123 matches
-
în Scriitorul și fantasmele lui: În 1938, când am locuit cu ei, deja se trăia din amintiri, iar impulsului anarhist din vremurile eroice îi luase locul o ortodoxie școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul lui ortodoxia, disperarea să promisiunea neîndeplinita a sistemului, decadenta să pretinsa alianță cu marxismul. Altă deziluzie pentru tânărul Sábato, însă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 5.1. Expresiile suferinței 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă Critica literară a situat opera narativă a lui Max Blecher la granița care desparte literatura expresionistă de cea suprarealistă, fără a o încadra în vreuna dintre cele două curente amintite. Ne aflăm, așadar, în fața unei opere atipice. Picturalitatea paginilor scrise de Blecher nu a trecut neobservată. De altfel, scriitorul însuși a fost atras de tablourile pictoriței Lucia Demetriade-Bălăcescu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ideea conform căreia moartea este un nou început și nicidecum un sfârșit apare frecvent în opera lui Bălașa, personajele sale se integrează, după existența dată, fie mediului terestru, fie celui acvatic sau celest. De altfel, o trăsătură esențială a poeticii suprarealiste este această libertate de exprimare, de aici și denumirea de ,,pictori ai mișcării veșnice". Blecher surprinde în acest prim tablou ,,senzația umană" care-l preocupă în mod deosebit: durerea tema multor picturi suprarealiste. Visul lui Blecher este ,,dureros sau sfâșietor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o marca(n)tă noblețe: "Eu port acum pe gură hrana morților". Lectura următorului op al lui Paul Gorban, Submarinul karmei (Princeps Edit, Iași, 2011), certifică opțiunea fermă și de durată a autorului pentru imaginile și, în genere, pentru retorica suprarealiste. Nu atât titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fapt o nesecată sete de constrângere, de hieratism, de sacrificii rituale, de 107 legi la fel de dure, de neînțeles și de inflexibile ca și cele ale lui Moise sau ale credințelor aztece. Nu există o poezie mai puțin liberă decât cea suprarealistă, în care totul e subordonat unui atotputernic sistem semiotic, până la urmă unei gnoze. Gellu Naum n-a fost un mare poet în felul lui Nichi-ta Stănescu, de exemplu. Sau al lui T. S. Eliot, sau al lui Celan. El a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
De aceea teatrul lor acordă primul loc insolitului. Prologul la Mamelele lui Tiresias (Les Mamelles de Tirésias) de Apollinaire (1880-1918) este un adevărat manifest. Piesa, care datează din 1917, a fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi calificată drept "suprarealistă" pentru că anunța un spirit nou, deși fusese scrisă înainte de nașterea Suprarealismului propriu-zis. De altfel, în Prefața sa apare pentru prima dată termenul de Suprarealism. Apollinaire reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bolnavă. A fost destul de groaznic s-o văd pe mama cum era, iar Ben arăta atât de deprimat în ultima vreme că era deja îngrijorată înainte să sune Holly. Nu știu ce simt pentru tata. Toată povestea mi se pare atât de suprarealistă că mă trezesc privind-o din exterior, de parc-ar fi un film sau așa ceva. E atât de nefiresc, pentru că nu-l pot judeca pe el ca fiind aceeași persoană: parcă i-a fost invadat corpul de altcineva și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
numai ca s-o audă pe vânzătoare spunând: „Doriți trufine?“ „Nu-nțeleg.“, am protestat. „Atunci ce-nseamnă literele alea, dacă nu sunt inițiale?“ „Varo e numele unei pictorițe spaniole din secolul 20. Îți spun și anii, cu exactitate: 1908-1963. O suprarealistă puțin cunoscută, tablourile ei zac prin colecții particulare din Mexic și Venezuela, câteva au ajuns și-n muzeul Guggenheim, la New York. Era o frumusețe: o figură demnă, rasată, de pisică persană. A fost combinată cu Marcel Jean, Benjamin Perét și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai încape nimic decât... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decât „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atât de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sale și s-a integrat fără echivoc în spațiul universal al artei contemporane. Ea este și va rămâne însă o evocare permanentă a datelor esențiale ale unui spațiu numit mereu ACASĂ." Eugenia Florescu, critic de artă, România "Tablourile pictorului fiind suprarealiste prin conjugarea oniricului cu realul, prin girul acordat unor imagini-cheie din istoria mondială a artelor, prin gramatica plastică utilizată exploatează cu succes transtextualitatea citatului și se înscriu integral în actuala paradigmă postmodernă. [...] Realizată în mare parte în ultimele două decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
