499 matches
-
se considera șaman norvegian folosea termenul de „satanist” pentru că „este vorba de creștinism și trebuie să le vorbim limba [...] Când folosesc termenul de Satan, mă refer la ordinea naturală, la voința omului, voința de a crește, de a deveni un supraom”. Varg Vikernes se caracteriza drept satanist în primele interviuri, recent însă a afirmat că Satan este un simbol pentru Odin ca „adversar” al Dumnezeului creștin. A început să vadă satanismul drept o introducere în păgânism. Unblack metal sau Black metalul
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
Raportul moral dintre om și supraom este o temă centrală în lucrările lui Friedrich Nietzsche, în special în "Genealogia moralei". Filozoful german consideră existența a două tipare fundamentale în moralitate: moralitatea omului de turmă, a sclavului, și moralitatea supraomului, a stăpânului, a omului liber. Caracteristicile omului
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
Raportul moral dintre om și supraom este o temă centrală în lucrările lui Friedrich Nietzsche, în special în "Genealogia moralei". Filozoful german consideră existența a două tipare fundamentale în moralitate: moralitatea omului de turmă, a sclavului, și moralitatea supraomului, a stăpânului, a omului liber. Caracteristicile omului de turmă sunt bunătatea, smerenia și simpatia, mai precis elemente de bază ale creștinismului, în timp ce supraomul are trăsăturile mândriei, puterii și înnobilării. cuantifică diferit acțiunile morale. Termenul de „moralitate” are alt sens decât
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
german consideră existența a două tipare fundamentale în moralitate: moralitatea omului de turmă, a sclavului, și moralitatea supraomului, a stăpânului, a omului liber. Caracteristicile omului de turmă sunt bunătatea, smerenia și simpatia, mai precis elemente de bază ale creștinismului, în timp ce supraomul are trăsăturile mândriei, puterii și înnobilării. cuantifică diferit acțiunile morale. Termenul de „moralitate” are alt sens decât cel propriu în filozofia lui Nietzsche; o moralitate particulară este intrinsecă unei culturi particulare, adică limbajul, practicile, instituțiile sunt cuprinse între conflictul valoric
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
este mândru de condiția sa, ostil și ironic față de altruism, consideră că are obligații doar față de cei de-o seamă cu el”. Moralitatea omului de turmă își bazează filtrul moral pe conceptul de intenție, de datorie. Ea este inversiunea moralității supraomului; este caracterizată de cinism și pesimism. Esența moralității sclavilor este utilitatea: acel summum bonum, acel bine comun aplicat întregii comunități, nu doar supraoamenilor: „[...]Acest fel de a trage concluzia miroase a plebe, cea care în fapta rea vede doar urmările
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
omului de turmă își bazează filtrul moral pe conceptul de intenție, de datorie. Ea este inversiunea moralității supraomului; este caracterizată de cinism și pesimism. Esența moralității sclavilor este utilitatea: acel summum bonum, acel bine comun aplicat întregii comunități, nu doar supraoamenilor: „[...]Acest fel de a trage concluzia miroase a plebe, cea care în fapta rea vede doar urmările ei dăunătoare și opinează că „e un lucru prostesc să faci rău“; totodată, ea identifică pur și simplu „bunul“ cu „utilul și plăcutul
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
putere corupându-i pe cei puternici și făcându-i să creadă că sclavia este ceva „rău”. Afirmând că smerenia este voluntară, moralitatea sclavilor încearcă să evite un adevăr dureros, acela că la început a fost acceptată forțat sub influența unui supraom. Principiile biblice precum acela de a întoarce celălalt obraz, caritatea, smerenia și mila sunt rezultatul universalizarii stării de sclav și întinderea acesteia peste umanitate, inrobind în același timp și supraoamenii. „Mișcarea democratică este moștenitoarea mișcării creștine” - o manifestație politică a
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
că la început a fost acceptată forțat sub influența unui supraom. Principiile biblice precum acela de a întoarce celălalt obraz, caritatea, smerenia și mila sunt rezultatul universalizarii stării de sclav și întinderea acesteia peste umanitate, inrobind în același timp și supraoamenii. „Mișcarea democratică este moștenitoarea mișcării creștine” - o manifestație politică a moralității de turmă cauzată de obsesia sa față de libertate și egalitate. „Evreii-popor „născut pentru sclavie“, cum spune Tacit și, împreună cu el, întreaga lume antică, „popor ales între popoare“, după cum spun
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
