160 matches
-
bunicul când nu mâncau crapi, ci chitici plini de oase cu mămăligă. Iar grasa de tanti Sofița râdea și confirma ceea ce spune bătrânul: „Lasă viața așa, mă, Marinele, cu crapi să se îmbuibe ăia!“. Fiindcă toți o aprobau cu un surâs complice, Marinel a crescut cu credința că se ascundea un rău în tot ce era gustos și că bomboanele, curentul electric și crapii aveau să facă la un moment dat diferența. Ei se salvau prin calicie, iar pe toți „ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
stâng are teren liber și, prin urmare, va comanda emoțiile pozitive (bucuria sau plăcerea). Davidson și Ekman au măsurat encefalogramele în momentul zâmbetelor provocate de filme și au arătat că adevăratul surâs implică o activitate cerebrală (frontală) stângă, în timp ce falsul surâs (ipocrit) ar corespunde unei activități cerebrale drepte. Pe scurt, fiecare creier are propriile emoții: unul râde, iar altul plânge. Pentru mai multe detalii Bruyer, R., Le visage et l’expression faciale, Mardaga, Bruxelles, 1983. Davidson, R., „Des humeurs bien partagées
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
primar. M. a mai scris cărți de versuri pentru copii, a îngrijit o ediție din epigramele lui Cincinat Pavelescu și a tradus mai ales din autori francezi (La Fontaine, Racine, Hugo) și sovietici. SCRIERI: O picătură de parfum..., București, 1929; Surâs, București, 1931; O fată mică se închină, București, 1935; Întâmplări vesele pentru oameni triști, București, 1943; Flori și ghimpi, București, 1956; Florile prieteniei, București, 1959; Bagaje ușoare, București, 1961; Muzică ușoară, București, 1961; Florile vieții, pref. Demostene Botez, București, 1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
Himen cu sâsâit. Tudor Vlădescu, Os de vultur dac. Ana Boiangiu, Iguana Anobi. Avea ceva alunecos precum posesoarea. Răzvan Dumitru, Văz turma din Ur. Ioana Băețica, O taie ca naiba - și așa era că mereu pleca la burse. Radu Cosașu, Surâs cadou. Mihai Nicuț, Ham în cutii. Ăsta nu mânca decât conserve. Șerban Toader, Abator nedres. Era o chestie formidabilă de tip Ghematria și Temura. Să te joci cu cuvintele. Dar, în momentul în care ai fi plătit pentru așa ceva, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în descrieri, magia ca și impresionistă a luminii - tind să fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
nestrăbătut în calea patimilor stinse 178. Totul culminează cu armonia cântecului celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră/ De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră/ Dulci melodii și doruri...179 Cerul și îngerul păzitor al poetului, reprezentat de iubita moartă prematur, sunt legate indisolubil în mai toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Sichuan, mai apăruseră de-a lungul timpului obiecte frumoase din bronz, dar nici o mască din acest nobil metal. Măștile au sprâncene groase, ochi mari, nasul cârn, gura lată și bărbia aproape inexistentă și au o expresie vie, schițând un ușor surâs ori o expresie de ușoară supărare. Ce semnificație aveau aceste măști? Arheologii au emis tot felul de ipoteze privind rolul acestora, dar secretul din spatele lor nu a fost deocamdată dezlegat. Tot aici a fost descoperită și o figurină din bronz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ocupat. Nu mi-ați răspuns ce faceți dacă nu obțineți cele două tone. Mă duc din nou la Brîndușa. Să zicem că le obțineți mîine. Deseară, filamentele trebuie să ajungă la destinație, îmi spune doamna blondă, ucigîndu-mă cu permanentul ei surîs ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoa-ce, lasă-mă și nu-mi da pace". Trebuie, neapărat, să ajungeți și dumneavoastră? o întreb, aruncîndu-mi în luptă fărîma de farmec ce cred că o pot stîrni cu un început de surîs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o pîine stîlcită, cu coaja arsă și crăpată. Vînzătoarea, coafată în permanență, elegantă în halatul ei alb din relon, cu veșnicul surîs ironic pe