123 matches
-
Nu spun că sunt ermetice, ci doar că se mișcă într-un aer eterat, abstract și cu imagini deloc reprezentabilevizual, deși vocabularul și restul recuzitei poetice sugerează pe departe un Nichita Stănescu târziu, cu geometriile, elementele anatomice și asocierile bizare, suprarealiste din Roșu Vertical. Arbitraritatea și bizareriile unor versuri precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
această întrebare în fragmentul din poemul O călătorie în Cytera cu care am și început, dar ca să înțelegem mai bine în ce fel a făcut acest lucru, va trebui să trec prin următoarele etape practicate, recomandate și aprobate de Internaționala Suprarealistă la întâlnirea sa din mai 1963, mult după ce Dalí fusese excomunicat oficial din mișcare de către André Breton. Iar aceste etape sunt: 1. Respingerea biografiei și datoria artistului de a-i sabota pe biografi; 2. Capitularea necondiționată în fața oracolului șansei; 3
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Cum a fost ansa reflectat an presă acest seminar. Economistul Eugen Ovidiu Chirovici scrie an CURIERUL NAȚIONAL: "Tranziția românească, așa cum se reflectă an dezbaterile publice și cum sunt acestea percepute de omul simplu, pare mai degrabă un soi de piesă suprarealista, o ănjghebare cinematografică ce pune laolaltă cioburi și simboluri a caror semnificație - presupunând că există vreuna - rămâne ascunsă. Tranziția românească și-a construit clișeele ănainte anca să-și definească esențele.(...) an 1989, omul de rând asculta odele cantate societății socialiste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
metonimic: limba se stratifică, devine adîncă și multiplă, conexiunile cele mai ciudate aruncă în uitare lanțul cu zale al tropilor clasici. Din descriptivă și mimetică, poezia română devine vizionară. Al doilea, Arghezi. El sparge toate tiparele (clasice, romantice, simboliste, parnasiene, suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul de comic
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
chiar dacă portăreii au cam făcut potecă la ușa casei unde admirabilii administratori al banilor oferiți de „Leonardo da Vinci”, Puwak senior și junior, au fost obligați să întoarcă buzunarele pe dos și să restituie la caserie mărunțișul. Aceasta e România suprarealistă de care vorbeam: hoți la drumul mare țin pagina întâi a ziarelor fără să li se întâmple nimic, pe când „talpa țării” e batjocorită fără milă. Inconștiența guvernamentală a ajuns la limite inacceptabile chiar și în țările musulmane și, în lipsă
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
și-a vizitat mama și s-a acomodat din nou cu rădăcinile sale evreiești. A murit în 1982 în urma unui infarct miocardic în studioul său din Paris. Michonze a fost reținut ca un suprarealist (chiar dacă nu toate picturile sale sunt suprarealiste) și mai ales ca un pictor figurativ, lucrările sale înfățișând, de regulă, peisaje și/sau grupuri de oameni. În 1959, într-o scrisoare către criticul Peter Stone, și-a expus principiul: "Subiectele mele n-au subiect. Ele există doar pentru
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci ce altceva sunt animalele ei misterioase, dacă nu o menajerie din realismul magic? După cum o femeie cu părul roșu apare căutând un iepure... Trimiterile intertextuale și cele suprarealiste conturează un roman despre spectacolul utilității - obsesia naratorului și una dintre mizele cărții. Evenimentele, însemnate sau nu, trebuie să justifice existența unui individ obsedat de îndatoriri, pentru că ele motivează mai apoi irezistibilul concret, niciodată altruist. De pildă, clopotele trebuie trase
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
ceea ce acesta dorește să demonstreze adversarilor săi. Numai că lancea lui Leonidas, lansată cu măiestrie îi mai răpește o parte din bijuteriile nazale. Desenele lui Frank Miller ca și efectele vizuale obținute pe computer scufundă filmul într-o atmosferă noir, suprarealistă pe care o strică doar dialogurile excesiv patriotice ca și o remarcă ironică a lui Leonidas referitoare la "schimburile culturale", adică confruntările corp la corp, replică care vine parcă din alt discurs. Filmul a stîrnit un scandal monstru în lumea
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