lume“. În această răsturnare a valorilor (din care face parte și folosirea cuvântului „sărac“ ca sinonim al „sfântului“ și „prietenului“) constă importanța poporului evreu: o dată cu ea începe revolta sclavilor în domeniul moralei”. Conflictul dintre morala de turmă și cea a supraomului își are propria sa istorie. Conform scrierilor lui Nietzsche, societățile romane și grecești au fost întemeiate pe morala supraomului. Eroul homeric era un om caracterizat de o voință puternică, iar rădăcinile clasice ale lucrărilor Iliada și Odiseea exemplificau morala nitzscheană
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
prietenului“) constă importanța poporului evreu: o dată cu ea începe revolta sclavilor în domeniul moralei”. Conflictul dintre morala de turmă și cea a supraomului își are propria sa istorie. Conform scrierilor lui Nietzsche, societățile romane și grecești au fost întemeiate pe morala supraomului. Eroul homeric era un om caracterizat de o voință puternică, iar rădăcinile clasice ale lucrărilor Iliada și Odiseea exemplificau morala nitzscheană. I-a numit pe eroi „oameni ai culturii nobile”. Din punct de vedere istoric, moralitatea supraomului a fost distrusă
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
întemeiate pe morala supraomului. Eroul homeric era un om caracterizat de o voință puternică, iar rădăcinile clasice ale lucrărilor Iliada și Odiseea exemplificau morala nitzscheană. I-a numit pe eroi „oameni ai culturii nobile”. Din punct de vedere istoric, moralitatea supraomului a fost distrusă de moralitatea de turmă a creștinismului care s-a răspândit în Imperiul Roman. Lupta esențială dintre culturi a fost mereu aceea a romanilor și a iudeilor. Nitzsche a condamnat triumful sclavilor în Occident, spunând că mișcarea democratică
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
care respectă învățăturile lui Zarathustra nu dau dreptul de inițiee decât membrilor familiilor mazdeene. Această inițiere nu este un simplu rit de intrare în comunitate cu un act metafizic, a cărui fincție este aceea de a transforma individul într-un supraom. Această interpretare se concretizează în escatologia zoroastriană. Credincioții vor scăpa de soarta unei omeniri imperfecte, destinată distrugerii și frigului. Ei vor fi singurii care vor participa la întoarcerea în epoca de aur. Cultul focului Al doilea aspect al reformei zoroastriene
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
Raskolnikov s-ar fi putut imagina ca fiind unul din puținii oameni născuți pentru a conduce, pentru a deveni lideri, aflându-se mult deasupra oamenilor de rând, care nu aveau curajul să se afirme. Acest gând este orientat discret spre “supraomul” lui Nietzsche, fiind prefigurat și de discursul lui Vautrin către Rastignac în “Le Père Goriot” a lui Balzac, unde Vautrin face clară ideea că cineva precum Napoleon are dreptul sa nu tina seama de legile morale, iar omul care se
Crimă și pedeapsă () [Corola-website/Science/305048_a_306377]
-
s-a îmbolnăvit și a murit în octombrie 19, iar Piso a fost suspectat că l-ar fi otrăvit. A fost judecat pentru crimă și obligat să se sinucidă. Germanicus este prezentat de Suetonoius într-o lumina strălucitoare, ca un supraom. În timpul revoltei legiunilor de pe Rin, potrivit lui Tacitus, soldații l-ar fi vrut ca împărat în locul lui Tiberius. Tiberius însuși l-ar fi chemat la Roma deoarece era invidios pe succesul său. În realitate era un general mediocru, iar cea de-
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
din New York, a început să-i identifice pe oamenii care adoptă tehnologii, stiluri și filosofii de viață tranziționale spre "postumanitate" ca "transumani" (prescurtare de la "umani tranzitorii"). În 1972, Robert Ettinger a contribuit la conceptualizarea "transumanității" în cartea sa "Om înspre supraom". FM-2030 a publicat "Upwingers Manifesto" în 1973 pentru a stimula activismul transumanist. Primii transumaniști autodeclarați s-au întâlnit formal la începutul anilor 1980 la Universitatea din California, Los Angeles, care a devenit centrul principal al gândirii transumaniste. Aici, FM-2030 a
Transumanism () [Corola-website/Science/299200_a_300529]
-
ajunse în mâinile altora. Vegan decid să lase planeta pe mâinile singurie ființe care are longevitatea, puterea și moralitatea necesare pentru a se ocupa de ea. Astfel, Conrad se trezește că a devenit proprietarul Pământului. Majoritatea eroilor lui Zelazny sunt supraoameni, zei sau semizei; Conrad Nomikos nu face excepție de la regulă. Identificat la începuturile cărții ca fiind posibilul "Kallikanzaros" de către iubita lui Cassandra (care are aceeași capacitate de a prezice viitorul și de a nu fi crezută ca și cea al
Nemuritorul (roman de Roger Zelazny) () [Corola-website/Science/324025_a_325354]
-
