146 matches
-
nu ne ajută prea mult aici, pur și simplu înțelegem. Numai ignoranța produce dezordine, dizarmonie. Deci mai întîi trebuie depășită ignoranța prin cunoaștere dinlăuntru, intimă. Aceasta este o mare virtute, ce purifică sufletul, dacă e cazul. Originea sa e planul suprasensibilului, al esențelor spirituale, unde te poți bucura de contemplarea Ideilor. Dar pentru asta ne trebuie, cum spunea Plotin, "o altă vedere", de fapt o întreagă schimbare de Sine, produsă prin renunțarea la sclavia simțurilor și așteptarea tăcută a ivirii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este fizic este, în esență, metafizic. Infinitatea ca un ocean e ancorată, cum spuneam, și-ntr-o picătură de rouă. Totul se transformă. Tot ceea ce este limitat se întemeiază pe ceea ce este nelimitat, tot ce pare sensibil este, de fapt, suprasensibil, orice element rațional e, în realitate, unul meta-rațional. Realitatea este mult mai mult decît ceea ce înțelegem noi: o picătură. În ea putem, însă, intui întregul, cu întreaga sa taină. Inclusiv taina omului. Dacă acesta și-ar întoarce privirea asupra sa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
De la ordonare la semnificație nu e decît un pas. Universul este semnificant. Avem a ne ridica conștiința la nivelul Ființei, într-un proces de autorealizare. Aceasta e o cale inițiatică, pe care lepădăm irealul, iluzia, egoul și pătrundem în lumile suprasensibile interne sau supradimensionale. Antiteza Ființei este Eul pluralizat, o creație a noastră schimbă toare, trecătoare, iluzorie, ce nu face parte din real, din divin. Ființa este absolută; Eul este relativ. Ființa este adevărul din noi; Eul este minciuna. Ființa este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Alcázar, atâta timp cât și acestea pot susține un simbol). Într-un cuvânt, experiența sensibilă și, până unde acest lucru este posibil (depinzând de amplitudinea și acuitatea spiritului cu care e înzestrat poetul, de capacitatea lui de a pătrunde aparentă fenomenelor), cea suprasensibila, sensurile ascunse ale lucrurilor, actelor, firii. Iar când afirmă că până și cel mai bun poem poate prezenta uneori "imperfecțiuni" pe care artistul trebuie să le treacă cu vederea "pentru a nu debilita [schwächen în original] ideea"79 aspect pe
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
cărui manifestări sunt strâns legate și influențate de sociabilitate; 2) condiția de posibilitate a metaforei este jocul liber concurent al facultăților subiective, imaginația și intelectul; 3) poezia reprezintă un mod particular de cunoaștere a omului și a lumii în deschiderea suprasensibilului. Le prezentăm, pe rând, în paginile ce urmează. ÎI. TEZE DE POETICA Genius și civis Poezia, citim în cea de-a treia Critică, "datorează originea să aproape în întregime geniului"97. Ce sens dădea Kant conceptului de geniu, care, desi
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
utilizat în cursul sau de pedagogie, în care se referă de mai multe ori la "cultură facultăților spiritului" sau la "formarea spiritului"104. Că interpretează Kroner "Vermittlung zwischen Natur und Subjekt"105. Plusul de vigoare internă, deschiderea perceptiva specială înspre suprasensibil care ar explica bogăția și intensitatea vieții interioare a omului de geniu, acuitatea lui deosebită. Înflăcărata vitalitate" ce trebuie moderată mai mereu de pudicitatea gustului 106, și sub care mocnește acel "dor sfânt" în care Goethe vedea tocmai esență destinului
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Tratatul asupra picturii, între disciplinele imitabile, axate pe principiile geometriei și pe observația mediului fizic (științele) și cele neimitabile, caracterizate printr-un procedeu netransmisibil și un rezultat unic, irepetabil (artele), își găsește ecoul în această interpretare a gânditorului din Königsberg. Suprasensibilul, definit de filosof că "substratul naturii în noi și în afara noastră"123 și că un câmp "inaccesibil" facultății noastre totale de cunoaștere 124, se dovedește a fi un concept de importanță hotărâtoare atât în teoria explicită a artei și a
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să spunem, dulgheria), creatorul poate stabili cu anterioritate, în chip rațional și pe baza experienței, regulile de lucru, când e vorba despre arta estetică frumoasă, produsă de geniu, al cărei conținut expresiv ultim (ideea estetică) depășește, susține Kant, sensibilul, numai suprasensibilului îi revine, logic, autoritatea, sau numai el are capacitatea de a dirija execuția. De această dată, regula de productie "nu poate fi adunată într-o formulă pentru a servi drept precept"125, nu este obiectivă, susceptibila de conceptualizare și comunicare
