIU de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382255_a_383584]
-
poporul ortodox român într-un stat ateu. Astfel, atmosfera în închisorile comuniste, unde prin dramatismul coerciției forțelor ostile prezenței noastre demne în istorie, se concentrase forța de rezistență a marilor spirite ce susțineau coloana vertebrală a românismului prin credința ortodoxă. Supliciile, teroarea, prigoana, degradarea a tot ce însemna valoare umană, în închisorile comuniste amintește de catacombele romane în care mucenicii lui Hristos luptau pentru credința în Dumnezeu. Din punct de vedere documentar există și alte multe lucrări care abordează această situație
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
să se distreze câți ani mai avea de trăit; soții Vorvoreanu aveau nevoie de marea ei avere; iar soarta omenirii în general, condiția omului pe pământ, fizică și spirituală, suferința care putuse naște violențele războiului boxerilor și se sfârșea cu supliciul răsculaților, toate acestea cu implicațiile lor imorale, răspunderea pentru ele, sensul lor uman și istoric erau foarte dependente de cei trei meseni, sau nici nu existau pentru ei; acea perioadă a societății burgheze ajungea la o atrofie a simțului moral
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
și detalii ale detaliilor, se pot reconstitui anumite fenomene subterane care premerg publicării romanului, dar și unele particularități ale personalității sinuoase a prozatorului. Geo Șerban evocă, într-un rând, presiunea psihologică exercitată asupra scriitorului de către cenzură: "Am proaspete în minte supliciile repetate la care Petru Dumitriu trebuia să se supună în cabinetul directorului editurii, unde manuscrisul ajungea să fie forfecat, filă cu filă, în prezența mai multor referenți, pentru ca imaginea globală și de amănunt să nu îngăduie abateri eretice de la "linie
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
rude de gradul unu", d-sa binecuvîntează "orașele fumînd hașiș cu bebelușii în brațe". Înveninarea existențială duce la consemnări "scandaloase" ca și cum tortura la care-l supune realul pe autor s-ar perpetua și în registrul expresiv, supus și acesta unui supliciu. Siluit de existențial, poetul la rîndu-i siluiește ficțiunea. Ochiul liric fixează un conglomerat imagistic mereu inconfortabil, compus din disonanțe, din violentări ale minimei omogenități. Insurgența împotriva stereotipiilor produce excentricități provocatoare: "Ei se proiectau în formă de gînduri: / s-a terminat
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]