169 matches
-
în vis. Se aplică aici propria teorie privind declanșarea sacrului direct în inima profanului. Sunt suficiente un gest, o culoare, un semn, pentru ca acela care știe să “citească” să se trezească (dintr-o dată și fără altă condiționare) în plină atmosferă suprafirească și stimulativă, în toate planurile existenței, după chipul și asemănarea mitului. Iată în ce constă magia simbolului Camera Sambô. Profesorul Martin Marty, colegul său de la Divinity School, a Universității din Chicago, își aduce aminte de o întâmplare uimitoare. În 1969
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de suferință, de speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în divin. După moartea Sabinei, având de ales între lumea celor efemere (traiul lui, aici, e inautentic, de strigoi) și țărmul unde „nimic nu cade”, primește călugăria ca pe o încorporare în universul permanențelor și iubirii. Sabina îi va zâmbi, suprafiresc, din icoana Maicii Domnului. Lina, roman prolix, lăsând să precumpănească cronica existențelor umile, cu întâmplări mai direct legate de biografia lui A., are în centru, prin Ion Trestie, crescut pe „mâini vitrege”, ajuns laborant la o fabrică de zahăr, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
stadiul "bolii vampirice"). Secretul eliminării acestui comportament este să Învățăm să iubim și să dăruim mai mult decât să așteptăm de la alții; astfel vom primi o uriașă cantitate de energie din Univers. Un vechi proverb spune: Dăruind vei dobândi". Darul suprafiresc se reflectă asupra Ți, se Întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată de oglindă și te va Împlini. Vei fi fericit și Împlinit cu tine Însuți și astfel pregătit să dăruiești din nou. Relațiile personale
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
bejenie și cumpănă a creștinilor.Venit din eposul popular sârb și balcanic, acest Leandru este un alter-ego al naratorului, un vizionar al istoriei naționale adăpat la apa neodihnei misionare și pus de Pavič sub semnul creației miraculoase și al legământului suprafiresc. Turnul constuit de el ca o încununare a puterii minții în contra morții este pătruns de metafizica mărturiei spirituale, așa cum întregul eșafodaj narativ stă sub semnul predicției și al credinței menite să salveze comunitatea culturală și creștină în primul rând. În
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte. Renegându-și vechile acuze privind Teorema Incompletitudinii, într-un acces de mistificare paranoică, Petros moare, răpus de propriul delir, agravat de o probabilă congestie cerebrală. Petros Papachristos, fausticul și luciferianul personaj, impune prin suprafirescul, emoționantul său curaj de a se fi lăsat atras în mrejele de foc luminos, dar și pârjolitor al Reginei științelor, de a-și fi propus o țintă de neatins, sisifică. Unchiul Petros și Conjectura lui Goldbach este o carte despre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin terorism sângeros, noua realitate a "realiștilor furioși", un fel de iehoviști ai colectivismului egalitarist, cu toate ingredientele utopiei vindicative, păgâne și fanatice. Răzbunarea realiștilor vizează în primul rând elita orașului, prinsă în ancheta cazului, ce se va dovedi unul suprafiresc, deasupra competenței și voinței forțelor reunite ale comisarului, procurorului, judecătorului de instrucție, grefierului, doctorului, avocatului ș.a.m.d. În fond, întreaga viață a protagoniștilor, "ciupiți" de morbul ficțiunii și problematizării, pivotează în jurul cazului declanșat de victimă, ubicuă și evanescentă, umană
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un miracolato, survolând prăpastia lumii, în levitația morții anunțate. Ceea ce nu exclude sensibilitatea sa la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl, sau ceasul lui Lichtenberg ce-i va confirma condiția de om, nunc et