dumnealui se mai arată a fi, - intelectualmente, - și-un mazochist. Oricum de aici înainte nu se mai zărește pentru dumnealui nici o șansă serioasă... Eu zic, la Stoenesti, să se ridice în anul 2000 o statuie mare de tot, - mai ales suprarealista, - pa care, cînd treci podul, să scrie mare și noaptea, cu neon, cu ce-o fi, să știe posteritatea: MANIPULATORILOR MANIPULAȚI. Aici ar putea să se încheie povestea tristă a unei meserii, care, recondiționata, și-ar recîștiga în viitor bunul
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
femei. 29 în ordine alfabetică, apărut în 1993 la Editură Phoenix - a atras imediat atenția, fiind conceput că o originală galerie de portrete ale unor "eroi ai timpului nostru". Răceală observației, dusă adeseori până la sarcasm, blazarea iremediabila a autoarei, tentă suprarealista a unora dintre portrete aveau farmec. Ca să nu se repete, Diana Manole a reunit în volumul următor - Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de fiecare zi, dintr-o țară în care nimeni nu mai
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
însă, poezia este prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-un mod greu de uitat. Cel mai valoros este Spălatul pe cap, așezat (poate nu întâmplător) primul în sumar: "La intersecție/ chiar lângă trecerea de pietoni/ mama mă spală pe cap într-un lighean înflorat/ Oamenii
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
pe care și le poate permite un burghez oarecare, dar nu un monarh! Dl. Paleologu a sesizat poziția dificilă în care s-a pus Mihai I și încearcă să paseze responsabilitatea destinului monarhiei românești asupra lui Ion Iliescu. Oricât de suprarealistă ar părea, această ipoteză merită mai mult de-o simplă respingere printr-o glumă. în primul rând, Iliescu și Franco au în comun destul de multe lucruri. Ambii s-au născut în democrații și ulterior au pus umărul la instaurarea dictaturii
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
R.B.: Ca cititor, la lectura unei cărți avem libertatea de a face unele investiții de sens și în acest spirit m-am referit la o filiație suprarealistă... A.R.-G.: Desigur, dar atunci există prezențe mult mai frapante decît cea suprarealistă. E prezența lui Kirkegaad, este cea a lui Kafka care este mult mai puternică în ultima mea carte... R.B.: Firește. Cît despre Kirkegaard el este citat chiar în motto-ul romanului La Reprise. Dar fiindcă vorbeam de unele filiații și
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
lingvistice cu iz străin ("Giovanni"). Și atunci, conștienți de această psihanalizabilă complicitate, de ce să ne mirăm că ei se simt nu atacați, ci răsfățați? Iar cu fiecare milion de dolari adăugați la teșcherea, diminutivele devin tot mai suprarealiste. Atât de suprarealiste încât n-ar fi exclus ca din numele României înseși să nu mai rămână decât fostul județ Romanați.
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
Sjaron Minailo, cu o imagine semnată de Hans Hijmering, în interpretarea cântăreței de jazz, pop și muzică clasică, Anat Spiegel. Originalul concept multimedia, intitulat Soul seek - Suflet neliniștit sau vulnerabil sau chiar iscoditor - a constat dintr-o succesiune de imagini, suprarealiste, ce apar și dispar, dând curs ideii de „finaluri frânte, scindate” conținută în subtitlul uneia dintre cele patru secvențe - Splitting ends. Conform prezentării datorate regizorului, semnificația spectacolului e legată de filosofica, eterna, dramatica problemă a individului - niciodată rezolvată cu adevărat
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Ion Pop Am înregistrat dialogul care urmează într-o zi de toamnă "suprarealistă" new-yorkeză. Suprarealistă de două ori (și poate chiar de mai multe): tocmai asistasem, la propriu, la un seminar al profesorului Michael Riffaterre cu câțiva dintre doctoranzii săi, consacrat poemului în proză suprarealist (mai exact, unei paralele între un text de Paul Claudel
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
toate orizonturile Bibliotecii. îmi erau încă vii în minte performanțele sale analitice în spații ca și interzise majorității cititorilor de poezie, precum cele consacrate aparent haoticelor producții ale unor Breton sau Eluard, cu al lor "dicteu automat","metaforei în lanț" suprarealiste, "semiozei intertextuale", ori semioticii poemului în proză. Și dacă ora de seminar propriu-zisă la care am asistat a fost mai mult un monolog al profesorului în fața grupei de discipoli în care mai ales cele două românce țineau să se exprime
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
