142 matches
-
În versuri”1. Analogia dintre aceste texte și cel din De Defectu... este evidentă:pe de o parte, avem daimonii „...supraveghetori, intendenți sau păzitori ai corectei proporționări (harmonia), a acestui amestec (krasis)” și, pe de altă parte, Muzele „asistente și supraveghetoare ale divinației”, ceea ce-i Îngăduie lui P. Boyancé să identifice cele două entități bazându-se pe integrarea nimfelor În categoria daimonilor 2. Revenim astfel la aceleași elemente pe care ni le furnizase analiza pasajelor lui Aristotel: necesitatea absolută a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă, Simonide o numeștepe Kleio ( D) „preasfânta” supraveghetoare a băilor și spune așa: „Este invocată În rugi... poartă un peplos fără fireturi de aur... din străfunduri divine ea scoate apa parfumată”... Prin urmare, Într-un mod cu totul greșit, Eudoxos 3 admite opinia care consideră această apă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ne-ar liniști confirmându-ne reașezați într-o lume sigură, ferm întemeiată. Ceva ascuns reprezintă un semn al instabilității, o enigmă riscantă prin imposibilitatea de a o cunoaște în acțiunile ei actuale. Ascunderea neagă controlul, orice este ascuns scapă dominației supraveghetoare, este incontrolabil. De aici și amploarea imediată a implicării în soluționarea cazului de ascundere prin redescoperire. Acea absență, acel petic de vidație ce înlocuiește și acoperă, induce o telurică teamă că ordinea existențială ar putea fi destrămată, subminată prin infuzia
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
dar lipsindu-le intenția explicită de afirmare a personalității, de comunicare. Faptul acesta este valabil și la copiii auzitori care nu primesc răspunsuri la emisiile lor verbale timpurii. Este vorba, în special, despre copiii instituționalizați: oricât de inimoasă ar fi supraveghetoarea unei încăperi cu zece paturi, ea nu va putea oferi simultan output afectiv la zece copii deodată. Pe deasupra, schimburile la serviciu se succed neîntrerupt și pruncii trebuie să se obișnuiască mereu cu o altă voce. Rezultatul este că vorbirea acestor
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
nu de căderea în memorie și rămânerea acolo, cât mai ales de regândirea trecutului prin prisma realităților prezentului, recitirea lui prin experiențe și circumstanțe noi, prin uimirile și ororile vieții trăite". Dar să revenim la Hanna, în postura ei de supraveghetoare SS. Spre a-și alina setea de literatură, alegea din rândul internatelor pe cele mai fragile și le punea să-i citească, scutindu-le de muncă un timp, măcar în ultima lună înainte de a fi oricum trimise la moarte. Chiar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tăcerea sobei verde buretos, infrastructura de muzeu prinde exponatele, am adus și cruci de lemn din cimitir, decorativ pe colțuri, două colțuri sobele gemene, icoanele pe sticlă adunate catapeteasmă, potirul mesei albumul vizitatorilor, adorația păgînă bradul de Crăciun, redeschide ușa supraveghetoarea, stam pe scaun, căci pentru mine a muri este cîștig și a trăi este Hristos! icoanele și lateral cum intră Intră I Majuscul în muzeu cristelnița cu pămătuful de busuioc, Maica Domnului în zugrăvirea ei doisprezecele de apostoli pe margini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
era copleșit de un sentiment de frustrare. Știa că unul dintre rafturi se găseau precis niște romane și povestiri care l-ar fi făcut fericit, dar care era acesta nu-i spunea nimeni. „Ce cauți tu, măi, băiețel?“, îl întreba supraveghetoarea când îl vedea că rămânea ca hipnotizat în fața rastelului cu autori clasici. Codin Antonescu se uita la romanele groase și în mai multe volume, convins că unul dintre ele era exact ceea ce căuta. Ce ciudată e viața! La paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