satanist" pentru că trăim într-o lume creștină și trebuie să vorbim pe limba lor, dar în limba mea acest cuvânt nu există. Când folosesc cuvântul "Satan" mă refer la ordinea naturală, voința unui om de a evolua, de a deveni "supraom" și nu de a fi restricționat de legi precum cele promovate de Biserică, aceasta fiind doar un instrument de control al maselor." Într-un interviu din 2006, întrebat dacă a fost influențat de Friedrich Nietzsche și conceptul său de "supraom
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
supraom" și nu de a fi restricționat de legi precum cele promovate de Biserică, aceasta fiind doar un instrument de control al maselor." Într-un interviu din 2006, întrebat dacă a fost influențat de Friedrich Nietzsche și conceptul său de "supraom", Gaahl a spus că "pentru mine nu înseamnă nimic și nu am prea multe în comun cu el". Gaahl este un practicant al șamanismului nordic, o formă a neo-păgânismului germanic. Sentimentele anticreștine care îl animă pe Gaahl se află în
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
timp, nesuferit, e un mic Napoleon în pantaloni scurți convingător". Marea parte a criticii negative a romanului a venit pentru violența sa și pentru modul în care Card justifică violența lui Ender. Recenzia Elainei Radford, "Ender și Hitler: Simpatie pentru supraom", critică diferite aspecte ale romanului. Ea afirmă că Ender Wiggin reprezintă o referire făcută de Card la Adolf Hitler și critică violența romanului, în special cea a protagonistului. În aceeași publicație, "Fantasy Review", Card a răspuns criticilor lui Radford. Criticile
Jocul lui Ender () [Corola-website/Science/313392_a_314721]
-
baza comportamentală care domnește În astfel de cazuri este egalitatea absolută a tuturor indivizilor care compun mulțimea. Principiul egalitarist generează un transfer de energie dinspre mase Înspre idolii lor, personalități superioare, singurele „elemente” considerate demne de a fi diferențiate. Adorarea supraomului, a individului „ieșit din rânduri”, se aseamănă cu o atitudine de abandon și creează o stare de receptivitate identică cu hipnoza și potențată prin muzică. Masa nu concepe că niște frați Întru consum rock, rap sau techno asemenea cu toțiceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
instaurează ordinea de drept, abstractă. Ce este darwinismul secolului al XIX-lea dacă nu o Înțelegere a vieții ca violență inițială, respectiv lupta pentru supraviețuire și selecția naturală a celor mai apți? În anii 1880-1890, Friedrich Nietzsche face elogiul forței supraomului, orchestrată ulterior de nazism. Numărându-se printre inspiratorii anumitor aspecte ale fascismului lui Mussolini, Georges Sorel, cel care făcea apologia grevei generale sindicaliste, consideră violența colectivă purificatoare și generatoare de istorie (Sorel, 1946). În Violența și sacrul (1972), René Girard
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
morților, Craiova, 1992; Giovanni Verga, O păcătoasă, Craiova, 1994; Leonardo Sciascia, Cu orice risc, Craiova, l995; Sören Kierkegaard, Maladia mortală, pref. trad., Craiova, 1997; Umberto Eco, Cinci scrieri morale, Constanța, 1997, Cum se face o teză de licență, Constanța, 2000, Supraomul de masă, Constanța, 2003; Maria Corti, Pentru o enciclopedie a comunicării literare, Constanța, 2000 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Gian Paolo Caprettini, Semiologia povestirii, Constanța, 2000; Leonardo Sole, Cuvânt ce tremură, Craiova, 2000; Lorenzo Renzi, Cum se citește poezia, Constanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
lume al civilizației traco-getice. (...) Nae Ionescu a avut norocul memoriei discipolilor săi, care n-au fost puțini. Dar aceștia n-au reușit să rețină esențialul geniul oral" (p. 116). Stenică și sagace este și reflecția despre Nietzsche. Acesta a visat supraomul, dar omul viitorului va fi subomul, o epavă dematerializată zăbovind printre calculatoare și într-un lux tehnic iremediabil otrăvit" (p. 151). Transferat în aforistică, Lamparia personaj din romanul Varvarienii pe care Theodor Codreanu l-a publicat în 1998, își propune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret cum recunoaște chiar Theodor Codreanu este o încarnare a nimicului" (Transmodernismul, Ed. Junimea, lași, 2005, p. 13). La existențialiști nimicul produce angoasă, neliniște metafizică. Lumea nu e în sine, ci dislocată, marcată de o continuă prefacere, e o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lipsit de idealuri, de un centru al ființei sale, trăind un gol istoric, în spatele său și al lumii stă nimicul/neantul. Și totuși postmoderniștii îl proclamă fericit, fiind lipsit de orice constrângere transcendentă. Trăind fără idealuri, omul postmodern nu pare supraom ci mai degrabă un om periferic/subom întrucât tradițiile au murit, arta e un simulacru, un joc steril, amuzant, eternitatea ei este o iluzie. Adevărul și metafizica sunt forme goale, măști de muzeu. Postmodernismul apare ca o formă goală, sterilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]