255 matches
-
Categoriile înglobante pentru nivelul individual de colectare a datelor sînt: bunăvoință, autodirecționare, universalism, securitate, conformism, realizare, hedonism, stimulare, tradiție, putere, fiecare cu setul de valori specifice corespondente. Regrupate și agregate la nivel cultural-societal, orientările axiologice se redistribuie în șapte categorii supraordonate, după cum urmează (vezi tabelul 6): Rezultatele efective obținute prin aplicarea acestui instrument de lucru sînt redate în tabelul 7. Dacă realizăm comparații între aceste scoruri specifice și cele obținute pe eșantioanele altor culturi naționale europene, se poate distinge un portret
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
personale, ci calea care poate conserva relațiile armonioase cu cei din jur, prin activarea unui comportament în care "ceea ce face" subiectul este asociat mai puțin convingerilor proprii, cît așteptărilor "celuilalt" egal semnificativ sau mai ales ale celui care este un supraordonat simbolic. Astfel, poate fi înțeleasă ponderea considerabilă a speciilor de comportament duplicitar în comunism, într-o rețea de putere inegală și inechitabilă (căci locul de prim rang în rețelele sociale nu era datorat, pe baze meritocratice, calităților personale și efortului
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
furnizate de acest model au fost examinate și pe un eșantion românesc, acoperind între 3 și 10% din varianța totală a comportamentului pe fiecare dimensiune specifică (Minulescu, 1996, 1997). Așadar, anumite trăsături de personalitate se asociază similar în dimensiuni sinteză supraordonate, iar relațiile reciproce între modelele bilanț și celelalte dimensiuni care au probat valențe transculturale semnificative pot fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 1). într-un studiu amplu coordonat de J. Allik și R. McCrae (2004), derulat în 36 de culturi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Lumea sau cosmosul e creatura lui Dumnezeu. Existând în timp, ea nu este veșnică, ci contingență, adică poate să fie și poate să nu fie; atârnă de bunăvoința lui Dumnezeu. În această calitate, omul nu-i mai este subordonat, ci supraordonat. El o iubește ca pe făptura lui Dumnezeu, dar în frumusețea ei nu admiră o valoare veșnică, ci reflexul contingent al frumuseții de dincolo de lume. Creștinul nu adoră lumea ca atare și n-o imită nici în ordinea morală, nici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reprezintă o incercare de a întemeia fizica matematică pe principii a priori. Aceasta este o constatare greu de tăgăduit, indiferent dacă vom vedea în ea expresia intenției de a păstra, într-o versiune minimală, „critică”, o ontologie a naturii corporale supraordonată noii științe matematice a naturii 25, în opoziție cu noua conștiință de sine a fizicii matematice, sau, dimpotrivă, expresia unei străduințe, care merită să fie salutată, de a discerne elemente raționale, a priori, în infrastructura conceptuală care susține edificiul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
comunism era războiul. Or, În fața acestui război permanent și amplu, formele de rezistență sunt pe măsură. Rezistența este o consecință a războiului și a opresiunii, o transcriere a acestora În spațiul libertății, niciodată În totalitate anulat. Unei opresiuni ordonate și supraordonate i se opune o rezistență proteică. Comunismul se instalează În țările din Est pe un incomensurabil deficit de legitimitate În perspectivă istorică. Chiar În condițiile În care democrația În general germinează structuri ce „facilitează aplicarea latentă a forței, opresiunea persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și în geografia politică, menit să sublinieze realitatea complexă a existenței și funcționării sistemelor politicoteritoriale, ce derivă din derularea fluxurilor de relații stabilite de către state (subsisteme politico teritoriale) în plan bilateral, regional și global. Integrarea fiecărui element (stat) în sistemele supraordonate (grupări regionale și la nivel mondial) se realizează simultan pe două coordonate, atât sub aspectul localizării sale în cadrul spațiului politico-geografic zonal - integrarea spațială, câtșisub aspectul raporturilor relaționale pe care le stabilește în acest cadru - integrarea funcțională. Putem vorbi așadar despre
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie, 58 unde, alături de armata lor, se află, desfășurată, armata dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
clasă este, pe baza unei anumite omologii structurale, articulat pe principiile generatoare de opinii care sînt RS și deci la activitățile simbolice și perceptive ale actorilor sociali. Prototip: categorizare reperată de Eleonor Rosch (1973), cu un statut intermediar între clasele supraordonate și eterogenitatea elementelor aparținînd unui ansamblu sau altul. Grupul social, puternic diversificat, al "ca-drelor" se potrivește în mod util la analiza prototipică (Boltanski, Desrosières, Goubert-Seca, Thévenot). Acest tip de categorie este caracterizat prin frecvența mare de citare într-un test
