96 matches
-
pragmatismul, glossematica, semioza socială, generalizată, analiza discursului sînt discipline prin care formalismul antebelic se deschide către context, către experiența socio-istorică". Modelul biologic al postmodernismului ar putea fi o soluție pentru ieșirea din impasul alexandrin în care riscă a ajunge prin suprasaturație informațională și analitică, o soluție a revitalizării sale.
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
muzică. Greu. Foarte. Uriașe responsabilități. Cîți, oare, din profesorii școlii știu și pot să facă asta și atîtea altele? Pe de altă parte, teatrele nu au cum să absoarbă acest număr mare de tineri. S-a creat un soi de suprasaturație. Nu cred să mai existe vreun orășel care să nu aibă școală de teatru. Actoria, îndeosebi, a ajuns o profesiune supralicitată, din multe puncte de vedere, demitizată, s-a diluat consistența studiului, a pătruns un soi de frivolitate agresivă, de
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
bară dintr-un bar de striptease, în schimb blonda Rosana Ribeiro a creat o Margaretă memorabilă, prin forța atributelor ei corporale și coregrafice: lirică și atletică în egală măsură, ea ilumina un spațiu dominat de teroare - sentiment sugerat aici de suprasaturația cu recuzită industrială, depersonaliza(n)tă. Apropo de Bulgakov: cele două Nocturne de la TVR1 realizate de Marina Constantinescu cu autorii volumului Sadovaia 302 bis (patru scriitori clujeni pe urmele lui Bulgakov la Moscova în 2005, dintre care unul semnează textul
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
alunecă repede în prozaism. Liviu Antonesei ține să evidențieze avantajele practice ale erotismului în raport cu sexualitatea:" Spre deosebire de sexualitate, în erotism, niciodată nu se intră în post coitum triste, niciodată nu intervine șsic!ț cu adevărat epuizarea fizică sau mentală, plictiseala sau suprasaturația." "în sexualitate, odată excitația eliminată, indiferent de numărul contactelor pur corporale, apare șsic!ț oboseala, plictisul, uneori chiar un fel de revoltă împotriva partenerului și a propriei persoane, câteodată dezgustul. Dimpotrivă, în erotism, astfel de fenomene nu se petrec, orgasmul
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
produs o imensă bucurie. Cred că am văzut cinci interpretări regizorale pe această piesă a lui Cehov. Ca să nu mai vorbim de examenele obligatorii pentru studenții de la actorie sau regie. Cerere în căsătorie și Ursul au creat un fel de suprasaturație obositoare și pentru că mai nimeni n-a avut o idee nouă, un gînd de a le pune în scenă, de a le descoperi. Ce a făcut însă Goga este o bijuterie teatrală, o citire în cheie comică perfect argumentată scenic
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
-i atribui "bun simț", aruncînd vina "deformării" asupra altora: "Ceea ce spunea Stalin era plin de bun simț, dar propaganda care începea să ne inunde nu era defel. Cu o insistență care ducea fără greș la efectul contrar, de respingere prin suprasaturație, se proclama cu ton agresiv ("cine nu înțelege aceste lucruri... numai fasciștii pot să... este evident pentru oricine, în afară de dușmanii înrăiți...") superioritatea acestor oameni noi, noi pe toate planurile, față de locuitorii unei Europe nu numai putredă, dar și înapoiată, nekulturnaia
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
zimți se dau de-a dura ca mercurul scurs din frumoase termometre); să te smintești, să te îmbeți, să faci amor sau să adormi, să dormi (și, poate, să visezi); pe scurt, să cauți a te deregla". Acesta e rezultatul suprasaturației normative. O criză devastatoare a migalei perfecționiste, a minuției ideale, a subțirimilor delirante ale expresiei. Excesul de monitorizare cerebrală se prăbușește. Acrobația limitelor cedează. Excedat de reguli, Șerban Foarță se vrea prăvălit într-o soteriologică sau doar elementar vitală anarhie
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
