211 matches
-
niște prolixe melodrame. Tonul e mereu exaltat, fie că se invocă apusele vremuri de mărire ori se deplânge soarta amară a țării, fie că se incriminează, în rechizitorii patetice, decăderea dinlăuntru, corupția politică, trădarea și alte nelegiuiri. În tirade vehemente, surescitate, pline de efuziuni subite sau de mărețe viziuni inspirate de ideea obsesivă a „onoarei și demnității naționale”, se glorifică „martiriul” celor ce se jertfesc pentru patrie și dreptate, împotriva „tiraniei”. Printre alte compuneri dramatice au fost publicate piesa în versuri
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
Încep să facă exerciții fizice - este, pur și simplu, obositor. Alții, dimpotrivă, par să aibă un exces de energie - dar aceasta nu face decît să demonstreze faptul că fiecare persoană Își are propria experiență Reiki. Majoritatea oamenilor chiar se simt „surescitați” - agitîndu-se de emoție și entuziasm - după ce au terminat cursul, deoarece, pentru cei mai mulți, un acordaj este, cu siguranță, o experiență de mare intensitate, deci vă recomand ca, după ce ați urmat un seminar Reiki, să Încercați să reveniți cît puteți de lent
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
-l citești. Nici măcar nu o să subliniez această frază. E prea importantă pentru a fi subliniată. Oh, Buddy, îndrăznește asemenea lucru! Încrede-te în inima ta! Ești un meșteșugar iscusit. Nu vei fi niciodată trădat. Noapte bună. Acum mă simt foarte surescitat și puțin dramatic, dar cred că aș da tot ce am pe lume ca să te văd scriind ceva, orice, o povestire, un poem, un copac, care să fie sincer și cu adevărat după inima ta. Depozitul de strășnicie e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
avem nevoie de un scriitor care vorbește americana. — Spune-mi ce părere ai despre viitoarea ta colaborare cu Lorne Guyland? Încântat? Fără îndoială că era vorba de o întrebare ironică, dar am răspuns: — Sunt cât se poate de impresionat. Chiar surescitat. Sper ca Lorne să mă ajute să trec peste hopul ăsta - Lorne cu anii lui de experiență și... stai așa. Pe asta e mai bine să n-o bagi. Mai bine încearcă asta. O, Lorne e adevăratul profesionist, un reprezentant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de măsurarea forței degetelor. Porțile durerii se închideau și se deschideau din nou. Se apropie tot mai mult de sfârșit. Fiecare respirație e de foc... În fine: a început să scoată acele sunete pe care le auzi de la toate pipițele surescitate. Nu sunt sută-n sută sigur de semnificația sunetului, dar Butch lasă impresia că s-a lansat în lupta pentru un pot apocaliptic și eu o acompaniez, gâfâind, ținându-mă tare de amorul artei. Acum sau niciodată. Cam cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am făcut să te simți stânjenit. Dar te asigur că regulile decenței nu au fost încălcate, iar doamna O’Toole a părăsit încăperea în timpul procesului de dezbrăcare. — Sunt convins, zise Vultur-în-Zbor, încercând să-l liniștească pe omul cel vorbăreț și surescitat și, amintindu-și regulile de bună purtare, continuă: Vă datorez mulțumirile mele, domnule, pentru că mi-ați salvat viața. Numele meu este Vultur-în-Zbor. — Virgil Beauvoir Chanakya Jones, la dispoziția dumneavoastră, rosti domnul Jones, încercând să facă o plecăciune din mijloc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
auzit doi tipi discutând despre un ciudat pe nume Thomas Cormier și despre animalele rău mirositoare pe care le ținea în spatele casei lui de pe Carondelet. Unul dintre ei le-a enumerat: nevăstuici, dihori, viezuri, vidre și wolverine. Coleman a devenit surescitat, a sunat la Thomas Cormier - tot cu pretextul falsului sondaj - și a aflat că omul lucra noaptea la grădina zoologică din Griffith Park. În noaptea următoare, înarmat cu o lanternă, le-a vizitat pe wolverine și s-a îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era în apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi în toane mai bune. Dengo vorbea mai mult sau mai puțin surescitat: — Aveți impresia că Seniorul Mitsuhide e un bufon care trebuie să intre în grațiile stăpânului său? Așa se cade să gândiți despre Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost înjosit, insultat și împins în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în drum spre Templul Myokaku, a doua armată își luă drept dușmani o parte din propriii oameni, care ocoliseră pe altă stradă îngustă. Deși comandantul îi prevenise strict să nu deschidă focul fără ordin, când ajunseră la colțul intersecției, soldații surescitați