144 matches
-
curs procesului de devalorizare și disoluție a valorilor supreme tradiționale, este cu toate acestea un nihilism incomplet. Cu el începe distrugerea vechilor valori, dar noile valori care urmează vor ocupa același loc ca și cele dinainte, păstrând așadar un caracter suprasensibil, ideal. În nihilismul incomplet distincția dintre lumea adevărată și lumea aparentă nu dispare în întregime, și mai rămâne încă în vigoare o formă de credință. Pentru a răsturna ceea ce este vechi, mai trebuie să credem încă în ceva, într-un
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rus); • în sfârșit, în cadru artistic sunt manifestări de nihilism incomplet naturalismul și estetismul francez. Numai odată cu constituirea a ceea ce Nietzsche numește nihilism complet este distrus, alături de vechile valori, și locul pe care acestea le ocupau, așadar lumea adevărată, ideală, suprasensibilă. a) Un asemenea nihilism este înainte de toate un nihilism pasiv, așadar o reacție de apărare, un semn de "declin și regres al potenței spiritului", incapabil să realizeze scopurile urmărite până atunci. Manifestarea sa prin excelență este transformarea și asimilarea budismului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se explică prin promovarea și accelerarea procesului de distrugere 107. c) În sfârșit, Nietzsche numește extremă forma de nihilism activ care suprimă definitiv nu numai valorile tradiționale, așadar viziunea morală asupra lumii și însăși valoarea de adevăr, ci și locul suprasensibil ocupat de acestea: Forma extremă a nihilismului ar fi să susții că orice credință, orice considerare a unui lucru ca adevărat este falsă în chip necesar: pentru că nu există de fapt o LUME adevărată. Așadar: o iluzie de perspectivă, a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fenomenologice, ea poate să fie și o situație conștientă, adică o atitudine istorică a omului european față de problema lui Dumnezeu. Atitudine în virtutea căreia el refuză să accepte drept realitate produsul unei elaborări intelectuale, să accepte supraraționalul drept produs al raționalului, suprasensibilul drept premisa și cauza abstractă a sensibilului. Această atitudine pare să se fi înfiripat treptat în Occident începănd cu secolul al XIV lea și pănă astăzi; este vorba de o negare care nimicește idolii mentali identificați cu Dumnezeu, fără să
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
moartea lui Dumnezeu se referă la Dumnezeul creștin. Dar nu este mai puțin cert și trebuie să zăbovim cu găndul mai înainte de toate aici că numele «Dumnezeu» și «Dumnezeu creștin» sunt folosite în găndirea lui Nietzsche pentru a defini lumea suprasensibilă în general. Dumnezeu este numele dat lumii ideilor și a idealurilor”. Potrivit lui Heidegger, în mintea lui Nietzsche teologia creștină se confundă vădit cu platonismul, iar creștinismul este pentru Nietzsche manifestarea istorică, lumească și politică a Bisericii, cu pretențiile ei de
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
iar creștinismul este pentru Nietzsche manifestarea istorică, lumească și politică a Bisericii, cu pretențiile ei de a-și exercita în continuare autoritatea asupra societății occidentale și în faza modernă a civilizației acesteia. Dumnezeul creștin a fost identificat atăt cu lumea suprasensibilă a metafizicii raționaliste, căt și cu forma de civilizație sau finalitatea unei anumite organizări a vieții sociale. Strigătul lui Nietzsche vizează indirect, dar foarte evident, “erezia” fundamentală a creștinătății occidentale, îndepărtarea Bisericii de rostul de a-și impune dominația asupra
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
literă mică, frumosul desemnează o calitate ritmică a lucrurilor, o anumită proporție armonioasă, regulată a părților, mai mult sau mai puțin prezentă în lume, dar exemplară și superlativă în corpul omenesc. Când frumosul face Frumosul, cu majusculă, este un Ideal suprasensibil, o realitate imobilă și transcendentă față de care frumusețile vizibile sunt o imitație îndepărtată și degradată. Discursul grec clasic despre Frumos nu este de tip artistic, ci filosofic. Frumusețea nu are sens prin ea însăși. Dacă acest ciclu al imaginilor grecești
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
moduri de manifestare ale sa crului în „lume“ sau „pentru noi“. Nu în tâmplător, ambii au tori au, în cele două cărți de referință pentru înțe legerea sacrului, câte un subcapitol intitulat „Manifestarea sacrului“. „Una este să crezi în existența suprasensibilului și alta să îl trăiești, una este să ai ideea sacrului și alta să îl descoperi și să îl percepi ca pe un factor activ, operant, care se manifestă prin lucrarea sa.“ Eliade preferă să introducă noțiunea de „hierofanie“, reorientând