repunerea literarului sub semnul originalității, eliminarea structurilor poetice clișeizate, toate acestea fără a se adopta revolta anihilatoare a avangardei. Pentru generația aceasta atât poezia de factură gândiristă (pășunism literar - vor spune cei de la Sibiu), cât și experimentele dinamitarde dadaiste, expresioniste, suprarealiste etc. sunt departe de ceea ce s-ar putea numi poezie adevărată. Inițial acești poeți își definesc idealul de creație mai mult negativ, delimitându-se de poezia pe care nu vor să o facă. Geo Dumitrescu promovează o orientare spre realism
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de zile bune, atâta vreme cât reușești să te acomodezi limbajului. Un ochi întors înăuntru spre universul din noi și o privire ludica asupra incapacității de a ne armoniza uneori cu realitatea. » Across the Universe/ Un cântec străbate lumea. Tot în cheie suprarealista, Julie Taymor își armonizează propriul destin armonizându-l cu ultimii 40 de ani de istorie americană. » A Prairie Home Companion/Ultimul radio show. Cel din urmă film al lui Robert Altman, profesiune de credință vie, caldă, tristă, veselă, extrem de umană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
inventat un cuvânt atât de gingaș și de tulburător: femeia iubită e dumnezoaea. FILM Taymor in the Sky with Diamonds Iulia BLAGA Un film care să cuprindă universul Beatles este pentru fani ceva de ordinul ecranizării Bibliei. Julie Taymor, autoarea suprarealistei Frida, și scenaristul Dick Clement (care anterior scrisese adorabilul The Commitments, realizat de Alan Parker în 1991) au pus la un loc fantezie și inteligență a inimii, iar rezultatul se numește Across the Universe/ Un cântec străbate lumea, care rulează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
nașterii poemului, stă sub semnul hazardului (la fel gândea și Valéry23), ulterior însă, forma, pe care poetul o dezvolta organic, din materialul experiențial, si nu o impune "mecanic" dinafară, îi aparține, este doar răspunderea lui. Iată de ce, Barbu respinge doctrina suprarealista: Suprarealiștii degajează din vis mai mult logică de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără: a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumină visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
autorul român, dezvoltând un gând poesc, este "de asemenea opera de voință și discriminare"52, adică, implică intervenția activă, conștientă a autorului în materia amorfa care îi servește drept obiect, printr-o serie de operațiuni specifice. Denunță, de aceea, "eroarea suprarealista", care identifică, în mod greșit, isomorfismul ("legătură eloedrică") dintre poezie și vis, deci o simplă similaritate a formei, cu homorfismul ("legătură meriedrică"53), în care similaritatea implică o relație reală, prin care unul din termeni (visul) devine modelul pentru celălalt
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
suprarealist al "imaginii duble", teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
totul se transformă, până la urmă, în farsă, cel mult în opera buffa. Cine și-ar fi imaginat vreodată că Brigitte Bardot va polemiza epistolar cu nu mai puțin celebrul primar... Funar? Ei bine, chiar și această polemică, mai mult decât suprarealistă, a fost posibilă. Dar există un precedent și mai ilustru: mesajul lui S. Dali către N. Ceaușescu. Istoria contemporană sau despre paranoia în acțiune... Tipul nr. cinci poate fi întâlnit prin unele servicii culturale ale ambasadelor, la UNESCO, în bibliotecile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