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cele mai multe ori chiar cu visul "grefierului" despre real. Pentru un indefectibil soldat al imaginarului, prezentul are relevanța actualizărilor unor vechi obsesii ce pot deveni la rigoare povești defensive în contra cursului epuizant al istoriei. Profesionist al imaginarului cu rădăcini în dimensiunea suprafirească, Petru Cimpoeșu este la fel de eficient în abordarea realistă a mizeriei, a urâtului, a sordidului, a malformațiilor, în general, a stărilor de agregare indecise. Este un excelent portretist (p. 287, p. 308), în stare să contureze dinamica psihologică a trăsăturilor. Performant
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, un amant al absolutului, al suprafirescului, al demiurgiei gândului și cuvântului, asemeni lui Nietzsche sau hipergenialului personaj Leverkuhn, să zicem. Deocamdată se rezumă la bestiarul grupurilor de fete și băieți, la descrierea furtunilor hormonale și puțoismelor teribiliste (coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte) la portretizarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Blecher se situează la jumătatea distanței dintre fantastic și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului, atracția pentru stările limită convertite fantastic, prin intensificarea suprafirească a șocului insolit, dorința de mister, substituția enigmatică (realitate mască), transfigurarea ambianței. Așadar, făcând o sumară analiză a operelor fantastice din literatura română ajungem la concluzia că unul dintre cei mai mari importanți autori de proză fantastică rămâne cu siguranță
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
astfel să întipărească în mintea copiilor și tinerilor cunoștințe prețioase pentru toată viața” (1935). Episcopul Th. Cisar îi scria părintelui în 1931: „admir ușurința versificației și adaptarea gândurilor ca toți să înțeleagă și să prindă cu ajutorul frumosului din natură, cele suprafirești”. Despre lucrarea „Fericirea țării, sănătatea poporului” (1931) s-a vorbit mult, ea fiind considerată o adevărată operă socială, un mare bine făcut oamenilor, indiferent de religie sau etnie. Episcopul Th. Cisar a numit-o „lucrare culturală pentru binele obștei”. Mare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
se Închină, cu toate că În Înțelegerea lor e foarte posibil ca oricare dintre ele (nu se poate ști care) să fie o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
făcea în timpurile barbare tonsura preoților, pe unde s-ar fi înlesnit, țineți-vă rîsul, pătrunderea Duhului. Alți autori și mai ridicoli susținuseră că ea ar fi fost ochiul ciclopului"; "Vechile superstiții din erele primitive puneau în inimă centrul cunoașterii suprafirești. Și, pentru unirea cu duhul, pretindeau că pot, cu anumite practici de închinare, să coboare mintea în inimă"; "Radiocoagularea stîrpi pe loc și acest nou camuflaj al duhului răzvrătitor în om". Impresionant este finalul, de crez optimist al autorului Poemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acestui faimos părinte al Bisericii, pe atunci arhiepiscop de Caesarea Capadociei, atestă interesul său față de întâmplările ce veneau în atingere cu Biserica și cu slujitori ai ei, mai cu seamă dacă aceia proveneau din Capadocia). Istorisirea aceasta, ferită de intruziuni suprafirești, conținând în schimb știri însemnate despre viața în Dacia sub ocupația gotă relatate expresiv, a fost scrisă probabil în grecește (un titlu al său fiind Martyrion tou agiou Saba Gotthou, adică Pătimirea Sfântului Sava Gotul), într-o manieră utilizată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
suflet uman. Ea se evocă pe sine iar asumarea acestui ecou este, așa cum a fost amintit anterior, rezultanta unei alegeri individuale. Această particulă de transcendență o caută misticul sfințeniei în angelica sa privire peste lume. El iubește cu o dragoste suprafirească, suferă sacrificându-și sinele pentru risipirea beznei imanentului așezată peste atomul de transcendență din fiecare om al cotidianului. El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imaginală a universului tematic al unui creator. Sau poate o esență spirituală supra-conștientă guvernează teritoriul extralingvistic și aduce un aer transcendent în câmpul supraîncărcat de materialitate al operei. Expresia autenticității și valorii unei creații artistice depinde poate și de aportul suprafiresc al unor determinări neîncadrabile, inefabile, supra-raționale. Ele coboară transfigurator în operă și întregesc armonic o alcătuire dispersată de incongruente articulări ale unei țesături tematice prea concrete. Mai prezentă în expresie, conștiința de sine se poate manifesta plenar ca reflectare a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