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
spre deosebire de rândunici și de albine, spre exemplu, care își construiesc cuibul și produc miere printr-o metodă unică și invariabila (aplicând întotdeauna aceleași reguli, urmând același mod de a proceda), poetul de geniu, desi condus în activitatea lui de forță suprasensibilului, ca ființă omenească, dotată de intelect, este capabil nu numai de a defini obiectivul acțiunilor sale, ci și de a selecționă, dintr-o diversitate concepută, mijloacele adecvate atingerii lui. Oamenii, scrie filosoful, "nu tind să-și realizeze aspirațiile pe simplă
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
subiect; o ființă rațională. Că activitate omenească, arta presupune deliberare. Iar în calitate de agent natural și rațional în același timp, geniul reprezintă elementul de racordare a celor două moduri de acțiune creatoare. Geniul, comentează Cassirer, nu are nevoie să caute natură (suprasensibilul ca dimensiune și că forța creatoare de forme și de ordine a lumii); "o poartă în sine și e sigur că, dacă rămâne credincios sieși, aceasta va sta întotdeauna la îndemână lui"129, el se va identifica și se va
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în fața lui, în concretețea ei obiectivă, universul devine pentru prima dată ceva inteligibil, ca rezultat al acelorași forțe [ale Universului] pe care el le încearcă în interiorul sau"132. Interpretată de Kant drept gen de autorie omenească dar elaborată sub regenta suprasensibilului, poezia nu poate avea alt izvor și alt agent decât geniul, maximul posibilităților artistice și cognitive umane, a cărui creație este, prin urmare, calitativamente, de nedepășit: "...für diese die Kunst irgendwo stillsteht, indem ihr eine Grenze gesetzt ist, über die
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
facultăților de cunoaștere (imaginația și intelectul) în jocul lor liber. Iar elementul ordonator al jocului acestor facultăți este tocmai regulă plăsmuita sub semnul inescrutabil al naturii, aceea pe care poetul o extrage din sine, din obscuritatea impenetrabila a transfondului sau suprasensibil, într-un proces de unicitate indescifrabila în spontaneitatea devenirii lui; regulă care, în indeterminarea ei caracteristică, regentează schematismul liber al imaginației. Felipe Martínez încearcă o prezentare a acestui proces: Există figură, deci există construcție (schemă), dar nu se poate separă
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
vedere atât de diferite, apar acum reunite într-o relație ce implică o formă particulară de cunoaștere. Formă particulară de cunoaștere înseamnă cunoaștere cu obiect, limite și mod specifice. Pe de altă parte, Coleman înțelege ideile estetice, care, întrucat exprimă suprasensibilul nu pot fi comunicate în concepte determinate, ca pe o specie de "uvertura cognitivă"200. Să încercăm să lămurim, urmând textul kantian sau unele interpretări ale lui, aceste aspecte. Uvertura (sinfonia avânți l' opera) este piesă pentru orchestră cu care
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ceea ce se numește, în spațiul speculativ al muzicii, "gândire rapsodica"201). Comparația propusă de Coleman între idei estetice și uvertura cognitivă sugerează, în lumina acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică" este aceea care "nu se extinde câtuși de puțin asupra suprasensibilului"203, ne concede
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică" este aceea care "nu se extinde câtuși de puțin asupra suprasensibilului"203, ne concede posibilitatea de a considera vreo altă formă de "acces" la această dimensiune, deși el nu oferă nici un indiciu explicit în acest sens în afară de a o califica drept inteligibila ("das intelligibele Substrat der Natur ausser uns und în
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
formă de "acces" la această dimensiune, deși el nu oferă nici un indiciu explicit în acest sens în afară de a o califica drept inteligibila ("das intelligibele Substrat der Natur ausser uns und în uns"204), așadar, nu neapărat abordabila pe cale conceptuală. Perceperea suprasensibilului pe deasupra ordinii comune, în relațiile ascunse, imperceptibile din alte perspective, ale lucrurilor, afinităților și constrastelor, nu poate fi semnificata, în limbajul artistic, decât prin procedeul sugerării. Cum scrie în paginile sale de estetică Hartmann, poetul se oprește, de pildă, "la
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sau nu termină întotdeauna) într-un enunț logic definitiv. Poezia nu este discurs cognitiv propriu-zis, dar are puterea de a deschide porți spre regiuni necunoscute ale existenței. Reușește ceea ce simplă expresie sau formulare științifică nu pot niciodată: să dea contur suprasensibilului și să-i transmită, în percepția omului, forța pe care numai ceea ce este simțit că apropiat și prezent o are. Concepția artei ca produs al jocului facultăților cognitive își găsește justificarea, în contextul kantian, interpretată numai în relație cu rolul
