575 matches
-
țări, și-o să vedem râuri frumoase și marea?” Da, mamă! Răspundeam eu, silindu-mă să nu plâng. Curând, vremea a început să se răcească. Frunzele copacilor părăseau una câte una ramurile, formând un lăicer gros, multicolor. Zarea se înnora și suratele mele treceau stoluri-stoluri către apus. În inima mea, era o luptă sfâșietoare. Dacă aș fi putut, m-aș fi rupt în două: o jumătate ar fi rămas cu puiul schilod care suferea de frig, iar jumătate ar fi plecat cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oamenii au stat adăpostiți, când, prin șesurile Dunării, curgeau puhoaie de barbari, care jefuiau orașele și pustiiau pământurile în calea lor. În munții aceștia s-a închegat tăria și unitatea neamului românesc. Ca într-un templu s-au păstrat aici, surate și tăinuite credințele, limba, datinile poporului nostru. Aici, în murmurul izvoarelor și în freamătul oceanului verde al coniferelor, a început realitatea sufletească, din care a izvorât unduitoarea potrivire de cuvinte: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decât o pasăre ce, văzând cum ziua își pierdea luminile, se crezu în siguranță să se scalde în liniștitoarele ape ale lacului. Pasărea împrăștia în jur o mulțime de stropi aurii de apă. Printre licăririle amurgului se vedeau și alte surate ale ei. Cârduri de zburătoare părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească, pe puntea înțesată de oameni, într-un moment în care ea era singură, neînsoțită. Mototolea biletul în pumn ca o fetiță surprinsă făcând ceva nepermis și-l depunea repede lângă suratele lui între cutele portofelului. Cu scrisul lui inform, iliterat, Santiago îi spunea mereu același lucru, însă mereu cu alte cuvinte. Ca și cum același lucru ar putea fi exprimat într-o mie de moduri și fiecare scriitură nouă îi producea o satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și nesemnificative. O ediție superbă, îngrijită și cartonată, cu desene inspirate, scriitura largă și generoasă în formate șugubețe, asemenea firii autorului. O recunoști de la distanță cum se distinge printre celelalte cărți, mereu una singură, spre deosebire de colegele ei ce stau ca suratele, mai multe de același fel, spre a nu se epuiza și scăpa atenției cititorului. Acum vreo câteva luni, cred că am zărit-o, pesemne, în același loc, de vreme ce mi-am îndreptat privirea calată spre ea. Cu deosebirea că atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-o oblic, în aceeași poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe rând, încet, atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei, proasta, neștiind că ele, Vocile, erau la fel și colo și colo, fiind de natură geometrică și orice triunghi deștept Aici, era la fel de ascuțit Dincolo, văzut în picioare sau stând în cap. Dar cum inegalitatea este condimentul nelipsit nicăieri, suratele îl acceptau ca pe un rău necesar, dându-și astfel posibilitatea de autoexprimare, având totuși convingerea, undeva, într-un colțișor de suflet, că e super, mirându-se cum poate duce pe umeri atâta talent actoricesc. Ceea ce toată lumea știa era faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aici (ușor de spus, dar nu ușor de realizat) este o colectare mult mai eficace. Trebuie s... reducem din contribuțiile la asigur...rile sociale (care sunt printre cele mai înalte în Europa). România are venituri bugetare considerabil mai mici decât suratele noastre din zon..., nu mai vorbesc de ț...rile din Uniunea European... a celor 15. Putem înv...ta multe de la Spania, ce are tr...s...turi comune cu noi și o experient... „stelar...” în absorbția fondurilor UE, în dezvoltarea infrastructurii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
pe ultimul drum pe un pîrlit pe care l-am cunoscut, ucis de... O lacrimă își face drum spre obraz. Termino! mă răstesc la ea. Pentru un pîrlit... Totuși, n-am putut s-o opresc, nici pe ea nici pe suratele ei. CUPRINS CAPITOLUL I Blitzuri 5 Viața așa cum este 7 Demon și înger 10 Plimbări liniștite 13 Prost, dar nu prea... 16 M-a vizitat Cezar 18 Enigmaticul moș Pantalon 20 Dușuri reci de toamnă tîrzie 23 Ultima haltă 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea de 1 franc, pe care cădea apa (și era cam obositor pentru bietele de ele să le sune mereu apa-n cap!), erau fericite că nu se despărțiseră de suratele lor. Oamenii nu le înțeleg: mereu grăbiți, au ochi, dar nu privesc, au urechi, dar nu aud, au mâini, dar nu mângâie, au grai, dar nu știu să vorbească... Iar când se întâmplă să ia o piatră de acolo, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iar gerul trecea din una în alta și se ducea departe, în pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai putea striga după ajutor la suratele ei, fiindcă nu le mai știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră frumoasă. Până într-o noapte, când gerul năprasnic s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și lui vremea și-l așteaptă seară de seară fetele de măritat la fântână sau în gura portiței, îl compătimeau suratele din vecini, chipurile, întâmplător. Să știi, vecină, că la mijloc îi altceva! Taină mare, vecină Tincuță! Vasile al Ilariei tânjește după Ioana lui Dorin de la Humărie. Cică