127 matches
-
manifestă întîi ca o apărare involuntară față de invazia necontrolată asupra eului. Concomitent, bărbatul se lasă pătruns de unda cotropitoare. Luptînd împotriva dispersiei propriei voințe, Apostol sfîrșește prin a-și depăși spaima, prin a-și uita mînia, în îmbrățișarea hipnotică a suprarealității care-l subjugă. Lumina apare ca principiu dominator fascinant, în simbolistica bogată a căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu fusă decât o sărutare lungă". Dan, erou demiurgic, a creat un peisaj edenic pe lună, unde se întrepătrund toate regnurile: cireșii "cu omătul trandafiriu", florile "cântau în aer cu frunze" ș.a. Constelațiile care se reflectă în ape sugerează o suprarealitate, un univers fantastic, în consonanță cu starea sufletească a eroilor. Intrând în armonia universală, cuplul Dan-Maria pare fascinant: "El își rezima fruntea încununată de flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră". "Floarea albastră" simbolizează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
interioare unul față de celălalt am încercat să rup bariera consecințelor și ca o onestitate față de mine însumi, am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului. Cât însă și cum își dezvoltă în mine suprarealitatea tentaculele ei, nu știu și n-aș putea ști. Știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.... Încerc să mă definesc în Exerciții în irealitatea imediată. Vă voi trimite câteva pagini și, dacă le veți citi cu mare indulgență, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
grafice la care trimite, poate avea multiple conotații. Traseul pe care Blecher îl parcurge, de la primul său roman, Întâmplări în irealitatea imediată, până la ultimul, Vizuina luminată, reprezintă un demers al autorului de la încercarea de distorsionare a realului la crearea unei suprarealități în care, sub influența oniricului, lucrurile nu mai coincid cu logica noastră. Care este scopul acestei ieșiri din lume? De ce încearcă Blecher crearea unei suprarealități? Care sunt aspectele din real pe care în mod intenționat Blecher le vrea sub o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
luminată, reprezintă un demers al autorului de la încercarea de distorsionare a realului la crearea unei suprarealități în care, sub influența oniricului, lucrurile nu mai coincid cu logica noastră. Care este scopul acestei ieșiri din lume? De ce încearcă Blecher crearea unei suprarealități? Care sunt aspectele din real pe care în mod intenționat Blecher le vrea sub o altă formă? Răspunsul la ultima întrebare ar lămuri și problema obsesiilor autorului și a metaforelor textuale. O primă reprezentare subiectivă a lumii o avem în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este o scriere a eului care încearcă să găsească în realitatea imaginată numită metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui ,,sine" dezirabil. Este un roman nu numai al metamorfozării realității, dar mai ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un țipăt", al unui eu care-și provoacă și dorește o metamorfozare a ceea ce i-a fost dat să fie, creând în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
naratorul-personaj accesându-și printr-o extraordinară gimnastică a minții subconștientul, pentru stimularea creativității sale artistice. Rezultatul acestui exercițiu se observă în reprezentările grafice ale realității transformate/ visate (piața colorată în alb și roșu sau grădina din vis devin spații ale unei suprarealități în care eul narator încearcă să se situeze). De cele mai multe ori, paginile romanului creează tablouri în care, în stil suprarealist, sunt ,,înghesuite" o mare cantitate de elemente oameni, animale, obiecte, într-o asociere irațională a raportului și o distorsonare intenționată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cum acest suflet-prizonier într-un trup imobilizat poate declanșa proiecții a ceea ce este/ poate fi el de fapt și a ceea ce este/ ar dori ca lumea să fie. Devin toate aceste proiecții ,,niveluri ale realității"? Sau putem vorbi de o suprarealitate care include toate aceste realități? Unul dintre cele mai controversate tablouri ale lui Salvador Dali, Crâne avec danseuse, ridică tocmai această problemă: aparență vs esență. Perfecțiunea în artă este dată de puterea de a vedea dincolo de granița impusă de o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este conceptuală, ci pur misterioasă. Existența aceasta de o natură cu totul nouă și care nu implică decît "obiectul" metafizic, nu este în contradicție cu realitatea. Din contra, ea este condiția realității (principiul misterios al oricărei existențe reale). Ea este suprarealitatea despre care nu se poate vorbi decît simbolic, cu ajutorul imaginilor împrumutate din realitatea existentă. Dar relația dintre realitatea existentă fi simbol se inversează în cele din urmă. Simbolul, suprarealitatea, este adevărul suprem al realității. Realitatea nu este decît o apariție
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este condiția realității (principiul misterios al oricărei existențe reale). Ea este suprarealitatea despre care nu se poate vorbi decît simbolic, cu ajutorul imaginilor împrumutate din realitatea existentă. Dar relația dintre realitatea existentă fi simbol se inversează în cele din urmă. Simbolul, suprarealitatea, este adevărul suprem al realității. Realitatea nu este decît o apariție, o imagine aparentă, un simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic, cu ajutorul imaginilor împrumutate din realitatea existentă. Dar relația dintre realitatea existentă fi simbol se inversează în cele din urmă. Simbolul, suprarealitatea, este adevărul suprem al realității. Realitatea nu este decît o apariție, o imagine aparentă, un simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului" 1) SUFLET ȘI PSIHIC Așa cum Dumnezeu este simbolul personificat al misterului creației sufletul este simbolul personificat al misterului animării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege să raporteze Lumina vieții la cuvânt, o suprarealitate poetică suverană, ce posedă câteva dintre atributele demiurgice: "chemat/ sau nechemat/ cuvântul este prezent/ de la început/ îl auzi/ sau nu-l auzi/ cuvântul este prezent/ îl simți/ sau nu-l simți/ cuvântul este prezent/ scris adânc/ în tainele frunții tale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ea materializîndu-se figurile unui interval vizualizat, fantomatic, în celălalt. Mai multe personaje migrează, inconștient, din real în ficțional, prin "portalul" rămas deschis, închegînd narațiunea și impreg nînd-o cu sens. Un exemplu este tatăl lui Tengo, care revine, enigmatic, în suprarealitatea lui "1Q84", cu toate că, în realitatea lui "1984", el se află în comă. Așa cum precizam în cronica anterioară asupra lui Murakami, 1Q84 articulează, în secțiunile sale inițiale, o alegorie despre mecanica scriiturii, unde Autorul, Textul și Cititorul sînt tipologiile principale. În