prin îndoctrinare, dar nu prin lipsă de milă sau înțelegere, ba chiar îi lasă portițe de scăpare eroinei. Cruzimea regimului se reconstituie piramadal de-a lungul lungmetrajului: psihologică și verbală, transpusă apoi în forma unei umiliri publice de-a dreptul suprarealiste - la tribunal - și abia apoi factuală. Observați că, spre deosebire de cutumele mele, mă întind cu narațiunea. Tocmai pentru că, din punct de vedere cinematografic, nu este prea mult de spus despre acest film. Jocul actorilor e esențial, și nici Jentsch, nici Held
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
postarea în spațiul urban al Bucureș tiului a grupului statuar reprezentându-l pe Împăratul Traian ținând în suspans, ca pe o ofrandă gata să-și intre în rol, Lupa Capitolină (Lupoaica de pe Capitoliu), căreia i-au fost transferate însușiri simbolice... suprarealiste! O serie de critici de artă, printre care îl amintim aici pe Erwin Kessler, au reacționat la așa-zisele blasfemii publice, pe care noi le-am califica drept postmoderniste, dacă n-ar fi, unele dintre ele, excesiv de vulgare, când ele
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
a fost un urmaș servil al preceptelor impresioniste ci și faptul că a fost de multe ori mai radical în alăturările de culoare decât pictorii fauvi, că imaginile sale pot fi mai complexe și mai misterioase decât cele cubiste sau suprarealiste. O recentă inițiativă a Muzeului Metropolitan - o primă expoziție consacrată exclusiv scenelor de interior și naturilor statice pictate de Bonnard între 1923 și 1947 - a subliniat din nou originalitatea creației târzii a pictorului francez. Spre deosebire de impresioniști, Bonnard a evitat cu
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
puțină pregnanță) amplului poem, conceput ca o încleștare. Un critic confuz reproșa volumului că nu are claritate clasică (!). Totală inadecvare, dat fiind că Andrei Codrescu e un post-beatnik hârșit în luptele de gherilă cu Sistemul, în timp ce Ruxandra Cesereanu rămâne o suprarealistă obținându-și lucid pasele și transele imaginative. Dintre cei doi, poeta de la Cluj riscă mai mult. Pe lângă discursul poetic bine închegat și cu numeroase fragmente memorabile al amerikanului, capriciile fantasmale ale pianistei ar putea să pară extravagant-minore. În Nașterea dorințelor
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
masteranda Catrinel Catană, care și-a compus și și-a interpretat singură propria piesă, dovedind în egală măsură capacitate de invenție coregrafică, mișcare corporală expresivă și punere în dialog sugestiv a acestora cu texte proiectate, unele legate de realitate, altele suprarealiste. Diversitate și fantezie sunt premisele celei mai tinere generații de creatori, a căror împlinire o așteptăm. Împlinit deja, atât compozițional cât și prin calitatea mișcării, a fost și foarte scurtul fragment intitulat Past Tense Dance, prezentat de Valentina de Piante
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
eu șterg, tai", spune poetul. Simona Popescu oferă o alternativă de lectură surprinzător de adecvată și nu uită să sublinieze tot timpul caracterul paradoxal: "Am citit cărțile lui într-o cheie realistă (căci așa trebuie ele citite, tocmai pentru că sînt suprarealiste!) - lectura literală a unor cărți care par extrem de opace, de ermetice, dacă le privim din interiorul fenomenului literar. Îndată ce ieșim din cercul deja strîmt al literaturii, ca tărîm al esteticului, lucrurile se schimbă radical, multe texte inanalizabile cad la picioarele
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
devină, prin practica scrisului și a trăirii în preajma neobișnuitului "învățător", ceea ce Gellu Naum intuise în ea de la început: "Nu mai fă teorie! Ești poetă! Teoria strică oamenia!" Îmi place teoria, cu riscul de a strica omenia. Sunt poetă, dar nu suprarealistă". "Ba ești, dar nu știi!". Am sentimentul că S. P. n-o să (mai?) semneze niciodată o lucrare "țapănă", riguroasă, academică. Ce e, până la urmă, Clava? Un ghid de lectură pentru cei care s-ar pierde, altfel, în opera lui Gellu
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
în fața clicii iliesciene se deschide perspectiva sumbră a îndepărtării iremediabile de ciolan. Mai grav e ca nu toți oamenii lui Iliescu sunt pensionabili. Unii dintre ei - și nu cei mai lipsiți de ambiții - sunt chiar tinerei. Nu mă refer la suprarealista Corina Crețu, o simplă balerină care face pe boxerul, ci la consilierii din categoria Octavian Știreanu, pe care ideea ramînerii de căruță nu cred că-i amuză deloc. Pentru aceștia, viteza luată de Adrian Năstase trebuie să fie mai dureroasă
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]