6,867 matches
-
numai cu mâinile amputate." (Zile). ată o mostră de ,salt în golul înalt": una dintre imaginile obținute într-o stare de intensă concentrare, după o metodică personală ce face scriitura să ardă. Cristian Popescu e un adevărat performer al autentismului, suprapunând și făcând aproape indistincte existența diurnă și scrisul nocturn, realitatea fizică și fantasmele personale. El reapropie eul biografic de eul auctorial, distanțându-se programatic de modernism. Se desparte, fără regrete, și de postmodernism, mizând pe valoarea supremă a Bibliei și
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
cenaclurilor și a unor volume colective de debut, autorii "optzeciști" și-au constituit cu dificultate profilul individual, conturul pe care o voce lirică - și numai una - poate fi recunoscută și omologată. Dacă anii tinereții și ai maximei creativități s-au suprapus, în cazul lor, ultimului și celui mai terifiant deceniu ceaușist, vîrsta maturității li s-a "vărsat" și consumat în cei cincisprezece ani de maturitate postrevoluționară, în care poezia a lăsat loc publicisticii, și contemplația artistică - implicării civice. Dezertarea de pe frontul
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
a unei căutări haotice a ordinii și priorităților, dislocare întîmplătoare, furie mută împotriva convențiilor și mult experiment din nevoia de a merge dincolo de suprafețe". Pe parcursul lecturii îți revin cîteva întrebări: în ce măsură poți detașa poezia de sculptură și pictură, cum se suprapun vizualitățile, cărei tradiții îi aparține, de unde vine poezia lui Paul Neagu? Întrebările îmi amintesc de unele similare adresate poeziei barbiene. Mai precis: caută Paul Neagu să-și traducă într-o altă limbă căutările plastice? Aventura lecturii devine o probă de
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
mi-am dat seama că traducerea ideală aparține poetului, în sensul că el are libertatea de a-și rescrie propriile poeme. Totodată ele marchează cronologic traseul sinuos al gîndirii în cele două limbi: poetul nu renunță să scrie în română, suprapunînd sau pendulînd între română și engleza mînuită cu subtilitate. Paul Neagu este, într-adevăr, artistul lumilor multiple.
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește narațiunea cu instrumente care aparțin, mai degrabă unui critic semiotician decît unui prozator: "iar eu, încercînd să ordonez amintirile, poate chiar suprapun cele trei momente și acreditez un sens care nu este al întîmplărilor din chiar copilăria ta, ci acela pe care-l acreditezi povestirii despre copilăria ta, cu ajutorul unor cuvinte (ce-și găsesc locul în propoziții, propozițiile, după cum ne spun gramaticile
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
fost scrise, din Sibiul lui 1965 la San Francisco al anilor 1968. Cu toate acestea, amărăciunea și deopotrivă seninătatea libertății exilului se amestecă indistinct cu nostalgia și imaginea încă puternică a frustrărilor și fricii de acasă. Sentimente foarte amestecate se suprapun, interacționează și se influențează reciproc la nivelul sugestiei și al expresiei. Frenetic, declamativ, cu vitalitatea specifică juneții dar cu maturitatea experienței dure de acasă, ghicită în retorică și în reflecția poetică, poetul e captiv între aceste două stări, neaparținând nici uneia
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
a părea ceea ce nu ești. Ceea ce este autentic poate fi supărător, blamabil, monstruos chiar, dar nu kitsch. Dat fiind acest caracter imitativ, nu numai că noțiunea de care vorbim nu este opusă celei de modă, ci de obicei i se suprapune, confundîndu-se cu ea, cu "moda zilei". Kitsch-ul, raportat la diferitele sfere de activitate, pături sau categorii sociale etc. este, dimpotrivă, prin natura lui arhiconformist, mulîndu-se după morala, gustul, ideile predominante la un moment dat în anumite cercuri, grupări sau
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
nu este încurajată de text. Întrebarea care se impune e cum se descurcă Potter, confruntată cu atâtea obstacole. Ei, bine pentru început distribuie câteva "replici" de-ale vocii naratoare personajelor. Apoi, încadrează filmul între două secvențe care au vocea explicativă suprapusă peste imagine, "voice-over". Prima e un ecou parțial al vorbelor emise de narator în roman, a doua n-are prea mult de-a face cu romanul. Cea de-a treia modificare privește protagonistul: cuvintele sale, inițial mediate de biograf, sunt
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