precis mai bun ca unul subțire, fiindcă numai un om foarte deștept, care știa la ce muncă se înhamă, care știa ce pierde și ce câștigă, trudea zece ani la o carte. „Hai, nu te mai uita atâta - îl sfătuia supraveghetoarea când Codin Antonescu făcea ce făcea și tot la Război și pace se întorcea -, că nu-i de tine. E pentru oameni mari.“ Totuși, fiindcă băiatul i l-a cerut, supraveghetoarea i-a dat primul volum. „De probă“, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
carte. „Hai, nu te mai uita atâta - îl sfătuia supraveghetoarea când Codin Antonescu făcea ce făcea și tot la Război și pace se întorcea -, că nu-i de tine. E pentru oameni mari.“ Totuși, fiindcă băiatul i l-a cerut, supraveghetoarea i-a dat primul volum. „De probă“, a zis femeia. Codin Antonescu s-a închis la el în cameră și s-a pus pe citit. De ce-i era frică mai mult s-a lămărit încă de la primele pagini că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sugestie hermeneutică a contemplatorului artei tot prin intermediul unor necesare popasuri introspective, tot prin coordonarea "dăruită" a tuturor actelor sau trăirilor care ajung să compună atitudinea. Ordonarea și clarificarea pașilor alcătuitori ai unui urcuș artistic se realizează oglindind în deplină puritate supraveghetoare fermentul creator al sinelui și răsfrângând în mediul interacțiunii individuale cu frumosul sensuri integrative care țin de o armonie spirituală superioară. De la simpla inspirație și până la străfulgerările geniului, disponibilitatea expresivă a artistului se hrănește din individuația unor principii ale reflexivității
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care întoarce permanent spre practică și spre buna exterioritate spiritul recalibrat pe tărâmul subiectivității. Modalitatea reflexivă va păstra, astfel, și mai târziu amprenta educatorului (fie că el e din familie, fie că e din societate) și va fi datoare cadenței supraveghetoare cu tiparul fundamental al figurii sale, răsfrângând trăsăturile companiei structurante în microuniversul său sufletesc. Întrucât relația însăși înseamnă încredințare de sine din partea elevului, iar această încredințare de sine se face în deplină conștiință și asumare, ea implică permanent control de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
categorială a unei transcendențe orientate către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire tematică, absoarbe întreaga sublimitate a unei armonii obiective după o lege a interacțiunii care păstrează sensul tare al relației de reprezentare, care definește oglindirea într-o paradoxală condiție
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
52. 4 Vol. Visuri în vuietul vremii (1939), în Alexandru Philippide, Poezii. Proză, Editura Minerva, București, 1984, pp. 65-66. 5 "Alcătuind o lume găsită nicăieri", "Pe-un drum mereu același și altu-ntotdeauna" (Miraj, în op. cit., p. 68). Drum al Vieții supraveghetoare, în răspărul drumurilor lumii: Viața e-alături, alta mereu,/ Și totuși este una care mereu veghează:/ Voi mai găsi-o oare-n drumul meu?" Viața alături, în op. cit., p. 88). 6 "Sonoră-nchipuire ce poate fi lumină,/ Prezență care-nlătură
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a poziției mele în mizeria actuală și, pentru că nu voiam să fac de serviciu dincolo, am fost "lăsat" la Artă unde mă simt cu totul altfel, deci mult mai bine. Sînt cu Valentin Ciucă doar, criticul de artă. Și două supraveghetoare. Deci, aceasta e o știre profesională. Spre sfîrșitul lui februarie am fost (în sfîrșit!) și la București, după niște tablouri. M-am văzut cu o parte din lume, dar mi-a părut foarte rău că nu m-am văzut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ultimii ani, mai ales ca răspuns la așa-numitul "război împotriva terorii" și a unei aparente creșteri a crimei organizate (după sfârșitul comunismului), există o tendință în Europa Occidentală, dar mai ales în Marea Britanie, de încurajare a creșterii a "societăților supraveghetoare". Un raport al Camerei Lorzilor din februarie 2009 sugera că, în ultimii ani, Marea Britanie a construit una dintre cele mai avansate societăți de supraveghere din lume, numind-o "una dintre cele mai semnificative schimbări din viața acestei națiunii după cel
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
