4,202 matches
-
leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă, surâzând, dar obosită, ca o adevărată actriță de pantomimă după terminarea spectacolului și după aplauze, cu o surprinzător de blândă intonație: - Unde-i doamna măsa? (Pauză de așteptare a răspunsului.) Nu știți unde-i doamna măsa? (Altă pauză de așteptare a
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
bătătoarea și cu sprayuri ucigașe, ca să-l curmi, acum ți se pare, și el, tot un zvon de primăvară, ca și zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce răzbate din sat până aici, și-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
română contemporană, 2000, sunt cuprinse șase texte) - aici ne aflăm în fața unui poem: Poetul F. M. Cu barba lui inocentă / ca un trandafir răsturnat // vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine și de text / bea mici înghițituri de ambrozie / înghite iarăși vorbește surâde / însă mai cu seamă țopăie / țopăie ca un pițigoi // la poarta primăverii având culoarea unui birou / pe nisipul orășenesc spulberat de claxoane / pe scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină // poetul F. M. cel atât de lacom / de propriile sale
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
de fapt, acum înțelege, când căldura înșelătoare a acelei înserări timpurii este tot o amintire, a și uitat-o. celălalt, cel înalt și mereu cu surâs cinic pe față, îi privea. dar nu așa se fac amintirile, sigur că ea surâdea, însă mai degrabă gândului ei, nu spre ei, cei din jur. și pe el îl cuprindea o amețeală abea simțită, însă simțea cum îl legăna, împingându-l spre cealaltă parte a tăcerii de aici, de pe terasă - și nici nu mai
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
treapta din fața apei. El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior, lungi, și sticla, din care au băut. El îi surâde. Ea-și netezește zbatul rochiei dinspre briză, și se așează în unghiul din spate; îi mai văd. Și se fac nevăzuți. ÎN PIA}A SAN MARCO Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, și te joci în rime cu ei
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
a vorbi, în însemnările sale personale, doar în treacăt despre creația sa poetică. Pe 12 iunie 1942, se judecă pe sine nu doar în mod sever, ci aproape iresponsabil: Am descoperit că nu sunt poet." Mais, voyons, îți vine să surâzi... Îl copleșise o frază a abatelui Brémond, care atribuie starea de poezie "au rayonnement d'un seul vers, disparate, indépendant, créé." Așadar, un poet trebuie să dea unele versuri excepționale, atotcuprinzătoare (?) care să vădească starea de poezie... Exigența este, în
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
fără 5, traversează dacă poți! Un milițian se plimba țanțoș în sus și în jos, obligîndu-i pe pietoni să o ia pe la Ťceasť ori, de nu, pe la Batiște. Dar eu nu mai aveam timp pentru asemenea ocoluri. Norocul mi-a surîs în ultima clipă: un grup de ofițeri sovietici a purces să traverseze dinspre ŤDunăreať spre Circ, fără a se sinchisi de prezența milițianului. M-am decis să fac același lucru, pornind și eu dinspre Circ spre ŤDunăreať. Milițianul a înghițit
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
Emil Brumaru Erai atît de rotundă La fund că-mi venea să ți-l prind În joacă și-n rouă c-o funtă Cînd tu te-aplecai surîzînd Lăsîndu-mi în voie tot raiul Plușat și adînc și mustos Oh Doamne înduplecă-mi traiul De înger pe veci păcătos Ce vrea c-un sărut să pătrundă În cel mai de taină loc sfînt Și Doamne pe urmă m-alungă
Erai atît de rotundă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12600_a_13925]
-
spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din geometria ghimpată, din lagărul lui verde, de concentrare. E-un bot fragil și catifelat, de aspru arici vegetal. Ca un profesor pare, ce-n mijlocul Marii Prelegeri și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită din somn de vocea Arhanghelului. O rană e, deschisă foarte încet, pe dinăuntru. Un trudnic gând odihnindu-se, în sfârșit, o clipă în oboseala lui luminoasă. Un Drept, ajungând
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
eu aș vrea să mănînc un pește din mediterana. sfîrșit au oprit ploaia peste cenușa de la ieșirea din cinematografe au amestecat norii mai bine decît o pot face oamenii ordinii cei cu pelerina confundabilă prin care nu trece ploaia au surîs cînd întunericul se lăsa pe versanții de piatră au schimbat direcția strigătului sunt prea multe locuri de unde n-ar trebui să revii cu instrumentele distruse în brațe aș putea visa acolo unde se mai aud utilajele noului regim auzim numele
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
de bucăți, cu unele rare și mici izbutiri, datorate mai curînd întîmplării decît priceperii, din care reproducem trei. Floarea din ghiveci Se uită-n grădină O floare din glastră, Ce șade stingheră Aci, pe fereastră. Sunt multe flori colo Ce surîd la soare. Ea, singur-aicea, Se plictisește, moare... Fluturele către floare Pace ție, floare, Și calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Din cupa cu rouă Doar un pic eu vreau Și-am să zbor mai iute După ce-am
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
dracului. Treceți peste toate micile mizerii și nu uitați că de luni de zile aștept să vină vara ca să vă am puțin lîngă mine. Pentru că, Marina, în cu totul altă dezordine de inhibiții, eu nu pot face pe nimeni să surîdă (și vreau asta mult de tot) decît scriind bazaconii. Emil P. P. S. Țepeneag a venit ?