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
model de acțiune. Ideologicul motivează ideatic interese și poziții, susține și promovează priorități ale devenirii, încearcă să legitimeze forțe și acțiuni sociale, combate și distruge poziții și argumente ale adversarilor politici. Motivând pozițiile și interesele unei parțialități sociale, proiectând o suprarealitate ordonatoare, dezirabilă, ideologicul este gândire implicată, esențialmente, politic. Ca modalitate partizană a gândirii politice, ideologicul este, după cum am arătat, doar una dintre ipostazele acesteia: ipostaza paralogică. Aceasta conferă ideologicului identitatea combativă, limitativă și exclusivistă cu efecte politice, deseori, neproductive și
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
-și fi dat întîlnire pe câmpurile de luptă ale filmelor lui Alejandro Jodorovski ca într-un Armageddon nimicitor. Suprarealism, sigur, Bunuel, evident - "L'îge d'or" este genitorul semper certus al "Muntelui Sacru" -, dar totul transplantat, transmutat în rezervația de suprarealitate a Americii Centrale, acolo unde Crist a putut fi altoit pe Quetzalcoatl, Gaudi pe observatorul din Palenque și Robbe-Grillet pe "Terra Nostra" a lui Fuentes. Acolo unde fantasticul natural, miraculosul cavaleresc ("străluminați ca niște unghii", Orlando, Amadis, Tirante El Blanco și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
l-a fondat în omagiul celui pe care-l consideră drept precursorul său în registrul cruzimii. Ceea ce suprarealiștii aduc nou în scenă, este modul lor de a cultiva, mai sistematic încă decât Jarry, ilogismul. Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui André Breton, care datează, în prima versiune, din 1924, în cea de-a doua, din 1930, debutează prin elogiul imaginației, nebuniei și freudismului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o hiper-realitate, cu mult mai misterioasă decât suprarealitatea imaginată, lucrurile reale cărora le modificăm perspectiva și dimensiunile, ne sperie nu ceea ce nu se poate percepe în nici un fel, țesătura deasă a cearceafului, umbra discretă în spatele lui, soarele abia ghicit în albul florilor de prun și-n albul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu spiritele morților din încăperile palatului Peleș. Atmosfera ședințelor este surprinsă cu finețe de C. D. Zeletin, autorul impunătoarei monografii. "O oarecare psihoză de grup trebuie să fi existat în anturajul reginei, veșnic plutitoare peste realități și în căutare de suprarealități. Fuga de gîndul izgonit în adînc, moartea copilei îi organizau în afară spectacolul fanstasmagoric al supraviețuirii, care trecea în ochii ei ca fiind viață. Lua astfel salvarea drept elementul salvat. În jocul acesta a intrat și principesa Bibescu. O ajuta
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
psihanaliști, erau de tip feminoid: o capacitate de analiză superioară celei de sinteză. Gîndea foarte bine tactic și mai puțin bine strategic. Oricum, lupta pentru a impune forța tratatelor, în care credea. În privința realității URSS-ului, Nicolae Titulescu trăia în suprarealități. Așa stînd lucrurile, diplomatul român era firesc să se apropie de stînga comunistă a Europei de Vest. Aceasta e principala rațiune a aversiunii prințului față de el. (p. 355)" C. D. Zeletin a muncit 27 de ani la elaborarea monografiei Principesa
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De data aceasta însă, accentul se mută de pe vedere pe viziune, spectacolul exteriorului ca excitant al sensibilității poetice se anunță ca spectacol interior sau zonă de interferență între vis și realitate, într-o suprarealitate ce poate fi citită în spusele poetului, chiar dacă nu e numită astfel în mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu însemnat, ca și numeroasele apeluri, în definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre înalt și adânc, real și imaginar etc., într-o coincidentia oppositorum concentrată în conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară în Radiografie: „Scriu ș...ț pentru posibilitatea, oricât de redusă, de a suprima cu o cizelare de cuvinte atâtea asprimi dintre spațiu și timp, de a inventa, pentru o odihnă între lebezi de sticlă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sunt numeroase în toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițând, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar având în față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu în care realul și imaginarul, înaltul și adâncul, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee narative care au circulat în timp și în diverse culturi, texte cu funcții magice sporite de emergența miraculosului creștin, cărțile populare au fost adaptate și pe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Avraam se desfășoară pe aceeași schemă cosmico-eschatologică, dominată de imagini stereotipe, care slăbesc în final "tensiunea conflictual-magică, tangentă la existența propriu-zisă" (Ciobanu 118). Marile spații și locuințele fastuoase se bucură de cele mai reușite descrieri în romanele cavalerești. Marcate de suprarealitatea fantastică, trecând din mitologiile precreștine în ortodoxismul primar, asimilat de folclor și de credințele populare, romanele dezvoltă narațiuni de largă respirație, în care protagonistul nu este deloc străin de traseul inițiatic al eroului de basm. Dincolo de parabole, sentințe și enigme
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]