buze, întinde mîna să ia bancnota de cinci lei, dar înainte ca ea să fi atins banii, eu lovesc pîinea cu palma, trimițînd-o ca pe o săgeată printre rafturi, tocmai în magazie, peste niște borcane de iaurt, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tresări și își întoarse privirea spre el. Era o pândă mută, alarmată, în privirea lui cercetătoare. Era un licăr neașteptat în cenușiul ei zgrunțuros. — Care din fete ți-a căzut cu tronc, eh? continuă Eduard, mijindu-și ochii cu un surâs complice. N-am vorbit de fete între noi pân acum și rău am făcut! Hai, zi-mi și se rezolvă! Dau un telefon și te-așteaptă acasă când te întorci, te caută ea, îți promit! Te pomenești că ți-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vădit. Sufletul lui se cu tremura la gândirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. Speranța? el n-o putea avea. O simțire pe care n-o cunoscuse niciodată era ea să se nască cu amorul? Ea se reivi, surâse. De astă dată trase perdelele sus și sta cu-o garofă în mânuța ei albă și privea pare-că pe gânduri în potirul de purpură al florii. - Neprețuita! șopti el uitîndu-se la ea. Ah! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și tinerețe. Oalele fierbea pe vatră. - O, zise ea, ca aducîndu-și aminte, trebuie să-i duc merinde tătîni-tău! Las-că ne mai vedem noi desară, mâni dimineață... zise ea și drese ce drese, apoi luă vro două oale din cele pline, surâse și cu ochii și cu gura și plecă pe ușă și prin sat înainte. Nu mult după aceea veni și tată-meu, care auzise de la fată că venisem acasă. El mă strânse în brațele [sale]. Capul său era mai alb
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plângând. E ciudat... dar e adevărat. De ce o fi plâns acest animal omenesc nu știu. {EminescuOpVII 227} Și cu toate astea n-o desprețuiesc. Și această femeie a fost odată vergină. Și aceasta femeie a avut în privire ardoare, în surâs inocență. Astăzi - o față spoită, o rânjire pentru bani, un surâs care vrea să fie cochet și seducător și care pentru orcine din oamenii mai nobil organizat nu poate * insuf [la] decât dezgust... Și dacă n-ar surâde cel puțin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răgușit din partea lor ca să vezi aprinzîndu-se un chibrit la [a] cărui lumină zărești o față spoită, ca o mască rânjind o desfrânare absurdă, grețoasă. {EminescuOpVII 228} SOFIA - DOCHIA [" Din surâsul său un surâs sunt "] 2255 [din su]rîsul său un surâs sunt, din bucuriile sale, o bucurie sântă. In fine, n-ai văzut-o tu îmbracată în alb, rugîndu-se Dumnezeului ei? Astfel am văzut-o și eu, îmbrăcată în negru, cozile căzând pe umerii de atlas negru străluceau ca unde despletite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-o așezară pe frunte, ea-l luă de mâni și-l duse în capul mesei, unde șezu de-a stânga lui. - Angela! murmură el uimit. Oricât de-ncet ar fi spus-o, ea auzi, își plecă ochii cuvioși și surâse. {EminescuOpVII 244} Servitorii intrară spre a servi la masă - o muzică fermecătoare le mângâia auzul. El era mut de mirare și răspundea prin înclinări * și mine politicoase. După ce se ridicară toți de la masă, toate fetele se-mprăștiară, afară de Angela, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am copii. Nu e vina mea că, mai înainte de tine, l-am întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta e data cununiei noastre. O cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i făcu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mi-a căutat mâinile ascunse în poală. Am privit-o, și pentru a nu știu câta oară, uluit de frumusețea ei, de uitătura ei limpede și curată, de buzele-i trandafirii lăsând să se-ntrevadă albeața dinților într-un dulce surâs, n-am putut să nu-i spun: - Gaila, tu faci mai mult decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii. - Stiliano, curtoazia e vecină cu necuviința, dar luminează această încăpere, de câtva timp prea des singuratică. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aerul pe care îl reținuse în piept în timp ce aștepta să se încarce pagina. Poate că lucra încă la ei. Poate că nu. Poate că nici nu prea conta pentru ea, oricare ar fi fost situația. Își introduse propriul nume și surâse văzând că apărea pe mai multe pagini de internet. (Nu era nevoie, pentru că Minette o căutase deja pe Google acasă și îi arătase cu mândrie rezultatele.) În primul rând, pe site-ul Global Finance, unde erau afișate doar funcția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