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Petre Semen și Liviu Petcu Ideea de transcendență: perspectivă metafizică și perspectivă teologică 1. Transcendentia - trecerea (depășirea) graniței dintre două domenii, ieșire dincolo de (peste) granițele experienței, ale conștiințeisau ale lumii, considerată ca „dincoace”, ca scop, ca obiect al acesteitreceri, precum și Suprasensibilul, Absolutul, îndeosebi Dumnezeu (aflatde cealaltă parte, obiect al Revelației). „A transcende” (transcendo, -ere)- a trece mai departe la transcendent, a trece peste un domeniu, într-unaltul, în transcendență. Transcendente („pășind dincolo”), se numeauîn filosofia scolastică proprietățile cele mai generale ale lucrurilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
morții și a eternității. La pupitrul dirijoral al formației, Alexandru Matei a făcut corp comun cu ceilalți 5 percuționiști, ce păreau a fi ieșit din sine și, acaparați de vraja sacru-profană emanată de muzică, s-au lăsat transportați în lumea suprasensibilă țintită de acest ritual magic, surprins cu atâta acuitate de către Nicolae Brânduș. Lucrarea a pregătit într-un fel terenul pentru ultima piesă din concert: PinAscensioCristiCho pentru pian, celestă, orgă, două percuții și CD, în p.a.r., de Octavian Nemescu
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
Alcázar, atâta timp cât și acestea pot susține un simbol). Într-un cuvânt, experiența sensibilă și, până unde acest lucru este posibil (depinzând de amplitudinea și acuitatea spiritului cu care e înzestrat poetul, de capacitatea lui de a pătrunde aparentă fenomenelor), cea suprasensibila, sensurile ascunse ale lucrurilor, actelor, firii. Iar când afirmă că până și cel mai bun poem poate prezenta uneori "imperfecțiuni" pe care artistul trebuie să le treacă cu vederea "pentru a nu debilita [schwächen în original] ideea"79 aspect pe
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
cărui manifestări sunt strâns legate și influențate de sociabilitate; 2) condiția de posibilitate a metaforei este jocul liber concurent al facultăților subiective, imaginația și intelectul; 3) poezia reprezintă un mod particular de cunoaștere a omului și a lumii în deschiderea suprasensibilului. Le prezentăm, pe rând, în paginile ce urmează. ÎI. TEZE DE POETICA Genius și civis Poezia, citim în cea de-a treia Critică, "datorează originea să aproape în întregime geniului"97. Ce sens dădea Kant conceptului de geniu, care, desi
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
utilizat în cursul sau de pedagogie, în care se referă de mai multe ori la "cultură facultăților spiritului" sau la "formarea spiritului"104. Că interpretează Kroner "Vermittlung zwischen Natur und Subjekt"105. Plusul de vigoare internă, deschiderea perceptiva specială înspre suprasensibil care ar explica bogăția și intensitatea vieții interioare a omului de geniu, acuitatea lui deosebită. Înflăcărata vitalitate" ce trebuie moderată mai mereu de pudicitatea gustului 106, și sub care mocnește acel "dor sfânt" în care Goethe vedea tocmai esență destinului
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Tratatul asupra picturii, între disciplinele imitabile, axate pe principiile geometriei și pe observația mediului fizic (științele) și cele neimitabile, caracterizate printr-un procedeu netransmisibil și un rezultat unic, irepetabil (artele), își găsește ecoul în această interpretare a gânditorului din Königsberg. Suprasensibilul, definit de filosof că "substratul naturii în noi și în afara noastră"123 și că un câmp "inaccesibil" facultății noastre totale de cunoaștere 124, se dovedește a fi un concept de importanță hotărâtoare atât în teoria explicită a artei și a
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să spunem, dulgheria), creatorul poate stabili cu anterioritate, în chip rațional și pe baza experienței, regulile de lucru, când e vorba despre arta estetică frumoasă, produsă de geniu, al cărei conținut expresiv ultim (ideea estetică) depășește, susține Kant, sensibilul, numai suprasensibilului îi revine, logic, autoritatea, sau numai el are capacitatea de a dirija execuția. De această dată, regula de productie "nu poate fi adunată într-o formulă pentru a servi drept precept"125, nu este obiectivă, susceptibila de conceptualizare și comunicare
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
spre deosebire de rândunici și de albine, spre exemplu, care își construiesc cuibul și produc miere printr-o metodă unică și invariabila (aplicând întotdeauna aceleași reguli, urmând același mod de a proceda), poetul de geniu, desi condus în activitatea lui de forță suprasensibilului, ca ființă omenească, dotată de intelect, este capabil nu numai de a defini obiectivul acțiunilor sale, ci și de a selecționă, dintr-o diversitate concepută, mijloacele adecvate atingerii lui. Oamenii, scrie filosoful, "nu tind să-și realizeze aspirațiile pe simplă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
