224 matches
-
o olimpiadă, își aminti Clara, văzând pe neașteptate în minte o bancă la geam într-o sală de clasă. O siluetă de fată în bancă. Era la o olimpiadă de limba română. Se așeză înapoi în fotoliu, continuând să fumeze, surescitată. Era tot iarna. Da, stătea într-o bancă la geam. Asta își adu cea aminte limpede. Scrisese o compunere de care acum nu-și mai aducea aminte, dar care atunci o marcase. Era probabil o compunere care mi se părea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu cred c-am nimerit bine, se scuză domnul Neacșu, auzindu-i vocea gâfâită. Aveți treabă, îmi dau seama. Pot reveni mai târziu, nu era nimic urgent. De fapt, voiam doar să reînnoiesc invitația pentru mâine seară. Clara îl asigură surescitată că a nimerit bine, mai bine ca ori când, și îi povesti pățania prin care tocmai trecuse. Se simțea ușurată să i relateze cuiva competent despre ce i se întâmplase. Domnul Neacșu avea o firmă de construcții și cu siguranță
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chiar acum sub haine! Dar hărmălaia era prea mare ca s-o audă cineva. Abia când se termină melodia reveniră toți trei la masă, dând peste cap cu sete vinul roșu din pahare. îi povestiră întrerupându-se unul pe altul, surescitați, despre discuția lor de pomină cu un chelner simpatic și despre cum îi convinseseră pe muzicanții din hotel să treacă de la muzică de pahar la muzică latino. Clara se strădui să-i asculte, dar vorbele lor alcoolizate treceau pe lângă ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deasupra. Între câteva corturi militare erau Întinse flamuri, cu blazonul familiei Oda, fluturând În vânt. Se vedeau soldați, dar Nobunaga nu era nicăieri. Și pe malul opus se afla o tabără asemănătoare. Caii nechezau și tropăiau din copite, iar glasurile surescitate ale războinicilor mugeau de pe ambele țărmuri, destul de tare ca să stârnească valuri. Un cal fără călăreț se zbătea Înnebunit În mijlocul apei, după care, În sfârșit, sări pe uscat, În amonte. „Și ei numesc asta instrucție de Înot!“ Își spuse Hiyoshi, uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi scoaseră limba, Începând să se strâmbe la el. Hideyoshi Îi privi urât, iar cei doi se Încruntară și ei, Încercând să vadă cine putea rezista mai mult timp. Hideyoshi izbucni În râs, recunoscându-se Învins. Manju și Chacha râseră surescitați. Scărpinându-se În cap, Hideyoshi le făcu semn să se apropie pentru a Începe alt joc. Invitația lui Îi intrigă pe cei doi copii, care deschiseră, pe furiș, portița din vreascuri. De unde-ați venit, domnu’? Hideyoshi coborî de pe verandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a Întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era În apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi În toane mai bune. Dengo vorbea mai mult sau mai puțin surescitat: — Aveți impresia că Seniorul Mitsuhide e un bufon care trebuie să intre În grațiile stăpânului său? Așa se cade să gândiți despre Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost Înjosit, insultat și Împins În pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În drum spre Templul Myokaku, a doua armată Își luă drept dușmani o parte din propriii oameni, care ocoliseră pe altă stradă Îngustă. Deși comandantul Îi prevenise strict să nu deschidă focul fără ordin, când ajunseră la colțul intersecției, soldații surescitați Începură, dintr-o dată, să tragă prin ceață. Când simțiră mirosul fumului de pulbere, spiritele li se inflamară și mai mult, Împotriva propriei voințe. Chiar și soldații care mai participaseră la bătălii puteau trece printr-o asemenea situație, Înainte de a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii. După ce toți generalii se retraseră, se aplecă pe taburetul său de campanie, vorbindu-i surescitat nepotului. Genba, cu un râs mulțumit de sine, Îi arătă tăcut răspunsul lui Shogen, ca și cum ar fi știut câtă plăcere avea să-i facă lui Katsuie. Shibata Katsuie se bucură enorm. Complotul pe care-l tichise și-i ceruse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
