339 matches
-
sufletească și morală, care-l va conduce de acum Înainte În toate acțiunile sale, concentrate În supraeul moral. Acesta va reprezenta instanța de cenzură, care va exercita un control asupra persoanei, prevenind În felul acesta abaterile sale de normele morale. Supraeul determină ca omul să devină ființă responsabilă de actele, intențiile și idealurile sale, atât față de sine, cât și față de semenii săi, dar și față de instituțiile și legile cetății. Am arătat mai sus care sunt relațiile interumane. Relațiile interpersonale sunt Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu sunt altceva decât rezultatul sublimării instinctelor, al pulsiunilor inconștientului de către acțiunea factorilor culturali represiv-modelatori. În sensul acesta, B. Malinowski spune că, Întotdeauna, „cultura Începe cu reprimarea instinctelor”. Aceste principii sunt expresia concentrată a rolului de cenzură morală pe care supraeul Îl exercită asupra eului colectiv al masei de cetățeni. Relațiile interumane constituie acea atmosferă umană care leagă membrii cetății sau care, dimpotrivă, Îi poate diviza, separa În grupe adverse, În funcție de Împrejurări, de interese, de sentimente și, În final, În funcție de pasiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situare ierarhică. Ierarhiile sunt sisteme simbolice de dispunere și afirmare a indivizilor În Cetate. Ele sunt organizate formal și funcționează În conformitate cu un sistem de valori culturale și morale acceptate de cetatea respectivă. Aceste ierarhii sociale sunt corespondentul simbolic al pulsiunilor supraeului moral: prestigiu, autoritate, putere, voința de a conduce, de a se afirma, de a fi primul, de a fi ascultat etc. Ierarhiile mai au rolul de a stabili formal, În planul uman, o anumită „distribuție socială” a valorilor morale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
identității sufletești, morale, spirituale, religioase, culturale și sociale a omului cetățean. Din punct de vedere psihologic, exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație castratoare a personalității, resimțită la nivelul supraeului său, considerat din punct de vedere psihanalitic. Orice persoană care se autoexilează sau care este exilată suferă sau va suferi. Aceasta pentru că exilul este, indiferent de forma și natura sa, o Înstrăinare, pe care persoana o resimte În mod dureros
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
continuitatea. Orice inovație, orice schimbare, orice factor care apare se suprapune ordinii deja existente. Tradiția Înseamnă stabilitate. Progresul Înseamnă schimbare. O schimbare care solicită omul sufletește, dar și moral, pentru că vizează valorile. Psihologia omului În cetate este dominată de rolul supraeului moral, individual sau colectiv. Ea depinde de mentalitate și de modele, care sunt organizate În norme și Într-un sistem de valori interiorizate și acceptate de toți membrii cetății. Orice schimbare este resimțită ca o răsturnare a ordinii firești. O
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracterului cetățenilor se manifestă În sfera psihologiei morale prin minciună și trădare. Aceste două vicii morale, care alterează ființa umană, pot constitui cauzele morale ale prăbușirii cetății. În perspectiva unei analize psihomorale, minciuna și trădarea sunt expresia unor tulburări al supraeului, ale unui supraeu slab, care nu-și mai poate exercita rolul. În plus, aceste manifestări sunt expresia unei „negații”. Minciuna și trădarea, În plan sufletesc, moral și cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
manifestă În sfera psihologiei morale prin minciună și trădare. Aceste două vicii morale, care alterează ființa umană, pot constitui cauzele morale ale prăbușirii cetății. În perspectiva unei analize psihomorale, minciuna și trădarea sunt expresia unor tulburări al supraeului, ale unui supraeu slab, care nu-și mai poate exercita rolul. În plus, aceste manifestări sunt expresia unei „negații”. Minciuna și trădarea, În plan sufletesc, moral și cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului de propria sa
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului de propria sa cetate, o negare a „părinților”. Minciuna și trădarea sunt expresia unui „rău interior” care macină cetatea, a unei crize care arată o slăbire a supraeului moral. Minciuna și trădarea sunt mai dăunătoare decât atacurile externe asupra cetății, Întrucât ele vin din interiorul acesteia, ca expresie a unei anormalități de fond, structurale. Toate momentele de criză socială sunt marcate În plan sufletesc și moral de minciună
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Învinge timpul, de a opri scurgerea acestuia, de a transforma durata determinată În eternitate. Știe Însă că acest lucru este imposibil. Din acest motiv, Încearcă „să iasă din timp”. Ieșirea din timpul lumii, al cosmosului, este proiecția unei aspirații a supraeului moral și spiritual. Dacă ar fi numai trup, omul nu ar avea neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra destinului său și proiectează speranțele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vine să răspundă la această Întrebare. Nu putem reduce forța sufletească exclusiv la pulsiunile inconștientului și să o explicăm numai prin dinamica acestora. Ar fi prea simplu și incomplet. Trebuie să mai existe „ceva” dincolo de energiile pulsiunilor. Acestea sunt pulsiunile supraeului, date de forța valorilor morale din om. Sunt pulsiunile spirituale. Ele reprezintă o altă latură a forței sufletești, de care suntem obligați să ținem seama. Acțiunile, intențiile, conduitele umane nu sunt reductibile exclusiv la pulsiunile primare. Ele presupun și participarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forței sufletești, de care suntem obligați să ținem seama. Acțiunile, intențiile, conduitele umane nu sunt reductibile exclusiv la pulsiunile primare. Ele presupun și participarea pulsiunilor spirituale ale individului. Forța sufletească are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o formă de afirmare de sine. Analizată astfel, forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre, se impune să definim natura forței sufletești. Natura forței sufletești Forța sufletească este o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre, se impune să definim natura forței sufletești. Natura forței sufletești Forța sufletească este o stare de virtualitate a persoanei, care o mobilizează, făcând ca aceasta să treacă de la starea de inerție la act