zi de la sosire ne-am plimbat pe străzile în pantă vizitând Muzeul de Artă, găsit cu greu și-n care am fost admiși deși era închis, datorită explicațiilor noastre cum că suntem artiști plastici și vrem neapărat să-l vizităm. Supraveghetoarea care ne făcea semne disperate că nu au pictori români în galerie (ea asta a înțeles la început), a comis un gest de îngăduință, aprinzând luminile și arătându-ne drumul spre încăperile cu pânze pictate de autori bulgari mai puțin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nevoi și se agita ca un imens furnicar răscolit de o mână vrăjmașă, noi eram scutiți de unele griji. Ne făceam datoria de educatori așa cum fuseserăm pregătiți în școală. Nu aveam probleme majore de rezolvat. Dintr-o pricină oarecare, o supraveghetoare din Orfelinatul de la Timișul de Jos, care avea fetița elevă la mine în clasă, îndemnată de cineva, a făcut o reclamație nefondată împotriva mea. Se anchetează cazul, este transferată la alt orfelinat și-și exprimă teama că-i voi persecuta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ostatic. Turneul părea lung și monstrous de nedrept. Leșinam mai tot timpul din cauza presiunilor de tot felul care păreau să nu se mai sfârșească. Wellbutrin m-a ajutat să îndur, să refuz să admit că ceva nu mergeau cum trebuiau. Supraveghetoarea mea numea de-acum turneul „o legitimă experiență traumatică“. Când am contracarat cu „E o escapadă!“ mi-a întors-o: „Mai întâi să dai de fundul sacului“. Dar e o chestie dificilă să dai de fundul sacului când faci aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
știa prea bine că o să izbucnească în râs cu mult înainte, trădată de nerăbdare... S-au scurs o săptămână, zece zile fără ca Dorina M. să vină sau să dea vreun semn de viață. Nemaiabținându-se, Nel a întrebat-o pe supraveghetoare, care a ridicat din umeri: "Nu știu, nu s-a mai înscris." Luată de amețeală, Nel s-a târât până în dormitor, istovită și distrusă, ca să se arunce pe pat. Nu plângea, lacrimile încă mai dovedesc forța de a protesta împotriva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada și manifestările zgomotoase între aceste ziduri sfinte. Doamna Dunin, superioara, se apropie de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
apropie de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă." " Atunci treci pe la mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos: libere în sfârșit să dispună de timpul lor, elevele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în speranța de a se vedea în sfârșit chemate la vorbitor. Decepție. Maica Zenobia, astupând cadrul ușii cu persoana ei forte, le făcu semn să se îndepărteze. Precedat de călugărița cu înfățișare de jandarm, care deschidea drumul, flancat de două supraveghetoare, alese dintre cele mai impozante, și urmat de doamna Walter, econoama cinquangenară, care încheia alaiul, tânărul preot, palid și frumos, părăsea cu mare pompă lăcașul. Avea aerul unui monarh confiscat de niște șefi de triburi, care, sub pretextul adorației, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Timpul trecea, iar vremurile se schimbau; răbdare. Se smulse din gânduri și urcă scara cu pas ferm. Etajul al doilea era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doilea era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce nazală porunci în franceză: "Intră!" Apăsă pe clanță. Chipul doamnei Dunin, care stătea à
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai mult decât oricare alta nevoie de Dumnezeu." Pince-nezul coborî iar, ostenit: "Întoarce-te la El, El te va ierta, El singur iartă totul, chiar și necredința." Auzul fetei țiui ca un aparat dereglat care scoate un sunet aberant: glasul supraveghetoarei șefe avea inflexiuni senzuale! Gabriela se uită de jur împrejur. Patul cu baldachin, icoanele, vegheate de o candelă aprinsă, flacoanele cu dopuri de argint, bombonierele, Cupidonii și misterioasa mireasmă cu urme de tămâie făceau din cămăruța asta alcovul unei curtezane
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]