intențiile. Rapoartele ulterioare confirmare zvonurile despre acordul separat de pace al lui Nobuo, dar toată ziua nu sosi nici o veste de la Nobuo personal. În curând, vasalii clanului Tokugawa Începură să afle adevărul. De fiecare dată când se Întâlneau, glasurile lor surescitate se ridicau strident În timp ce-și confirmau unii altora lucrul pe care abia le venea să-l creadă. Adunându-se la Kiyosu, Îl acuzau pe Nobuo de lipsă de integritate și se Întrebau, cu voce tare, cum mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pierde în desimea confortabil obscură a pădurii iese din calcul: "Păunaș se deșteptase și începuse să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se înșală". În toată confuzia, o singură certitudine prinde contur dramatic în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau Maria Brancea. Cu calm și cu sinceritate manifeste, fratele său vitreg le respinge pe amândouă ca nefondate. Toată atmosfera țesută între cei doi este de anxietate subtilă, punctată de narator prin mici sugestii epice legate de comportamentul exterior, extrem de surescitat, al lui Nicolae: Ochii îi luceau tot mai tare și priveau tot mai fix", "ochii lui aveau sclipiri de mânie", "[v]orbea, aplecându-se peste birou și țintindu-l cu privirile pe Brumă", "[a]scultă o clipă, apoi se întoarse
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
robotea la monumentul funerar al împăratului Sang. Prăpăditul nu avea memorie, avea doar gesturi, omul ăsta își uitase numele, obîrșia. Nu știa să citească, totuși afirma că aceasta este cartea care vorbește despre suferințele omului, da, și dădea din cap surescitat, holbîndu-se la pictură, a auzit de ea de multe ori, acum e fericit c-o poate vedea cu ochii lui. De acum, împăratul avea certitudinea că Liu, pictorul, l-a păcălit. în accesul de furie care-l năpădi din nou
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
îi încolăcea gîtul, o cîrpă îi acoperea ochii. împăratul aruncă o privire spre călău și, surprins, rămase cu gura căscată. Gardianul de lîngă el putea cu toate îndreptățirea să-și închipuie că pe chipul suveranului se înstăpînise o privire tîmpă. Surescitat, împăratul ceru să i se aducă pictura. Slujitorul i-o și aducea deja. Monarhul arătă cartea cu mîinile tremurînde. Călăul nu mai era un om tînăr și prin labirinturile curții se zvonise că pricepe limba morții, care iarna poate fi
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
în oraș, trebuia să consulte un doctor. Avea drum prin Sărindar, strada unde erau grupate sediile gazetelor "iudeo-masonice", printre care și Adevărul. Ajuns acolo îi răsări în față un scriitor, "una din penele cele mai combative ale ziarelor de dreapta". Surescitat, ridicând mâna amenințător, acesta începu să peroreze cu voce țipătoare: " - Vedeți palatele astea? Nu vor trece șase luni și toate vor deveni un morman de cenușe (...) După ce vom dezinfecta locul cu rășină și-l vom izbăvi de Cel rău cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
greutate morală care îi asigură un privilegiu de credibilitate. E vorba de autenticitatea unei încercări pe care nici o bucată literară nu o poate concura, căci experiența surprinsă în acest jurnal a fost trăită pe viu, și nu plăsmuită în imaginația surescitată a unui romancier dornic de subiecte insolite. Iată logica lui Camil Petrescu aplicată la Munci și zile în Bărăgan. Să ne închipuim un scriitor cu har care se apucă să scrie un roman inspirat din episodul deportării în Bărăgan: citește
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
urmare a fărădelegii pe care am săvârșit-o trecându-i sub tăcere opera. N-am citit ceva mai cutremurător. Nu am mai simțit niciodată revărsându-se asupra mea atâta ură ca atunci când am citit această scrisoare. Textele unor pamfletari mereu surescitați (ca Laszo Alexandru sau Grid Modorcea), care și-au făcut un fel de profesie din denigrarea, într-un limbaj vulgar, a unor persoane publice, au ceva burlesc-inofensiv și sunt mai degrabă hilare, amintind de temperamentul violent al Miței Baston. În
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
dacă și Iri Columbeanu a ajuns să se creadă autor de succes: Ťnumele meu se vindeť. Și asta pentru că populația subnutrită (și) mintal e îndemnată să-i cumpere ŤViațať ca Operă de căpătîi". Sub aerul de perpetuă campanie, sub tonul surescitat, găsim la tot pasul observații de bun simț. Oare nu ne propun destule edituri, "la prețuri astronomice", prohibitive, evident, pentru buzunarul intelectualului "de rînd", o "literatură trash , în editări la hurtă de care nimeni n-are nevoie"? Și nu eclipsează