Găina este ierbivoră by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12371_a_13696]
-
sentimentului candid de iubire: Nici un chip n-a căzut în paloare/ Ca al tău, adormit și frumos./ Fulgera, luminându-te-arare,/ Câte-un vis sub al tâmplelor os.// Respirai cu atâta sfială/ încât aerul ud se-nchega/ Lângă nările-adânci în petale./ Respirai, surâzând, catifea.// Fascinat de-al său geamăn, spre-oglindă/ Brațul tău prins în somn se-alungea/ Visător. Oh, să nu se desprindă!". Aspectul eminamente baroc, sau, mai degrabă, rococo, cum precizează Ion Pop, al imagisticii poemelor lui Emil Brumaru nu exclude însă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei de febră se lasă sfâșiați sfărâmați surâși în spume (1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd) căderea în film la prima vedere pare o nimica toată la a doua parcă ar fi o adâncire în ceva deja de demult știut apoi devine din ce în ce mai
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
the road to hell. muzica se aude, în continuare. * adevărata viață începe abia după ce ai pus punct. gata. geamul a fost coborît, iar obloanele trase. degeaba vor mai scormoni ochii lui de fosfor printre jaluzele, cel din leagăn va putea surîde în voie pînă și în miezul celei mai cutremurătoare dintre nopți. aștepți pe cineva? n-aștept pe nimeni. deja am pus punct. dar de ce ai unghiile astea pe sub unghii? ce unghii, unde vezi unghii, ai grijă, te-ai lovit la
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-am făcut semn fetișcanei: "Atenție! E la tine." A început să surâdă. Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi semn din bărbie: "Ușcheala!" A ridicat mirată ochii. "Nu tu", i-am răspuns tot prin semne. "Tipul". "Aha". A înaintat până în dreptul meu, privind țintă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ardea sub bancheta noastră. S-a strâns și mai mult în mine, culcându-și capul în poala mea. Mă privea cu ochi jucăuși. Mi-a tras mâna de pe umărul ei și a dus-o pe șold. Am mângâiat-o. A surâs, privindu-mă întrebătoare. "Tu vrei?", i-am răspuns, strângând-o de coapsă. "De ce nu", a chicotit. - învelește-mă, m-a rugat. Mi-e răcoare. Am acoperit-o cu paltonul meu. își desfăcuse capsa fustei. Știam ce-aveam de făcut mai
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ce cu onoare și propranolol sînt. Observ că, scăpat de sfătoșenie, o cotesc retoric! Să nu uităm, corespondența generală poartă-n aer, nescris, dar simțit adînc de inimile noastre cu tic-tacul cam rapid titlul Recviem pentru Scămoșilă. Să ne amintim, surîzînd îngăduitor, de subcapitolele Ruina unui samovar, Vaca la țară, Culinare, Copilării din amintire, Strada etc. Dar, mai ales, să păstrăm proaspătă și veșnic cu ușa deschisă, acea mică prăvălie de lenjerie intimă de damă, dintr-un orășel de provincie, poate
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
Și iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda tot matematică. Erau o pereche!! Cînd i-am invitat prima dată la mine, Gîl (așa
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Peisaj adânc static cu învâltorat vultur la urmă A se respira vulturii din vulturi până la multiplicare. Uitându-mă prin ochiul albastru cu pâclă la câmpul cu flori din sârmă și sticlă Cerul acesta nearat este rotund și chiar foarte pătrat. Surâd Ca și cum mi-ar fi zburat o vrabie de sub călcâiul întins. Albul - ca ultim scop al zborului Cu o daltă tai porumbeilor fulgere, ca să le albesc aripile. „- Dar sunt albe aripile lor. Dar aripile lor sunt albe!", temător mi se șopti
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
care bolnavii stau aruncați ca niște saci de cartofi de la o vreme încep să mucegăiască să prindă pojghiță ca un iaz în care peștii au murit ți se dăruiesc somnifere tu îmi dăruiești insomnii ți se dau vitamine tu îmi surâzi cu buzele ofilite de razele roentgen apoi între noi se așterne absența ca un far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
gazdei strălucea mereu... Mîna se întinse după ce i se turnase. Dar se prăbuși pe o ferecătură de evangheliar. De parcă toate cele își năruiau însemnătatea. De parcă. Ceva între greață și fascinața ei. - Pentru ce bem, coane..., îndrugă Orlov. Și-atunci, gazda surîse: - Eșecul se cere celebrat. Cînd totul ajunge să fie drog, drogul ne e totul. Vino. Te voi ospăta dîn sterpitudinea averilor mele. Îț voi arăta sărăcia mea în toată superbia ei. Și nu se știe dacă eu te voi tîrî
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mîrșavă adorațe în fața acelora care ne-au premers pe diferite trepte ale păcatului. - C. R. Maturin - Și reciproca, darling... - Să fi fost eu popă - mi le-ai fi donat cu titlu de spovedanie. Care Krafft-Ebing, uite-aici comportament aberant polimorf... Moștenitorul surîse flatat: - Aș fi vrut să fii popă... Căci nu mi-ai fi dat iertarea. Și spusese aceasta privindu-l printre pleoapele sale grele, de corupător nu tocmai legal, ca nește draperii căzute peste tandrețea sfidătoare cu care-și înconjura oaspetele
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă, își ascund fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri. Una se ține mai deoparte. Celelalte o invită să cânte. Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit colțul baticului - mai târziu va trebui să descifrăm limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când femeile țipă din răsputeri. Văsîi, care știe
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri Fețele lor sunt ecrane violacee, Degetele lor au devenit tastaturi, Inimile lor, harduri. M-am retras strategic în chilia cu cărți Într-un colț îngerul surâde "Bucură-te încă" îmi șoptește el, "bucură-te În chilia ta cu cărți De pe mormanul global de gunoi Ce te poate înghiți în orice clipă. Bucură-te încă", îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo mai poți
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]