două strofe liminare și eponime ale unui volum întreg. Or, fără să fie umoristic (fiind numai ironic sau sarcastic), Bacovia e un umoral. Umorile-i sunt, mai ales, apoase. Mereu actual, căci meteorologic, el își îmbibă propria-i poezie, până la suprasaturație, în ploaie, lapoviță și ninsoare, - încât sintagma amintită ar putea fi și "plină de humori": "O, țară tristă, plină de humori"! Dar, lăsând gluma la o parte, e evident că râsul e (ultra)subversiv, că boicotează sau dizolvă seriozitatea imbecilă
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
caracterizării critice prinde și portretul lui Aderca: „nota esențială a acestui literat complect, cu toate posibilitățile de expresie, de la aciditatea de odinioară, purificată totuși de bădărănia pamfletară, și până la floricelele de acum, ale unui stil efeminat, grațios, suplu și de suprasaturație poetică” (222). În cazul lui Voronca, e vorba de o „inconsistență amabilă și anodină acestui suflet grațios, entuziast, frenetic, delicat, rezervat, retractat, după circumstanțe” (228), ori, într-o altă formulare, de o „lipsă de consistență, care, din dorința de a
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
vor combina, determinând scăderea prețurilor. OPEC va opri declinul restricționând producția și creînd, astfel, capacitatea extracedentară necesară prevenirii epuizării resurselor. însă celelalte elemente ale crizei globale de energie - încălzirea globală, blestemul resurselor și, în final, Curba lui Hubbert - vor persista. Suprasaturația temporară ar putea submina voința politică de a le soluționa. într-adevăr, așa s-a și întâmplat după prima criză energetică din anii ’70. Se poate întâmpla din nou. Criza energetică globală constituie un pericol din mai multe puncte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
dezumanizării, de „urmuzianisme” ludice și/sau antiliterare, avem de-a face, în toate aceste cazuri, cu compoziții rafinate, ilustrînd - uneori - ceea ce Mihai Zamfir numea, în volumul său dedicat evoluției poemului românesc în proză (1981), un avangardism născut ca revoltă față de „suprasaturația culturală”. Majoritatea indică o mutație (sinucidere) avangardistă a estetismului. Cochetînd cu avangardismul Aparent, proza din anii 1915-1930 a lui Ion Vinea este, în cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au pornit de la constatarea simplă că dacă neînclinația înspre raporturile sexuale (și mariaj) între rude apropiate ar fi ceva natural, nu ar mai fi nevoie de tabu. O explicație mai avansată a neatracției erotice din sânul familiei este cea a suprasaturației de stimuli - sugerată încă din 1849 de E. Westermark, la mare vogă în anii ’20 ai secolului trecut -, care spune că înclinația spre celălalt este invers proporțională cu varietatea de stimuli pe care acesta îi oferă. Or, într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
poți citi ca într-o carte nu se produce sau se stinge. Unele cercetări experimentale confirmă această ipoteză - în terminologia limbajului curent, ea s-ar numi „a plictiselii” -, dar alte date sunt însă nonsuportive. Dintre cercetările sistematice ce atestă efectul suprasaturației de stimuli, două sunt mai relevante. Y. Talmon (1964), studiind un număr de 125 de cupluri căsătorite provenite din kibbutzuri evreiești, a constatat că nici unul nu era format din parteneri crescuți în același kibbutz. Crescut în același kibbutz însemna - așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sexual. Noi știm însă că psihologia socială a dovedit experimental și corelațional că în formarea de prietenii și iubiri, multe finalizate în căsătorii, funcționează cu pregnanță efectul familiarității, înscris în cel de proximitate spațială. Probabil că cele două efecte (al suprasaturației de stimuli și al familiarității) aparent opuse sunt complementare în condițiile existenței nici a unei foarte mari apropieri și interacțiuni, dar nici a unei apropieri inexistente sau total superficiale, ci a distanței optimale (vezi și Iluț, 2000). Concepția freudiană argumentează
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
