495 matches
-
un nobil strai. Sosiseră din vremi îndepărtate Pulsari și stele duble, galaxii, Fuseseră din vremuri vechi chemate Să poarte în lumină gânduri vii. Cometele cu plete-n trenă ruptă Târând cu ele praf de diamant Si palizi sateliți cu fața suptă, Planete-nfăsurate-n alb neant, Venind grăbit la mese se-așezară Cu ranguri, cu fireturi, cu brocart, Când mirii în văpăi se aplecară, Suflând în lumânările ce ard... În noaptea veșniciei se porniră Din turlele bisericii cerești Să sune în profunde corzi
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
nimănui,În ecou, se ... XII. FUGA DE SILFIDE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. Ah, tunet în cer și-n inima ruptă, Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc, Fulgere stau pe liniștea suptă De tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă, Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea! Ah, muzică nouă, de împrumut! Lupii se-ntorc
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un albastru cum nu mai văzusem până atunci. Era o culoare curată, care arăta de parcă s-ar fi uitat mereu într-o lumină strălucitoare, fără să fie nevoit să clipească. Obrajii nu-i erau plini cum îi au băieții, ci supți înăuntru, înspre dinți. Abia îi puteai vedea buza de sus, nu pentru că ar fi fost subțire, ci pentru că avea un nas îngust și lung, care se încovoia la capăt. Era blond, cu părul pieptănat drept pe spate, care-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
astea, ne spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în cor a nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe, doage și Nimica Ieși, cântec pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un desen Cu linii supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu este o închinare la misterul care Naște și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
35 de milimetri, nu-mi dădeam prea bine seama, de obicei era înspre un amurg tîrziu, fața mea căpăta luciri argintii și cîte o vînzătoare de semințe adormea cu cornetul în mînă, la o palmă deasupra pămîntului, cu figura din ce în ce mai suptă și mai palidă, aproape cuvioasă. Referință Bibliografică: VÎRSTA DE AUR / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Înțelepciunea Limbii Române Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
de zgură Liniștea, iertarea și seninul! (Corneliu Coposu, „Rugă”, p. 596) Deschide, Părinte, ale cerului porți Să intre cohorta de îngeri și sfinți Schingiuiți și flămânzi, umiliți și cuminți, Cu ochi mari de lumini în orbite de morți, Cu fețele supte, cu oasele rupte, Cu urme de cizme pe piepturi strivite, Sub asprele zeghi cenușii, zdrențuite. Deschide-le, Doamne, și ultima ușă. În prag lepăda-vor trupul lor de cenușă Și vor intra ca un abur cu un nimb de lumini
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
-te-n aer precum ecoul din hăul imens, mâinile mele se ridică spre cer și fac semne cu câte un deget pe rând până se împietresc. Soarele scoate un ochi printre nori și lăcrimează câteva picături de ploaie pe obrazul supt al câmpiei. Sărbătoarea înălțării curge în sus, eroii necunoscuți se mișcă sub pământ își dau încă odată suflul în rădăcini, un fulger despică arcul orizontului, femeile se-nchină din pragul casei și intră să prăznuiască după amiaza. Bărbații binecuvintează vinul
SĂRBĂTOAREA ÎNĂLŢĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366003_a_367332]
-
a unei tot mai distinse plictiseli. Cu mii de ani în urmă, Eclesiastul (îmbătrânit în bune și în mai puțin bune) se plictisea ca un rege și medita asupra plictiselii dizolvante ca un înțelept: „Am văzut tot ce se face supt soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt” ... Tehnicizatul om al zilelor noastre fuge de plictiseală ca dracu de tămâie, fapt pentru care lovește orbește în toți aceia care îndrăznesc să-i stea de-a curmezișul: Dumnezeu
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
vedea cum trec cuvintele din hrisoave în versurile eminesciene precum ploaia în rădăcini. Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetină seculară. II Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
vedea cum trec cuvintele din hrisoave în versurile eminesciene precum ploaia în rădăcini. Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetină seculară. II Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364931_a_366260]
-
albe rochii Serafice fecioare-dochii Nici nu-ți închipui momentan Cât te adulmec de montan, Cât îți râvnesc de carpatin Divinul relief alpin Cu măguri, vârfuri, văi și guri În arcul dulcelor curburi Peste versanți rotunzi, abrupți De sărutări scobiți și supți, Sculptați și șlefuiți sublim... Iubito, hai să ne muntim, Într-un motel din Retezat Să mă bucegi, să te carpat, Într-o poiată din Gutâi Să fiu iubitul tău dintâi, Într-o cabană din Parâng, De dor și spaimă să