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
obstacolelor care Îți „Închid” Înaintarea În viață, susține Freud. Care sunt elementele care, din punct de vedere psihologic și moral, caracterizează puterea? aă Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii; În planul existenței personale, ca individ
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracterizează puterea? aă Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii; În planul existenței personale, ca individ, În raport cu ceilalți; ca autonomie și realizare de sine a persoanei; În planul conștiinței sale morale, ca regăsire de sine, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eroare, fals, minciună, ipocrizie, construirea de intrigi etc., insistându-se, de fapt, că În ele sunt cuprinse cele mai bune intenții la adresa celorlalți. Este clar, din cele de mai sus, că prin actele psihomorale se produce o „descărcare pulsională” a supraeului moral al persoanei, la fel cum prin „satisfacerea pulsiunilor” se produce o eliberare de tensiune psihică a Inconștientului. Ceea ce reprezintă pentru Inconștient tensiunea psihică, reprezintă pentru supraeu, forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se Însoțesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de mai sus, că prin actele psihomorale se produce o „descărcare pulsională” a supraeului moral al persoanei, la fel cum prin „satisfacerea pulsiunilor” se produce o eliberare de tensiune psihică a Inconștientului. Ceea ce reprezintă pentru Inconștient tensiunea psihică, reprezintă pentru supraeu, forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se Însoțesc de o stare de satisfacție, de Împlinire, de plăcere care acesta o resimte, o trăiește. Remarcăm astfel o complementaritate Între funcțiile inconștientului și cele ale supraeului, Între sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezintă pentru supraeu, forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se Însoțesc de o stare de satisfacție, de Împlinire, de plăcere care acesta o resimte, o trăiește. Remarcăm astfel o complementaritate Între funcțiile inconștientului și cele ale supraeului, Între sfera pulsională și cea spirituală a persoanei umane. Eul personal este sediul În care cele două forțe se Întâlnesc și se combină. Din ele se construiește acțiunea psihomorală a persoanei. Ea va fi expresia nu numai a forțelor sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin acțiune psihologică sau mai exact prin acțiunea psihomorală trebuie să Înțelegem În primul rând acțiunea conștient-voluntară, dirijată de persoană către realizarea unui scop precis și care combină „intențiile” conștiente ale acesteia cu „normele morale”. Acest aspect ne raportează la supraeu, spre deosebire de actele inconștiente și automate, care sunt În raport cu inconștientul pulsional, primar. Acțiunea psihologică ne apare, În felul acesta, ca un tip special și specific de manifestare umană. La aceasta distingem motive și mobiluri, intenții corelate cu scopurile sau cu rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală și tot ea este cea care „Îmi permite” sau „Îmi interzice” de „a face” sau de „a nu face” o anumită acțiune, pe care eu intenționez să o Întreprind. Permisiunea ca și interdicția sunt atributele de cenzură morală ale supraeului, care evaluează dacă actele unei persoane sunt conforme sau contradictorii În raport cu principiile valorilor morale. Socrate spunea că „daimonionul” său interior este cel „care-l oprea de a acționa În anumite situații”. Greșim de fiecare dată atunci când „ne luăm permisiunea” de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eu Încalc legea, și prin aceasta mă voi situa În contradicție sau chiar În conflict deschis, declarat, cu propria mea conștiință morală. Făcând ceea ce-mi este interzis, În interiorul ființei mele se va produce o ruptură Între eul meu și supraeul moral. Conștiința mea, Încărcată de vinovăție, mă va condamna, mă va Închide. Voi trăi „tortura sufletească interioară” a vinovăției. A face ceea ce-mi este permis Îmi dă satisfacție. A face ceea ce-mi este interzis mă face să sufăr
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiinței mele. Actele permise mă „deschid”, mă „eliberează”, pe când actele interzise mă „Închid”, mă „Încarcă”. Orice acțiune psihomorală umană se desfășoară Între permisiune și interdicție. Atât acceptarea ca permisiune, cât și interdicția ca nepermis, sunt norme impuse eului meu de către supraeul moral. Ființa umană, prin eul ei personal, este Însă liberă. Ea are posibilitatea de opțiune. De a alege. Ea poate să aleagă Între ceea ce-i este permis sau să refuze ceea ce-i este permis și să facă contrariul, alegând În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
refuze ceea ce-i este permis și să facă contrariul, alegând În felul acesta interdicția, pe care o Încalcă. De fapt, În final, totul se reduce la a opta Între Bine și Rău. Orice acțiune este urmată de o sancțiune a supraeului. Acțiunile pozitive, Binele, reprezintă „succese”, pe când acțiunile negative, Răul, reprezintă „eșecuri”. În ambele cazuri, responsabilitatea morală planează asupra rezultatelor acțiunilor mele. Binele Îmi va da mulțumire și sentimentul acțiunii ca datorie Împlinită din punct de vedere moral. Răul Însă, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai departe. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că, prin libertatea de opțiune, eul Își orientează intențiile și acțiunile sale Într-o direcție sau alta. Această orientare depinde Însă, În foarte mare măsură, de acțiunea normativ-reglatoare a supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intențiile și acțiunile sale Într-o direcție sau alta. Această orientare depinde Însă, În foarte mare măsură, de acțiunea normativ-reglatoare a supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]