4,066 matches
-
de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu-mă tot mai departe Miracol Aceeași viața neliniștită o regăsesc în frunzele toamnei nufărul din adâncul genunii mă ispitește lacrima sevei plutește în sânge mereu imperii de frică aeriană îmi suspendă surâsul zorile rămân o promisiune greu de îndurat mâna adună un pumn de lumină improvizată o tandrețe obscură va întregi miracolul zilei de azi
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița clăbucii curgeau domol, într-o zi cu apă transparentă Și puiet la suprafață. Primăvară. Tresărirea mea, Ca un surâs forțat al cărnii, Aștepta de mult Să se vândă ieftin Primului om care mi-ar fi strigat Chiar și dintr-o gură stricată Că sunt frumoasă. Primăvară cu mascul bătrân pe bancă Și râu clocit, Undeva, în stânga mult. Ieșim la
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
realitate (fie și "inspiratoare")? - Ai, evident, dreptate: Gide face o confuzie, cred, între umoristic și satiric. Genul dintâi e mult mai gratuit sau, cel puțin, mai fără de crispare, decât al doilea, mereu sarcastic (zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.d. nu sunt vocația unui umorist. Care le poate practica accidental, precum același Nenea Iancu, berlinezul, în satira-i din 1906, la adresa regelui "Ca rol
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
plastică, mă înclinam în fața asfințitului, de șapte ori cum făcea actorul Orson Welles în fața plină a lunii. Pe neașteptate, la câțiva metri de mine, răsărise ca din pământ, un bărbat tânăr, cam dolofan. Mi se părea cunoscut, mai ales după surâsul ironic, chiar batjocoritor. Purta un costum gri și pe umăr avea o geantă doldora de documente - totul din înfățișarea lui îmi spunea că eu și necunoscutul vorbeam aceeași limbă. Parcul deodată se golise de oameni chiar și cei care-și
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Știați că există o scrisoare înăuntru? - Necenzurată? Există scrisori care abia după 200 de ani ajung la destinație - o parte din ele dispar, oprite de o cenzură invizibilă. Vor depune mărturie despre mizeria cenzorilor. Pe chipul urmăritorului se desenase un surâs nesigur. - Aveți dreptate, a răspuns el. Dar poate generațiile viitoare vor demonstra că destinatarul nu respectase promisiunile făcute. Am tăcut la acest argument în coadă de pește. Mi-am continuat drumul fără să-l mai privesc - el ținea pasul umăr
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
precum cel din Jerusalim - piatra din România, dăruită de poetul Dan Bocaniciu, une pierre percée, pentru a privi stelele - piatra găsită de mine la Gotland, capul zeului Odin cu un singur ochi dar cu obrajii încă roșii și cu un surâs mistic, și încă o pierre percée dăruită de o necunoscută din public, după citirea poemelor la Visby. Și pietrele italiene, "perechea megalitică", dăruite de Beppe Bonelli și în fine, pietrele din Luzern, mici asteroide căzute din cer, cu urme de
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
o săptămână! Adeseori am râs de această "înrudire astrologică". Alain e foarte prins cu nenumăratele sale tălmăciri (pe ușa studioului său din Bagneux, cu ani în urmă, era lipit un mic afiș: la machine a traduire...). Mi-a vorbit de surâsul meu "gentil", de "humorul tău, atât de diferit de al meu". Mi-am păstrat cumpătul și am zâmbit cu îndoială când el a exclamat: tu es un grand écrivain. Mi-am amintit cu câtă ușurătate oamenii generației mele își lansau
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Emil Brumaru Sărutu-ți lin planta piciorului Lăsată în apa izvorului Să tremure-asupra fin-prundului Asemeni surîsului, gîndului. Căci toate-s în voia Umilului. Primește-osteneala destinului... Dedat iar corvezilor pure, Îți strîng păpădii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi cu o birjă De aur în mii de carate
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9835_a_11160]
-