subiect; o ființă rațională. Că activitate omenească, arta presupune deliberare. Iar în calitate de agent natural și rațional în același timp, geniul reprezintă elementul de racordare a celor două moduri de acțiune creatoare. Geniul, comentează Cassirer, nu are nevoie să caute natură (suprasensibilul ca dimensiune și că forța creatoare de forme și de ordine a lumii); "o poartă în sine și e sigur că, dacă rămâne credincios sieși, aceasta va sta întotdeauna la îndemână lui"129, el se va identifica și se va
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în fața lui, în concretețea ei obiectivă, universul devine pentru prima dată ceva inteligibil, ca rezultat al acelorași forțe [ale Universului] pe care el le încearcă în interiorul sau"132. Interpretată de Kant drept gen de autorie omenească dar elaborată sub regenta suprasensibilului, poezia nu poate avea alt izvor și alt agent decât geniul, maximul posibilităților artistice și cognitive umane, a cărui creație este, prin urmare, calitativamente, de nedepășit: "...für diese die Kunst irgendwo stillsteht, indem ihr eine Grenze gesetzt ist, über die
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
facultăților de cunoaștere (imaginația și intelectul) în jocul lor liber. Iar elementul ordonator al jocului acestor facultăți este tocmai regulă plăsmuita sub semnul inescrutabil al naturii, aceea pe care poetul o extrage din sine, din obscuritatea impenetrabila a transfondului sau suprasensibil, într-un proces de unicitate indescifrabila în spontaneitatea devenirii lui; regulă care, în indeterminarea ei caracteristică, regentează schematismul liber al imaginației. Felipe Martínez încearcă o prezentare a acestui proces: Există figură, deci există construcție (schemă), dar nu se poate separă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
vedere atât de diferite, apar acum reunite într-o relație ce implică o formă particulară de cunoaștere. Formă particulară de cunoaștere înseamnă cunoaștere cu obiect, limite și mod specifice. Pe de altă parte, Coleman înțelege ideile estetice, care, întrucat exprimă suprasensibilul nu pot fi comunicate în concepte determinate, ca pe o specie de "uvertura cognitivă"200. Să încercăm să lămurim, urmând textul kantian sau unele interpretări ale lui, aceste aspecte. Uvertura (sinfonia avânți l' opera) este piesă pentru orchestră cu care
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ceea ce se numește, în spațiul speculativ al muzicii, "gândire rapsodica"201). Comparația propusă de Coleman între idei estetice și uvertura cognitivă sugerează, în lumina acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică" este aceea care "nu se extinde câtuși de puțin asupra suprasensibilului"203, ne concede
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică" este aceea care "nu se extinde câtuși de puțin asupra suprasensibilului"203, ne concede posibilitatea de a considera vreo altă formă de "acces" la această dimensiune, deși el nu oferă nici un indiciu explicit în acest sens în afară de a o califica drept inteligibila ("das intelligibele Substrat der Natur ausser uns und în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
formă de "acces" la această dimensiune, deși el nu oferă nici un indiciu explicit în acest sens în afară de a o califica drept inteligibila ("das intelligibele Substrat der Natur ausser uns und în uns"204), așadar, nu neapărat abordabila pe cale conceptuală. Perceperea suprasensibilului pe deasupra ordinii comune, în relațiile ascunse, imperceptibile din alte perspective, ale lucrurilor, afinităților și constrastelor, nu poate fi semnificata, în limbajul artistic, decât prin procedeul sugerării. Cum scrie în paginile sale de estetică Hartmann, poetul se oprește, de pildă, "la
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sau nu termină întotdeauna) într-un enunț logic definitiv. Poezia nu este discurs cognitiv propriu-zis, dar are puterea de a deschide porți spre regiuni necunoscute ale existenței. Reușește ceea ce simplă expresie sau formulare științifică nu pot niciodată: să dea contur suprasensibilului și să-i transmită, în percepția omului, forța pe care numai ceea ce este simțit că apropiat și prezent o are. Concepția artei ca produs al jocului facultăților cognitive își găsește justificarea, în contextul kantian, interpretată numai în relație cu rolul
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]