asemenea zeiței ieșită ideală/ Din spasmele cu spume ale eternității"68. Ea e forma de manifestare posibilă a nemanifestatului, chipul în care inaparentul trece prin lumină și dă sens tuturor celor ce apar limpezite ca frumusețe a lumii. Este lumina suprafirească din poemul Taborul 69, în care - spre deosebire de Horeb lăuntric, dar complementar acestuia - revelația nu mai e căutată, ci împlinită. Înălțarea sufletului în slavă e o întoarcere acasă (" Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâne necunoscută celor împătimiți și lumești. Calitățile sau însușirile luminii divine Sfântul Simeon prezintă adeseori în Imnele dragostei dumnezeiești lumina dumnezeiască pe care o vede ca pe una care-i vorbește. În Imnul 22, DumnezeuLumina îi prezintă Sfântului Simeon calitățile suprafirești ale Ei: Crede deci că Eu sunt o lumină fără formă, în întregime simplă, necompusă, indivizibilă prin fire, cu neputință de iscodit, apropiată în chip neapropiat (accesibilă în mod inaccesibil); căci Mă las privit cu adevărat, Mă arăt cu iubire
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
miluiește!>> (...) și întreaga sa ființă era inundată de lacrimi mai dulci decât mierea<footnote Pr. Juvenalie Ionașcu, Experiența rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească, Editura Anastasia, 2001, p. 76. footnote>. În această mărturisire regăsim bucuria inimii Sfântului la vederea luminii suprafirești. Și în Imnul 49, Sfântul Simeon prezintă modul de manifestare și lucrare a luminii. Ea aduce bucurie, frumusețe, inexprimabilul, nepătimirea, intimitatea cu Dumnezeu, căci El descoperindu-Și în lumină slava Sa: Desfătându-mă de acea lumină negrăită, săltăm și mă
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
tunel, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire!” (96). De fapt, episodul ar fi banal numai pentru cine n-ar ști s-o vadă pe tânăra femeie „învăluită parcă toată într-un nor de lumină”. E o luminozitate suprafirească, de parcă îndrăgostitul l-ar fi văzut pe însuși Dumnezeu. De aceea, nu e de mirare că raiul îi apare lui Valeriu Cristea ca loc unde se adună oamenii care în viață s-au iubit. Așadar, iubirea este cel mai prejos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj dintr-o lume ireală. * Niciodată nu l-am putut mulțumi pe Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pune o întrebare cel puțin incitantă, căutând a desluși opțiunea poetului însuși, a lui Eminescu, în acest caz și detaliind semnificațiile punctelor de interferență a celor două forme de temporalitate constată că "balanța dintre imanent și transcendent, dintre uman și suprafiresc înclină către sfera omenească", așa încât poemul Luceafărul apare ca unul al "reabilitării sferei contingentului omenesc în raport cu lumea fantomatică a ideilor omenești", ca în nenumărate alte poeme ale sale. O altă întrebare, în prelungirea celei dintâi, este cea referitoare la preferințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gata. Făceam parte din familie. Totul ar fi decurs normal dacă părinții și-ar fi trimis copiii la școală. Aveam clasa I-a cum scria la intrare dar în clasă, nimeni. Cu chiu cu vai, după parlamentări de-a dreptul suprafirești am reușit să adun 12 copii. Era exact cifra necesară desființării postului și intrării în necunoscut a steluței mele călăuzitoare. Între noroiul din ce în ce mai înghețat și căldura tot mai frumoasă a sufletului oamenilor, în vacanța de Crăciun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]