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
unei decadențe: actul originar al unei astfel de decadențe este deja prezent în întemeierea doctrinei celor două lumi de către Socrate și Platon, cu alte cuvinte în postularea unei lumi ideale, transcendente, în sine, care în ipostaza de lume adevărată este supraordonată lumii sensibile, considerată în schimb ca lume aparentă. De ce toate acestea? Deoarece nu peste mult timp lumea suprasensibilă, ca lume ideală, se va dovedi inaccesibilă, iar caracterul inaccesibil semnifică o imperfecțiune a ființei, o diminuare a consistenței sale ontologice și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor (2002), la origine teză de doctorat, reprezintă însumarea unei îndelungate preocupări pentru opera lui Mihai Eminescu. Autoarea pornește de la intuiția tendinței de „restrângere” a mijloacelor expresive, în sensul esențializării și subsumării procedeelor unuia singur, supraordonat, închizând în el secretul unei creații - poetica, definitorie finalmente, pentru autorul în cauză. De la analize stilistice, de mare rigoare teoretică, asupra unor texte reprezentative din poezie, proză, teatru, autoarea tinde către înțelegerea operei poetice ca o unitară constelație de idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
că, în cazul psihodiagnosticului, personalitatea este luată ca parte, ca o componentă, se zice, de natură noncognitivă, alături de alte părți și componente - cognitivă, verbală, prosexică, mnezică, numerică etc.; or, în cadrul psihologiei teoretice, personalitatea este luată ca întreg, ca organizare globală supraordonată. Accepțiunea admisă cel mai frecvent astăzi a noțiunii de personalitate, aceea de „unitate bio-psiho-socială elaborată în procesul adaptării la mediu și care determină modul caracteristic de comportare a individului în diferite situații”, ne arată că actuala grupare a testelor în
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
asigură coerența acțiunilor și unitatea de comandă (conducere). Nu este vorba despre o posibilă disfuncție în conducere - tatonarea așteptărilor nivelului superior și adoptarea unor decizii și comportamente pe „placul” acestora -, ci despre adoptarea unor decizii și comportamente convergente cu scopul supraordonat al respectivei entități organizatorice. Interpretarea noastă este validată și de faptul că pentru toate categoriile comportamentale am cerut subiecților să aprecieze în ce măsură acestea au fost cerute explicit sau implicit de șefii direcți. Subiecții eșantionului au apreciat astfel că, doar la
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
identității de in-group comun propus de S. Gaertner și colaboratorii săi (1993), care este o prelungire a ipotezei contactului, mizând și pe mecanismele recategorizării, ale redesenării granițelor dintre „noi” și „ei”, este în același timp foarte apropiat de modelul scopurilor supraordonate al lui M. Sherif și al colaboratorilor acestuia (1961). Tema in-group/out-group a pătruns puternic și în alte discipline socioumane decât psihologia socială, sociologia și antropologia culturală, în special în istoriografie, mai ales sub influența Școlii Analelor de la Paris. Istorici
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
locuri de muncă, avantaje politice etc.). Distorsiunea percepțiilor și prejudecăților intergrupale are ca sursă conflictul de interese reale, diminuându-se sau chiar eliminându-se pe măsură ce interesele sunt satisfăcute și, mai pronunțat, atunci când membrii grupurilor adverse sunt implicați în scopuri comune, supraordonate celor de grupuri diferențiate. 4) Teoria învățării sociale mizează foarte mult, în explicarea relațiilor intergrupale, pe socializarea timpurie, atunci când, atât prin observație directă - vezi cum se comportă cei din grupul tău față de alții -, cât și prin normele sociale care ți
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mixte. Contactele directe dintre membrii diverselor grupuri sau mediate - de computer, dar și prin intermediul altor indivizi -, faptul că în lumea modernă și postmodernă oamenii aparțin concomitent mai multor grupuri (au identități multiple) și, de aici, dialectica redefinirilor de „noi”, scopurile supraordonate (vezi și „ipoteza contactului” și a „contactului extins”, „modelul in-group-ului”), alături de amintita flexibilizare ontologică a grupurilor umane, determină ca, pe ansamblu și ca tendință globală, toleranța intergrupală să crească. La nivel mai general, și cele trei modele - asimilativ, al creuzetului