constată cu surprindere că toată această pulbere fină s-a aranjat, parcă de la sine, de-a lungul liniilor simbolice trasate de Autorul omniscient. Prima dintre cele două părți ale romanului face una cu prima zi a lumii lui. Ea se suprapune solstițiului de iarnă, adică acelei date (21 decembrie) la care "culmea" hibernală, a nopții celei mai lungi, a întunericului celui mai dens, trece înspre creșterea insesizabilă a zilei. Comutând persoana a III-a (a descripției neutre, detașate) cu a II
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
în decembrie, grindină furioasă în iunie: nimeni nu înțelege nimic - cu excepția înțeleptului August pălărierul și a veritabilului său ucenic, Antipa. Acesta împodobește bradul de Crăciun cu trei zile mai devreme decât restul lumii (stârnind mirări, iritări, ironii) anume pentru a suprapune sărbătoarea creștină cu solstițiul și a da, astfel, o mai mare coerență vieții din amărâtul orășel de provincie, vechiul târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent, ci sub o stea
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
mai profund, al posibilului. Oricum, masca ia locul înfățișării adevărate; concretul substituie ideea. Cel puțin așa am putea spune. În realitate, o astfel de interpretare e la rîndu-i deformatoare. Căci masca și înfățișarea adevărată, concretul și ideea sînt una. Se suprapun, se confundă, instituie un teritoriu al iluziei. În fine, ceea ce contează pentru Caragiale sînt reliefurile vizibile. Într-un loc, el face aproape apologia acestei situații. Iată: "Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întîmplă să iasă bine; cîtă vreme, cele
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
după el fire din trecut care leagă vieți la pachet, amintiri prespălate și vag incomode. N-aș spune că lucrurile stau chiar la fel în Degete mici. E, mai curînd, o problemă de interese, parțial suprapuse, și de straturi. Parțial suprapuse. Dacă uiți (deși nu-i o treabă ușoară) de nada și mai mare, și mai mică, și mai gustoasă, și mai sălcie pe care ți-o aruncă povestea, fermecătoare în sine, e de bună seamă un text căruia vrei să
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
fascinant spațiu al intimității paupere." La Jean Paul, spațiul închis parcă se ascunde, se intimizează și mai mult, fiind al cotlonului, al ungherelor, al patului, dulapului etc. O situație similară este observată la Eminescu, la care însă intimitatea domestică se suprapune celei erotice (Călin). Diversele semnificații ale ,domesticului interior" sunt identificate la Alecsandri, Ion Pillat, Mateiu Caragiale și, în chip deosebit, la Bacovia. Aici, el devine, în același timp, refugiu, care de-a lungul istoriei a avut mai multe nuanțe: natural
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
postură, trezind suspiciunea că singur nu se poate apăra”. Prin fermitatea unei asemenea posturi, G. Dimisianu atestă înscrierea d-sale în nucleul de conștiință a celei de-a cincea generații postmaioresciene, căreia, cronologic, îi aparținem. Natural, opiniile criticului-memorialist nu se suprapun totdeauna cu ale subsemnatului. O mai apăsată diferențiere se ivește în capitolele închinate lui Paul Georgescu și lui Ov. S. Crohmălniceanu, prea tolerante în optica noastră, și care ne reamintesc un simțămînt exprimat în repetate rînduri de Witold Gombrowicz, fost
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
artist cu un destin pe care nimeni nu l-ar putea reformula, fiindcă era destinul artei, al operelor ce-i supraviețuiesc artistului. Atingîndu-i fruntea fierbinte, mama se întreba dacă nu cumva în acest tînăr artist care era fiul ei se suprapuneau prea exact inițierea superioară și destinul. Chipurile torturate de erotism din tablourile sale nu reprezentau o promisiune, ci o concluzie. Nu erau un început. Erau, în mod inevitabil, un sfîrșit. Înțelegerea acestui fapt o nemulțumea, fiindcă mama dorea să vadă
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
complici, intuindu-se reciproc și mulțumiți unul de celălalt, fiindcă unicul lucru pe care hotărîseră să-l lase să iasă la suprafață era compasiunea. Privirea strălucitoare a băiatului, venind din orbitele-i din ce în ce mai adînci, adresau lumii și mamei - care se suprapuneau în sufletul copilului - următoarea întrebare: “Cine are dreptul să mă compătimească?”. Nu mă trădați prin mila voastră. Voi fi bărbat pînă la sfîrșit. “ Cel care lucrează noaptea ajunge să se simtă creatorul lumii. Dacă el nu și-ar îndeplini sarcina
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
tipar, în tiraje de masă și în limbile naționalităților - mai mult ca sigur că din primăvară până în toamnă nu se va mai pomeni de corupție, corupție, corupție... Iar dacă o voce feminină, aspră în vocalize, nefast revenitoare i se va suprapune, înaltul bărbat va replica, precum în magnificile noastre basme populare: “, taci baroană, nu mai spune.”