efect complexul lui Œdip, este valabil și pentru fiică-tată-mamă, soldat cu complexul Electra. Teoria freudiană nu răspunde la întrebarea de ce există tabuul incestului între frați-surori, verișori-verișoare și, mai ales, rămâne în același paradox ca și concepția respingerii naturale sau a suprasaturației de stimuli: dacă motivația de adâncime ne dictează să nu avem relații sexuale cu cei din familia noastră consangvină, de ce e nevoie de o interdicție exterioară? De notat deci că deși acest mecanism poate fi prezent, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
spațiu populat numai de atribute valoroase. Perspectiva prin care imaginea celuilalt este absorbită e total închisă, excluzând orice element neplăcut. În sine, acesta nu ar fi un lucru rău, numai că din varii motive - intervine și „plictiseala” sau, mai tehnic, „suprasaturația de stimuli” - imaginea idealizată se erodează, ajungând nu de puține ori până la aversiune. În principiu, cu cât idealizarea este mai pronunțată, cu atât dezamăgirea e mai mare. (Dar nu trebuie considerat totul numai în termeni de percepție. Bunăoară, de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor de toate culorile - ci ca rezultat al suprasaturației de sine. În cele din urmă, ne-am ajuns, cu toate că două mii de ani e puțin, iar din cele două abia de vreo mie putem vorbi astăzi În oarecare cunoștință de cauză. Dar să nu deschidem prea larg porțile unor cugetări
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a coborât în infern ("Din altă toamnă", "Văzduh", "Bacovia", "Culorile se schimbă"). Motivul păsării Phoenix sensibilizează comentariul existenței. Însăși zăpada, care își repetă egal și măsurat existența, provine din arderea păsării Phoenix; minunea albului îi dă poetului sentimentul sufocării, al suprasaturației: "Ninsoarea de departe/ de sus, de jos/ din dreapta, din stânga/ Sunt până în piept în zăpezi/ și poate ca nu există a ninge/ arde sus pasărea predestinată/ invadează pământul cenușa ei". Omul, în raport cu obiectele eliminate în absențe, se află într-o falsă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de activitate, corespunzătoare naturii (semnificației) tendinței de la un moment dat, iar „sentimentul-stare” desemnează gradul în care tendința respectivă este prezentă, vie, nesatisfăcută, saturată de interes. Atunci când „set”-ul (adică starea de „pregătire”, „montajul”, „ustanovka”) exprimă o stare de hipersensibilitate, de suprasaturație, cu aspect dse stres și suprasolicitare, el poate genera conflicte de ordin interpersonal sau intrapsihic, manifestate prin tensiuni mari cu descărcări impetuase. Faptele de viață arată că atunci când, dimpotrivă, sentimentul este controlat și trăit la nivel normal de intensitate, el
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
860 bilete Există două răspunsuri în această direcție: dorința colectivității de a participa la evenimente deosebite, cantitatea imensă de bunuri de patrimoniu expusă, în condițiile unui alt factor cu care muzeele se confruntă de mult timp abundența informațională, pînă la suprasaturație, moment în care publicul reacționează prin reținerea în cîmpul informațional a doar cîteva lucrări (fie lucrări ale unor artiști consacrați, fie lucrări care au interesat în mod deosebit și care se află în expozițiile temporare). Frecventarea galeriilor de artă din cadrul
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
pentru celălalt, „oglinda” este o distrugătoare a imaginii de sine: pentru primii ar arăta erodările inevitabile ale frumuseții, pe care timpul le aduce, Însă pe care ei nu ar vrea să le accepte; pentru ceilalți, oglinda ar duce la o suprasaturație de informație defavorabilă cu privire la sine. * „Nu poate fi frumos, decît ce este grav.” (A.P. Cehov) Într-adevăr, indiferent de ce ipostază ar Îmbrăca - de ex. cea a structurilor armonioase din natură, cea a unor Însușiri sufletești elevate, sau cea a perfecțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]