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
dezvăluirea; un discurs de o factură aparte, care, practic, nu ne spune dar ne face să vedem (noi preferam să spunem "prevedem"), care facilitează intuiția. Dimensiunea lumii la care omul își deschide drum prin intermediul artei, a insolitului, a misterului, a suprasensibilului nu poate fi atinsă, în inaccesibilitatea ei conceptuală, altfel decât prin mijlocirea posibilităților analogice ale simbolului artistic. Starea poetului este oarecum asemănătoare, în această circumstanță, celei a misticului care experimentează extazul dacă îl credem pe carmelitul spaniol Ion al Crucii
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
circumscrie experienței posibile, obiectelor date în sfera sensibilității. Imaginea simbolică, în schimb, ce nu îndeplinește un rol instaurativ și definitor ci unul revelator și sugestiv, concentrează și expune, în difuzia ei semantica, indeterminarea proprie ideii estetice. Urmare a deschiderii spre suprasensibil a geniului, în a cărui percepție avantajata orizontul sensibilului, al tranzitoriului și mărginitului se retrage continuu făcând loc infinitudinii. A disponibilității lui de a fi afectat mai mult decât alții de aspecte "nevăzute"; a sentimentului sau nelămurit de identitate cu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
elvețian cu un termen al epocii), se naște ideea estetică. În căutarea a cărei expresii, limbajul se sublimează în alcătuirile cele mai neașteptate și mai înspicate ale metaforei, lăsând să transpară, prin substanță acesteia, în cristalizări semnificative altfel de nespus, suprasensibilul. Ca niște umbre pe pereți de caverna platonica, sau ca dintr-un plan de care ne aflam despărțiți prin limitele facturii noastre umane, entitățile și relațiile dintre ele, stele, ape, primăveri, nostalgii și împliniri, timpul și istoria conturează, în receptivitatea
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
fenomenologice, ea poate să fie și o situație conștientă, adică o atitudine istorică a omului european față de problema lui Dumnezeu. Atitudine în virtutea căreia el refuză să accepte drept realitate produsul unei elaborări intelectuale, să accepte supraraționalul drept produs al raționalului, suprasensibilul drept premisa și cauza abstractă a sensibilului. Această atitudine pare să se fi înfiripat treptat în Occident începănd cu secolul al XIV lea și pănă astăzi; este vorba de o negare care nimicește idolii mentali identificați cu Dumnezeu, fără să
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
moartea lui Dumnezeu se referă la Dumnezeul creștin. Dar nu este mai puțin cert și trebuie să zăbovim cu găndul mai înainte de toate aici că numele «Dumnezeu» și «Dumnezeu creștin» sunt folosite în găndirea lui Nietzsche pentru a defini lumea suprasensibilă în general. Dumnezeu este numele dat lumii ideilor și a idealurilor”. Potrivit lui Heidegger, în mintea lui Nietzsche teologia creștină se confundă vădit cu platonismul, iar creștinismul este pentru Nietzsche manifestarea istorică, lumească și politică a Bisericii, cu pretențiile ei de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
iar creștinismul este pentru Nietzsche manifestarea istorică, lumească și politică a Bisericii, cu pretențiile ei de a-și exercita în continuare autoritatea asupra societății occidentale și în faza modernă a civilizației acesteia. Dumnezeul creștin a fost identificat atăt cu lumea suprasensibilă a metafizicii raționaliste, căt și cu forma de civilizație sau finalitatea unei anumite organizări a vieții sociale. Strigătul lui Nietzsche vizează indirect, dar foarte evident, “erezia” fundamentală a creștinătății occidentale, îndepărtarea Bisericii de rostul de a-și impune dominația asupra
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
susțin că revelația de tip Sabda-Brahman este posibilă doar prin accesul la starea de Samadhi (libertatea supremă). Aceeași experiență este specifică tuturor misticilor, indiferent că sunt creștini sau hinduși, ori de câte ori își propun să părăsească vacarmul lumii pentru o zonă a suprasensibilului, cunoscută atât limbajului poetic, cât și celui comun. Spre deosebire de limbajul convențional, al comunicării, limbajul tăcerii, "întotdeauna al celui singur", poate declanșa accesul la mult ravnita revelație, conectarea la vocea tăcerii ce este însăși rădăcina cuvântului și esența nevăzutului. Fără a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]