calm hotărât, mă tem că adineaori am fost cam insolent. Contururile feței lui Nobunaga se Îmblânziră. — M-ai alergat bine. Când ai găsit un cal atât de frumos? Cum Îi zici? Ajutoarele se relaxară. Goroza ridică privirea, cu un ușor surâs: — Ați observat? E mândria și bucuria mea. Un geambaș din miazănoapte se Îndrepta spre capitală, să i-l vândă unui nobil. Prețul era mare, iar eu nu aveam banii pe care-i cerea, așa că a trebuit să vând o moștenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
promova; provoacă; punctual; punctul de start; purcede; războiul; reîncepe; reînnoire; renaște; reuși; revenire; în primul rînd; sală; sărbătoare; sărbătoarea; scoală; scoasă; semn; serviciu; sesiunea; a avea scop; a sfîrși; sfîrșitul; cu siguranță; singur; spectacolul; spune; star; se străduiește; studii; succesele; surîs; suspans; știre; teamă; tensiune; a se termina; terminare; terminat; tînăr; toamna; tot; trăi; tunel; uimit; urlă; vacanța; verb; a nouă viață; viitor; vîntul; a vorbi; zbor; o nouă zi; zi; 1 (1); 766/269/83/186/0 început: sfîrșit (199
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cântecul greierului ascuns în piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunând ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surâs ca o mănușă, uitat în pian, în fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, Până-n monedele dansului, până-n hohotul pâinii Până-n părul conducând în mansarda din flaut, Până-n omida odihnită pe crepusculul mâinii, Până-n versul acesta în care te cânt
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
soluția, arta de a trăi și a muri cu demnitate, curaj, resemnare și un subtil amestec de indiferență, nesupărare, neacreală, speranță, lipsă (cât mai totală) de spaimă, eleganță (da, grija de salvarea aparențelor) și o savantă contrapuncție între grav și surâs". Ca să-l parafrazez, de-aia se citește cu freamăt și nesaț, ca să avem minunata impresie că am scăpat de orice fel de samavolnicii.
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
Regman este și astăzi aceeași „pasăre rară” a criticii literare, neafiliat niciunei coterii, niciunui grup, ignorând cu aceeași tărie și seninătate, cu aceeași severă conștiin- ță, a menirii omului de condei și a magistraturii critice, cu același necruțător (și dezvantajos) surâs - bonom și arțăgos în același timp - toate interesele („practice”, de culise, de compensație și reciprocitate concesivă, etc.) incompatibile cu marile obiective ale culturii noastre, cu marea lui credință [urmează un cuvânt ilizibil] în destinul major al creației românești. „Incomod” și
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
nu este decît o liniște nevrotică. Pauzele din violența imagistică nu reprezintă nici o renunțare la "sine". Versuri care nu mai suportă "placheta": "Fără să-i invidiezi, privești fascinată oamenii echilibrați; / te miri la nesfîrșit cum de mai pot surîde (deși surîs să fie?), / cum de mai pot da sfaturi, rețete de rezistență, / cît de civilizat îmbină ei ziua cu noaptea, / halucinant de civilizat. / Nu, nu-i invidiezi, / doar că nu prea mai sînt reali" etc. Critica trebuie să-și iasă oarecum
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
care sughite, bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir și nu se vor (nu pot fi) imputare, ci doar un repede surâs și neascunsă mirare că nu iubiți (cât de cât) orașul de reședință Brasilia, una maravilla. Cu stimă și prețuirea lui
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]