l-a așteptat cât l-a așteptat și până la urmă s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu aveam. Și tot ca pe un cățeluș de companie mă ținea, în vreme ce stăteam lângă fotoliu, la picioarele ei, pe covorul peste care aruncase o blană de căprioară, trecându-mi la nesfârșit mâna prin păr, vorbind ore în șir cu suratele ei. Uneori simțeam și faptul că Jojo, cățelușa ei pekineză, este geloasă, pentru că nu se bucura, pe timpul prezenței mele, de același tratament. Iar eu, bineînțeles că eram foarte mândru de mine. Aș fi fost în stare să stau acolo jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră, săraca, a fost mărturisită de doamna preoteasă care, mai lipsită de experiență, o fi lovit-o, din greșeală, cu vreun crucifix mai lung. Eu, care știam, până atunci, că doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile propriei existențe decât surata ei occidentală, care are acces la pasiunea nestăvilită, la libertatea de acțiune, la posibilitatea de a-și ține în mâini propriul destin. Ah, îți spui, iată un exemplu perfect al acelui fatalism propriu sufletului asiatic, amor fati în plină acțiune
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
plăcere, dar trebuie să știi un lucru; noi călătorim noaptea și ziua ne odihnim. -Nimic mai bine, asta înseamnă că voi ajunge mai repede, dar ... de ce călătoriți noaptea? -Pentru că ne orientăm după stele. -Hm! Și ... totuși eu am văzut surate de ale voastre care călătoresc ziua. -Așa este, dar pe distanțe scurte sau pentru a ne muta dintr-o parte în alta atunci când omul, că sunt și din aceștia destui, nu ne lasă în pace. Dacă ești pregătită, să plecăm
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru a ne muta dintr-o parte în alta atunci când omul, că sunt și din aceștia destui, nu ne lasă în pace. Dacă ești pregătită, să plecăm pentru că avem distanțe mari de străbătut. Te vom duce cu rândul, dar numai suratele de pe mijlocul cârdului care se odihnesc. Suratele de pe margini zboară din greu, pentru că acolo este consumul mare de energie. Dintre cele mai tinere, fac cu schimbul în față pentru conducerea noastră. -Voi face precum spuneți voi și cum este orânduirea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în alta atunci când omul, că sunt și din aceștia destui, nu ne lasă în pace. Dacă ești pregătită, să plecăm pentru că avem distanțe mari de străbătut. Te vom duce cu rândul, dar numai suratele de pe mijlocul cârdului care se odihnesc. Suratele de pe margini zboară din greu, pentru că acolo este consumul mare de energie. Dintre cele mai tinere, fac cu schimbul în față pentru conducerea noastră. -Voi face precum spuneți voi și cum este orânduirea între zburătoare numai s-ajung acolo unde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Oregon, SUA, la o înălțime de 1.530 metri. Între microorganismele descoperite acolo se numără și Pseudomonas, una dintre cele mai comune specii de bacterii de pe Pământ (se găsește efectiv peste tot, inclusiv pe pielea noastră). „Ce o deosebește de suratele ei din alte părți, este abilitatea de a crește în condiții similare cu cele de pe Marte, respectiv temperaturi foarte scăzute și un nivel foarte redus al oxigenului”, a declarat Amy Smith, co-autor al studiului publicat de Popa în revista Astrobiologist
Există viaţă pe Marte! () [Corola-journal/Journalistic/67600_a_68925]
-
Atenția acordată unei bufnițe naște gelozii printre suratele ei și crește glicemia publicului. Bufnița Molla este de o gingășie incredibilă. Autor: Daniela Alecu
O bufniţă fericită. Vezi aici motivul - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68225_a_69550]
-
prețuiești viața?! Stăpâna mea pleacă departe, tocmai la Cluj, mâine la Târgu Mureș, poimâine la Bistrița... Asta vrea să zică vorba " câinii latră, Caravana trece"?! Eu rămân singurică și nici nu vreau să latru... Sunt o Lady, așa mă cunosc suratele în cartier... Rămân cu prietenii mei, trandafirii", a scris Andreea Marin pe Facebook.
Andreea Marin, amuzată. "Rămân singurică și nici nu vreau să latru" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71311_a_72636]
-
Tristețea benzino-automobilistică a orașelor mici e fără leac. Mulți scriitori răzvrătiți din America provin din Vestul Mijlociu. Este vorba de răzvrătirea împotriva monotoniei, împotriva goanei mortale, necontenite, după dolari. Unele orășele iau măsuri eroice ca să se deosebească prin ceva de suratele lor de același tip. La intrarea în oraș sînt atîrnate firme. Exact ca deasupra intrării într-o prăvălie, ca astfel cumpărătorul să știe ce se vinde aici. Redwood City! Și o inscripție în versuri: Climate best by government test - „Cea
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
bufet pînă ce prăjitorul aruncă afară cina. Un adevărat festin. Deschid conserva de midii și le mănînc bucată cu bucată. Vinul ajută pîinea să-mi alunece pe gîtlej la vale. Totul se termină prea repede, însă sticla de vin și suratele sale, înșirate frumos pe bufet, mă însoțesc pe canapea unde pornesc radioul și privesc cum se sting pe rînd luminile la vecini. E prea devreme să dorm, dar întunericul îmi dă o stare de neliniște. Încerc să mă gîndesc cui
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]