peste două mii de ani la radio va fi amintită din nou ora cinci și cinci într-o zi de mai din al cincilea an al unui mileniu oarecare cei cinci heruvimi plini de praf fără instrumente muzicale fără aripi fără surîsuri vor rămîne tot atît de indiferenți la stările noastre înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de frunzulițe galbene uitate de o toamnă virtuală
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
Doru părea să se simtă bine. Pe majoritatea Îi cunoștea din copilărie și se știa deja că foarte greu căpătai Încrederea și statutul de “prieten” În anturajul lui. Mona era contrariată de cât de ușor i se schimba lui Doru surâsul angelic, dedicat prietenilor, Într-unul demonic (când vreo gagicuță beată, dar izbitor de frumoasă, trăgea de tricoul lui, Într-o tentativă disperată de a-i atrage, pentru a mia oară, atenția). În seara aceea, Mona nu dansase deloc. Nu Își
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
prima copertă - Cruce - constituie creația doamnei Dany Madlen Zărnescu, distinsă cu Premiul Primăriei Chișinău (România de Est) și cu Mențiunea de Onoare a Centrului de Artă și Literatură Cordoba (Spania). De pe coperta a IV-a, ne întâmpină, cu câte un surâs, dintr-o fotografie de pus în rama inimii, Doamna Maria Toacă (zâmbet dulce-amar, încercănat de doruri neostoite) și Doamna Doina Cernica (surâs blajin, ca azima încă aburind în chindia vârstei de aur). În dreapta fotografiei, fiecare dintre autoarele menționate semnează câte
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
a Centrului de Artă și Literatură Cordoba (Spania). De pe coperta a IV-a, ne întâmpină, cu câte un surâs, dintr-o fotografie de pus în rama inimii, Doamna Maria Toacă (zâmbet dulce-amar, încercănat de doruri neostoite) și Doamna Doina Cernica (surâs blajin, ca azima încă aburind în chindia vârstei de aur). În dreapta fotografiei, fiecare dintre autoarele menționate semnează câte două mărturisiri, pe cât de succinte, pe atât de expresive și răscolitoare. Jurnaliste și scriitoare de certă amplitudine intelectuală, cu vocația Cuvântului care
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
s-a învrednicit să-i poarte numele cea mai scurtă ulicioară din centrul ctitoriei sale, un nume mistificat (n.n., prin traducerea în rusă, fără nicio precizare) încât nu mai poate nimeni să se dumirească despre cine este vorba”. Cu un surâs amar, abia mijit în colțul ochilor săi, din care te fulgeră revolta mocnită, autoarea se face a transfera vina, de pe umerii autorităților pe seama sordidei ulicioare... Atitudinea polemică trece, pe nesimțite, în tonuri pamfletare de rafinament indubitabil. Făcându-se că nu
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
an, peste ființă. În acest univers tăcut, elementele de decor, eventual personajele sunt puține. De ce? Pentru că prezența lor, cu atât mai mult veselia lor ar tulbura, cu siguranță, marea tăcere, marele mister. ,,Dinspre câmpie/ veni păpușarul/ înveselindu-i pe toți’’ (Surâsul păpușarului). Nici bufonul nu mai face gimbușlucurile lui obișnuite, el doar ,,visează la o masă rotundă/ la care maiestățile dorm’’ (Joc de bufon). Cele două dimensiuni, timpul și spațiul, se contopesc ,,în dimineața cu nume de piatră’’ (Vânătoare). Un alt
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
Ponta a ieșit din scena politică pe ușa din dos, cu toate aerele domniei sale de superioritate și cunoaștere de... de toate. Această școală a lui „las` că știm noi...” îi prinde doar pe alde Băsescu și Udrea, ei au inventat surâsul șmecheresc menit să arunce perdele de fum și să dea impresia că sunt informați și importanți. Preluată de un Ponta penibil și suficient, care a crezut mereu că ironia, chiar și nereușită, ține loc de discurs public atunci când ești în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
vînjuri de cai Iubita mea cu ochi mari verzi Cînd eu te cert tu mă dezmierzi Focul din noi e-n pălălăi Sfîrîie roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii tăi Cei ascuțiți viața să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