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca toate femeile la pământ. Știa baba ce știa. Semăna puțin cu James Bond, care se turna singur la MI-5, pe platourile din țara Galilor. “Ce vorbă umblă prin târg? strigă el, surescitat. Scapi de călău dacă eu o iau de nevastă pe baborniță?” “Mă rog, nu e cazul, murmură Arthur, jenat. E nebună la cap. Bine c-ai venit să ne luăm rămas bun“. “Stai puțin, stai puțin, strigă iar Andrew. Noi
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
colective ce guvernează societățile magice: Dacă doliul se deosebește de celelalte forme ale cultului pozitiv, există și un aspect prin care li se aseamănă; și el este alcătuit din ceremonii colective care determină o stare de efervescență a participanților. Sentimentele surescitate sunt diferite; dar surescitarea este aceeași. Se poate prin urmare presupune că explicația riturilor vesele este susceptibilă de a se aplica riturilor triste, cu condiția ca termenii să fie transpuși dintr-o situație în cealaltă." (Durkheim, 1995: 365). Doliul se
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
evoluția lor dramaturgică. Ca și Verdi, Puccini folosește stilul parlando, construit pe caracterizări orchestrale melodice, inspirat din vechiul recitativ al melodramei italiene. Stilul acesta este asemănător concepției wagneriene despre continuitatea discursului muzical. Puccini scria editorului său: Sunt cu nervii prea surescitați și fără liniștea de care am nevoie. O invitație la masă mă îmbolnăvește pe o săptămană. Așa sunt eu făcut și nu mă schimb după vârsta de patruzeci. Sunt inutile insistențele: n-am fost făcut pentru saloane și recepții. La
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
se pare o ofensă adusă inteligenței proprii. Cît de teșit trebuie să fie flerul unui filosof ca să admită asemenea fabule desuete? Tocmai de aceea Dennett nu vede nici o deosebire între Hristos, Poseidon sau Superman, trei personaje fictive născocite de imaginația surescitată a omenirii. Dennett e un evoluționist căruia ideea creației îi provoacă stupoare francă. Arena polemicii dintre Plantinga și Dennett e împărțită în două tabere - religia și știința -, cele două părți beligerante avînd domenii de valabilitate diferite. Altfel spus, ele se
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
sau ca medic la "nenumărate dueluri". Înfruntarea s-a produs "la Copou ș...ț, cu pistolul, la comandament". Cei doi adversari au tras simultan și Alexandru Mavrocordat - îmbrăcat în uniformă de ofițer - a căzut la pămînt, "strigînd că este mort". Surescitat, doctorul Cihak l-a consultat și, observînd că glonțul a intrat nu în corp, ci într-un epolet, a exclamat nervos: "Asta nu mă privește pe mine, privește pe ceaprazar". Interesant este faptul că - așa cum notează Radu Rosetti - aceste dueluri
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
II... Această conferință va fi pentru mine prima probă a focului în Portugalia. Vechiul teatru este situat în Piața Rossio. Mult înainte de ora stabilită pentru începerea conferinței, localul era complet ocupat de un public care mi s-a părut cam surescitat. În fundalul scenei deschise se vedea o masă lungă împodobită cu flori. (Ah! Faimoasele, formalele, ultraplictisitoarele mese de la ceremoniile publice, la care iau loc autoritățile și așa-numiții ,granguri", prezidiul fatal de unde pleacă monotone și solemne discursuri!) Alvaro și Heloisa
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
o lume contorsionată și disperată, care își caută scăparea într-un amestec de elevație intelectuală și zbatere morbidă, cu biografii sacrificate sub teascul opresiunii politice, o colcăială de genii închipuite și de artiști ratați, care își trăiesc disperarea sub forma surescitată a viciilor. Paradoxul acestei boeme e că, deși meschină prin orizontul limitat, e suficient de rafinată ca să nu fie vulgară. Nici o clipă nu ai senzația că asiști la un spectacol al degradării, și asta fiindcă abrutizarea merge mînă în mînă
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
dacă domnul Murray oferă călătorii doar în viitor, domnul Wells te va ajuta să călătorești în trecut, în chiar fatidica noapte de noiembrie 1888, când Mary și-a găsit sfârșitul. O vei putea salva, vere, concluzionează, apoteotic, un Charles din ce în ce mai surescitat, îl vei pândi pe criminal iar când acesta va ajunge la ușă îi vei slobozi un glonț în inimă. Dacă până acum v-ați fi făcut impresia că Palma este un scriitor amator de senzațional, și acela facil, vă înșelați
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]