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
argintește pădurea și valurile râului. ). MIHAI (Încet și gânditor.). Am cunoscut, Postelnice, o fată ieri Cum n-am văzut în lume nicăieri Ca albăstrelele avea ochii Și sânii stăteau să-I rupă inul rochii. Avea trupul ca trestia cu seva suptă Și se mlădia precum sabia în luptă. Cum am văzuto, atunci, mi-am zis: Nu poate fi aeva, e doar un vis!? CETAȘUL POSTELNICUL Unde ai văzuto beizadea Mihai, Măria-Ta? MIHAI ( Arătând cu brațul spre o cotitură a Oltului
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Soțul nu se preocupa nici de ea și nici de fiul lor, Gabriel, născut fără esofag și supus unor numeroase intervenții chirurgicale. Urmează divorțul, după ce, colac peste pupăză, soțul își îmbolnăvește soția cu o boală venerică, iar aceasta, prin laptele supt, îi transmite microbul și micuțului Gabriel. După aceste nenorociri, Rafael, un profesor de matematică, o descoperă pe Maria, leșinată pe o bancă în parc, în apropierea Spitalului Universitar, unde îi era internat copilul, și o duce la urgență. Dragostea lor
CRONICĂ DE CARTE: „GABRIEL” DE VICTORIŢA DUŢU de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346601_a_347930]
-
cu palmele pe sub omoplați într-o strânsoare din ce în ce mai puternică. Sărutul a fost lung și apăsat. Anca nu gândea în acel moment. Strângea pleoapele și frământa cu degetele omoplații ce păreau a fi imenși, lăsându-și buzele să fie zdrobite și supte. Deodată s-a blocat. Palmele au slăbit strânsoarea și au revenit pe pieptul lui, oprindu-i apropierea, în timp ce și-a lăsat capul pe spate pentru a întrerupe sărutul ce o năucise. Un singur gând a avut, dar suficient să o
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
și oamenii de afaceri, ba, chiar si autsiderii au un subiect neutru pe care să-l foarfece. ,,Nebună,, de La Diligenta! Mărțina nu se sinchisește de bârfe. Surâde. Trece printre ei, stâlpii societății, cu spinarea dreapta, cu umerii liniari și burtă supta. Rece, rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți”. Faptul că eroina merge întrucâtva împotriva curentului în fața oamenilor, este destul de edificator. Oamenii comuni înțeleg destul de greu faptul că un artist nu poate face
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
un triunghi adesea exemplar Fără lumină ros de lupanar Și nu-mi mai spune iarăși nu Că ceasul vremii îmi trecu, Aseară ieri sau chiar acu' Cînd răsfiram prin cartea vieții Nebuni că zeii dimineții Tu răsturnata peste mine Dulceața supta de albine Și numai mugurii cîntînd În ritmul fecudundat de gînd De e vreo veste, Ce poveste! Povestea dorurilor este Legenda vie și uitare Uitarea este ca un vis În care nu îți e permis Să plîngi de milă sau
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
ne bate Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă ? Acum e clipă aia măreață, hai la lupta Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsă dulce, Să nu lăsăm zăpadă cea pură să ne spurce - Și luna de durere pare acuma supta Pe fruntea ta senina se sprijină pămîntul Auzi cum se-ndîrjesc și stelele și vîntul Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc Hai, sfîșie-mi cămașă și caută-mi o armă Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă De-aceea, minunato
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
ne bate Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă ? Acum e clipă aia măreață, hai la lupta Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsă dulce, Să nu lăsăm zăpadă cea pură să ne spurce - Și luna de durere pare acuma supta Pe fruntea ta senina se sprijină pămîntul Auzi cum se-ndîrjesc și stelele și vîntul Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc Hai, sfîșie-mi cămașă și caută-mi o armă Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă De-aceea, minunato
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
Editura Amarcord, 2002 Ion Bălu, Marin Preda, București, Editura Albatros, 1976 Eugen Simion, Timpul n-a mai avut răbdare: Marin Preda, București, Editura Cartea Românească, 1981 Vasile Popovici, Marin Preda - timpul dialogului, București, Editura Cartea Românească, 1983 Monica Spiridon, Omul supt vremi: eseu despre Marin Preda, romancierul, București, Editura Cartea Românească, 1993 Andrei Grigor, Marin Preda - incomodul, Galați, Editura Porto-Franco, 1996 Cornel Munteanu, Marin Preda: fascinația iubirii, eseuri, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996 Mariana Șipoș, Dosarul „Marin Preda”. Viața și
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]