campestre de lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului nebun, ale morții și gloriei asemenea, micile invocări de iubire talismanul pentru încă o zi singurătatea abruptă de a te găsi printre cuiburi de foc în prima linie Descifrez ceva din cele ce spui, văd în
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
cetățuie în mijlocul unui ocol de bătătură. Miroase a floare și a zăcători", spune cineva, trecând, și sufletului, dornic de tine, i s-a părut că aude cântecul glasului tău de bucurie și că o să apară, de undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în tot împrejurul meu. Numai păreri, numai păreri de tine ajung până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul pâlniei albastre a cerului se sparge lângă urechea toartei, și luna, mare și
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
cu calitatea de membru UTM. Mă legănam în speranța că profesorul nu va observa. Eroare! A observat. Pentru însemnările Ťireverențioaseť mi-a elogiat spiritul critic, iar deviza de pe prima pagină i-a atras o clătinare din cap și un vag surîs ironic, sancționînd mai mult lipsa mea de gust decît ieșirea din canoane. Filele sînt îngălbenite, cerneala decolorată... în faptul că, pînă astăzi, caietele s-au păstrat întrezăresc o dovadă a afecțiunii pentru profesor. Nu cred că mulți dintre foștii săi
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
făcea lucruri contra propriei sale persoane. Avea în el un impuls autodistructiv foarte activ și remușcări nestinse. Era un torturat, cu o inteligență uimitoare și un patetism refulat. Avea un farmec enorm, care se exercita și asupra bărbaților, și un surîs care-i transfigura fața, scoțîndu-i pe neașteptate la suprafață trăsăturile lui de om tînăr. Nu avea nici un talent financiar, și, dintr-o meserie care pe alții i-ar fi îmbogățit, el s-a ales cu o nimica toată. În ultimii
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
români, lui Gheorghe Grigurcu (născut în 1936) i-a fost pus la îndoială, vreme de decenii, statutul de poet - cel de la începuturi, și nicicând întrerupt! Semnatarul prezentului comentariu, devenit și critic literar, la treizeci de ani, le răspundea cu un surâs amabil celor ce-i puneau la îndoială una sau alta din calități - de poet și de critic, sau pe amândouă... Grigurcu se putea considera încă mai nedreptățit, iar rodul inspirației sale lirice, adunate în foarte masivul volum antologic, de peste șase sute
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Katia Fodor * Despre Viața Veșnică... Urme de daltă în pietrele zidului Și întrebarea pusă arborilor: Despre credință, Despre felul în care așteaptă ei învierea. Cu smerenia pietrei Sau iluminarea Zidarului într-un răgaz de odihnă Cînd i se arată Surîsul lui Isus La vederea aburului Din pîine Și graba unei albine De a-i ocoli dogoarea. * Sfîntul Francisc împărțindu-și somnul Cu vrăbiile, Cu toporașii osteniți De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Cred că nu v-am spus pînă acum (sau poate că da?): Dinescu, la ultima mea venire-n București, mi-a dăruit cămașa lui roșie!!! Ia-o bătrîne, ce p... mea, am și scris despre
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
de altfel obișnuit, atîta secretă sexualitate. Pentru că, repet, senzația a fost că-și flutură piciorul ei divin, iar fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-am mai putut zări. Cînd ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un surîs adînc (avea o față foarte “retro”, ca actrițelor blonde din vechile filme “americane”) al gurii cu buzele arse dar pline (parcă trăise-n deșert, fără apă și dragoste) și-al ochilor albaștri, încercănați înfundați tragic în orbite mari sub o
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
cu-n fluture veșted. Cînd aș înțelege că-i seară, că-s singur și că a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să vină, iar și iar, mereu în lumină, mereu în lene, mereu în surîs și-n suspin. Și iată c-am terminat și scrisoarea asta, rugăciunea mea din zori. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 5.IX.1980
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]