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
uimirea că totul se precipită deja, dau, bineînțeles, o altă dimensiune practicii poetice, o altă însemnătate oricărei Estetici. Elegia în defensivă. Pînă la ritmurile elegiace poetul trece însă prin haosul disperării și al îngrijorării extreme. Materia și “nimburile” nu se suprapun întotdeauna, celulele își dovedesc incultura, “plebea din sînge nu știe decît să mormăie și să geamă”. Nu e de la-nceput calm și echilibru sau nu e mereu așa, ci tensiunea, prea umana răzvrătire se dezlănțuie în gesturi expresioniste de mare
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
de sarmale și pe mese dau năvală paharele cu vin roșu... unde ești Aglaja, acuș vin clătitele. Gazda îți cunoaște gusturile. Hier Himmel și un urangutan. Gura lui imensă își dezvelește dinții pe tot ecranul. Monstrul, destinul și timpul se suprapun. Ai de la început senzația că o arenă de circ e un altar de jertfă. În seara asta Ludwig Metzger își prezintă filmul. În seara asta Aglaja învie în fața noastră. Se mișcă, rîde, vorbește, dansează, ne prezintă un performance împreună cu Jens
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
de a face cu o creație originală. Este o poezie densă, vibrîndă, cu un limbaj nou care îmbină descrierile simple, calme cu convulsiunile neaștepate ale verbului. Astfel, în Pieta (Iedera pe cruce), poetul sugerează simultan imagini care se învecinează, se suprapun, se întrepătrund în efortul de a exprima mai puțin convențional o realitate de altfel banală: "iedera pe cruce: sînge vegetal prin brațele / înlemnite-a neputință-n lături / iată li se văd, umflate, venele / verzi spre-albastru; crucile de lemn / nobilimea veche
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
la cele legate de proliferarea în istoria acestei arte a unor modele (intonaționale) de notorietate, fie ca atare (citate), fie transformate (în tot felul), fie trecute sub tăcere (din ignoranță, poate). Acestea devin mentalități sau surse culturale operante în straturi suprapuse în dezvoltarea istoriei muzicii. [În paranteză vorbind, nu mi se pare nimic mai rizibil decât calificarea (adjectivală) a unor anume tonalități cu diverși termeni luați din dicționar. Aici este activă o anume memorie culturală legată de anumite capodopere desfășurate în
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
VARĂ-PRIMĂVARĂ de GABRIELA ADAMEȘTEANU Existența personajelor pe care Gabriela Adameșteanu le aduce În prim-plan În prozele sale scurte este o reprezentare condensată, Însă minuțioasă și atent realizată, a unui parcurs pe care cititorul Îl poate suprapune oricărei ființe din propriul spațiu cotidian, fiindcă ea este alcătuită din zecile de evenimente banale care compun viața fiecăruia dintre noi. Modul În care aceste experiențe sunt prezentate aruncă umbra degradării deopotrivă peste personaje, locuri și amintiri, deoarece platitudinea acestei
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
O fac fără Însă a uita, căci ceea ce le conferă identitate și forță e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
O fac fără Însă a uita, căci ceea ce le conferă identitate și forță e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
multe înfățișări (melosuri) diferite structural-sintaxic și într-un câmp comun (de modosonie). De această dată denumirea nuanțelor sintaxice se face raportându-ne la S-Tmz pe aspectul de simultaneitate sau suprapunere - ritmică sau și melodică. Astfel: a) dacă înfățișările Vf se suprapun în mod absolut ritmic și melodic (ca într-o singură înfățișare), avem nuanța de unisonie; N.B. La suprafață, unisonia nu are relevanță decât contextual, între segmente succesive. Pe plan sonor însă, cântul la unison este specific vocilor instrumentale sau vocale
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]