personale de la București, Teatrul Nottara, și scria într-un ziar, pe data de 2 aprilie 1993 un articol cu titlul „Un naiv aproape de suprarealism”. Detalii din cuprinsul acestui articol voi da mai încolo, când voi scrie despre acea expoziție. Tematica suprarealistă a apărut din nou întâi la pictorii naivi iugoslavi, iar cu timpul a fost abordată și de pictorii naivi din România. Ca elemente specifice legate de tematica suprarealistă, se pot găsi de exemplu ciupercile pe care puteai vedea pictate mici
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cuvinte pe un rând, nicio ștersătura, însă, din ce in ce mai repede, un adevărat galop, o fugă care nu poate sfârși decât în sufocare, dar nu încape îndoială că <<eu>>am scris hârtiile astea.” Lipsa coerentei și a coeziunii fac textul asemănător celor suprarealiste în care se folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trimis la Canal, fiul exclus din facultate, silit la reprofesionalizare (șofer), si, după mai multe aventuri dramatice, ucis. Însă realitatea e serios concurata de umbra ei onirica ce invadează decorul, modifica perspectiva spațială și temporală, iar viața personajelor are consistentă suprarealista din tablourile lui Marc Chagall. Că în poemele lui Leonid Dimov, plonjonul oniric e favorizat de spațiile închise: frizeria devine un neașteptat circ fatasmagoric; cancelaria liceului, un laborator grotesc de biologie, proiectat urmuzian (sau arghezian), iar un bâlci fantastic își
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
poezia ca un filtru între două sensuri ale cuvântului, cel simbolic și cel științific), Ion Vinea, E. Lovinescu (pentru care poezia este în primul rând o expresie a inefabilului), Vintilă Russu-Șirianu, F. Aderca (în viziunea căruia sensul poeziei este metamorfoza suprarealistă), Ion Călugăru ș.a. Opinii de substanță vor fi, de asemenea, exprimate în răspunsurile la ancheta cu tema „Noua spiritualitate” (2/1928). Dau curs întrebărilor N. Iorga (noua spiritualitate este una creștină, „divină”), Octavian Goga (de pe pozițiile unui naționalism ortodoxist), E.
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
ci funcționează ca niște cadre semnificative ale existenței noastre. "Momentele poetice" reprezintă autonomizarea unui episod, desprinderea lui din fluxul trăitului, sub impresia unei noțiuni a "poeziei". Așa cum spunem despre un peisaj că e "pictural" sau despre o situație că e "suprarealistă", identificăm anumite întâmplări ale existenței noastre drept "poetice". Altfel spus, prin anumite proprietăți, poezia ne permite să asumăm într-un mod specific experiențele. Dacă e limpede că putem duce o "viață poetică" fără să fi scris vreodată un singur cuvânt
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
devină, prin practica scrisului și a trăirii în preajma neobișnuitului "învățător", ceea ce Gellu Naum intuise în ea de la început: "Nu mai fă teorie! Ești poetă! Teoria strică oamenia!" Îmi place teoria, cu riscul de a strica omenia. Sunt poetă, dar nu suprarealistă". "Ba ești, dar nu știi!". Am sentimentul că S. P. n-o să (mai?) semneze niciodată o lucrare "țapănă", riguroasă, academică. Ce e, până la urmă, Clava? Un ghid de lectură pentru cei care s-ar pierde, altfel, în opera lui Gellu
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
oameni/ lucrurile mă priveau cu blîndețe/ o eram singura dovadă a existenței mele/ singura pe care nu o puteam înlătura/ și în vremea aceasta lîngă mine/ crescuse multă multă nostalgie" (Martor). Viziunea e prematur coșmarescă, închegîndu-se din pulsații nu o dată suprarealiste: "tatăl meu strîngea în brațe o greșeală/ care-i limpezea ochii eu călăream un grifon/ din șuruburi blonde spre pipa unde/ trebuia să regăsesc poziția în genunchi/ sub păsări ce poartă în gheare munți/ lustruind cu ei pămîntul fără memorie
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
mai întîi terenul publicisticii, prin colaborarea la diverse periodice cu texte și desene. Un articol ce atrage atenția, pînă și diplomaților, e un interviu imaginar cu un prim-ministru rus, alcătuit pe baza celor citite în presă. Pentru elegantă publicație suprarealista a anilor 30, Minotaure, oferă desene cu nuduri. Fotograf profesionist devine abia în 1929, după ani întregi în care o dispretuiese, fără însă a deschide vreodată un atelier specializat. ăncepe să-și semneze lucrările cu pseudonimul Brassaï, în amintirea orașului
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]