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cine sunt, În raport cu mine Însumi, și În raport cu lumea. Nu pot Însă separa aceste două situații cărora gândirea mea este Îndemnată, În final, să le găsească un acord, pentru a le putea apropia sau chiar unifica. Trebuie să mai existe ceva supraordonat atât mie, cât și lumii, În care să găsesc răspunsul. Acest ceva trebuie să cuprind ambele situații, pe care eu le descopăr și le gândesc. De el depind atât eu, cât și lumea. Dacă admit acest fapt, ca singurul și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și le gândesc. De el depind atât eu, cât și lumea. Dacă admit acest fapt, ca singurul și ultimul care are sămi răspundă șii să-mi explice atât sensul meu, cât și pe cel al lumii, Înseamnă că acea instanță supraordonată ne include pe amândoi - om și lume. De aici rezultă că noi suntem părți ale sale și, odată cu aceasta, descopăr, că nu sunt singur. Prin urmare, va trebui să admit că mai există ceva care se află dincolo de ceea ce eu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Din acest motiv, el nu poate Înțelege decât numai ceea ce Îi este asemănător. Dincolo de existența determinată și circumscrisă temporal, ca durată limitată, apare necunoscutul, pe care, neputându-l experimenta, nu-l pot nici cunoaște. Eu pot Însă intui această existență supraordonată, o pot trăi În planul conștiinței mele, deși nu o pot nici Înțelege și nici explica. Știu doar că mai există ceva de care eu depind, dar numai atât. Prin faptul că gândesc, iar În conștiința mea Îmi reprezint atât
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiinței mele, deși nu o pot nici Înțelege și nici explica. Știu doar că mai există ceva de care eu depind, dar numai atât. Prin faptul că gândesc, iar În conștiința mea Îmi reprezint atât lumea, cât și existența universală, supraordonată, care o include, descopăr că eu, ca om, am o situație privilegiată: sunt În lumea finită care mă Înconjoară, dar În același timp, aspir, tind permanent către eternitatea care ne cuprinde. În acest moment, mă descopăr ca fiind și aici
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
subiect, aparțin unei lumi transcendente. Cel care sunt ca obiect, ca parte a lumii materiale, Îl raportez la viață, la dimensiunea biologică a existenței mele. Cel care sunt ca subiect, Îl proiectez În perspectiva transcendenței, la dimensiunea spirituală a registrului supraordonat al unei existențe eterne. Cel care, gândind, vede și descoperă acestea, este sinteza obiectului și subiectului, reprezentată prin persoana umană, care sunt eu. Or, prin aceasta, eu mă recunosc ca aparținând, În egală măsură, lumii Înscrise În ordinea finitudinii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
structurilor formale, prin punerea de acord a constrângerilor formale cu aspirațiile individuale ale membrilor grupului), în creșterea gradului de responsabilitate a membrilor grupului, pentru a înțelege necesitatea respectării normelor de grup sau a regulilor de relaționare, în stabilirea unor scopuri supraordonate care să permită apropierea subgrupului și chiar colaborarea lor; în formarea grupurilor astfel încât să se ajungă la echilibrarea caracterelor sociale ale oamenilor. O ilustrare pertinentă a relațiilor dintre sursele generatoare ale conflictelor intragrupale și modalitățile de soluționare a lor a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cunoscut sub denumirea de Robers Cave Experiment, este atât de sugestiv pentru problematica apariției și rezolvării conflictelor dintre grupuri, încât simpla pomenire a numelui autorilor are o mare rezonanță în conștiința specialiștilor. Rezolvarea conflictelor dintre grupuri prin formularea unor scopuri supraordonate este atât de cunoscută, încât nici nu mai trebuie să insistăm asupra ei. Apoi, soluția negocierii între grupurile aflate în conflict sugerată de alți trei cercetători (Blake, Shepard și Mouton, 1964) a căpătat o extensie extrem de mare. Teoria identității sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ostile), se diminuează comunicarea între grupuri sau se întrerupe total. În fața unor asemenea efecte disfuncționale care afectează productivitatea grupurilor și atmosfera din cadrul lor, managerii recurg la o multitudine de modalități ameliorative. Una dintre acestea o reprezintă formularea unor scopuri comune supraordonate a căror realizare presupune cooperarea dintre grupurile aflate până la un moment dat în conflict. Există și alte modalități, precum: evitarea situațiilor nedorite; aplanarea conflictelor prin supralicitarea asemănărilor, a intereselor commune și descurajarea diferențelor; schimbarea comportamentelor membrilor grupurilor; schimbarea structurii formale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
reguli și regulamente, 3. limitarea interacțiunii intergrupuri, 4. punerea în funcțiune a unor indivizi cu rol de integrare/diplomație, 5. confruntare/negociere, 6. consultarea unei a treia părți, 7. rotarea membrilor, 8. identificarea unor sarcini interdependente și a unor scopuri supraordonate, 9. aplicarea de training intergrupuri (vezi fig. 16.2). SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 16.2 − Prevenirea conflictelor organizaționale (apud Daft, Steers, 1986) Interesantă este și insistența unor autori pe recurgerea la o perspectivă globală în interpretarea conflictelor organizaționale (Robin, Blum, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]