începură, dintr-o dată, să tragă prin ceață. Când simțiră mirosul fumului de pulbere, spiritele li se inflamară și mai mult, împotriva propriei voințe. Chiar și soldații care mai participaseră la bătălii puteau trece printr-o asemenea situație, înainte de a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii. După ce toți generalii se retraseră, se aplecă pe taburetul său de campanie, vorbindu-i surescitat nepotului. Genba, cu un râs mulțumit de sine, îi arătă tăcut răspunsul lui Shogen, ca și cum ar fi știut câtă plăcere avea să-i facă lui Katsuie. Shibata Katsuie se bucură enorm. Complotul pe care-l tichise și-i ceruse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intențiile. Rapoartele ulterioare confirmare zvonurile despre acordul separat de pace al lui Nobuo, dar toată ziua nu sosi nici o veste de la Nobuo personal. În curând, vasalii clanului Tokugawa începură să afle adevărul. De fiecare dată când se întâlneau, glasurile lor surescitate se ridicau strident în timp ce-și confirmau unii altora lucrul pe care abia le venea să-l creadă. Adunându-se la Kiyosu, îl acuzau pe Nobuo de lipsă de integritate și se întrebau, cu voce tare, cum mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al zilei. Mama și tata au venit să mă ia. în timp ce mașina ieșea pe poartă, mi-am scos, în mod simbolic, pălăria de pe cap și am făcut o reverență gândindu-mă la ziua în care ajunsesem acolo. Fusesem așa de surescitată și plină de speranță, pusă pe vânat celebrități. Mi se părea că trecuse o veșnicie. Parcă toate astea făcuseră parte din viața unei alte persoane. Ceea ce, într-un fel, era adevărat. în afara scurtei incursiuni la dentist, nu mai văzusem lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spune tata Încântat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zâmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hârtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gând, izbucnesc, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vii puțin să ne uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă :„O ștergem și noi puțin la Starbucks?...“ I-am spus de codul de care ne folosim ca să băgăm chiul la slujbă. Mă uit cât pot de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încântată și mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămân câteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept până când Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm până când nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și până când ușa de la intrare e trântită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mână. — Stai. Rămânem amândouă nemișcate preț de câteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizându-se, cu grija de a nu face zgomot. — Vrea să ne prindă asupra faptului, șoptește Lissy. Bună ! zice, ridicând vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Vestimentație 2: la piscină (înnorat) Vestimentație 3: la piscină (când fundul arată uriaș dimineața) Vestimentație 4: la piscină (altcineva are același costum de baie) Vestimentație 5: Telefonul din hol sună, dar abia îmi ridic privirea. O aud pe Suze vorbind surescitată, apoi, o clipă mai târziu, apare în ușă, trandafirie la față și încântată. Ghici! zice. Ghici! Ce‑i? — Box Beautiful mi‑a vândut toate ramele! Tocmai au sunat să‑mi mai comande și altele! — Vai, Suze! E extraordinar! țip eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑mi amintesc ce am lăsat aici. Dar indiferent ce‑ar fi, nu‑mi amintesc. Nici nu cred că‑i așa de important. Când ajung acasă o găsesc pe Suze în hol, vorbind la telefon. E roșie la față și surescitată, vocea îi tremură și mă apucă spaima că s‑a întâmplat ceva cumplit. Ridic din sprâncene spre ea cu teamă, iar ea dă din cap drept răspuns de mai multe ori, în timp ce zice „Da“, „Înțeleg“ și „Când anume?“ Mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toate sunt numai oferte de serviciu! e primul meu gând. Poate că sunt cei de la Hollywood! Dumnezeule, da! Apăs cu mare nerăbdare butonul, pentru a auzi primul mesaj. Dar nu e o ofertă de serviciu - e Suze, și pare cam surescitată. — Bex, sună‑mă, te rog. Imediat ce primești mesajul meu. E foarte urgent. Pa. Vocea mă întreabă dacă vreau să‑mi ascult și celelalte mesaje și, o clipă, ezit. Dar Suze părea foarte disperată și îmi amintesc cu un ușor sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit: toarnă, băi Ghiță, niște jin d’ăl roșu, da’ repede, că vine postu’! De o bucată de vreme telefonul se dădea de ceasul morții. M-am hotărât să răspund. Era Cristina care, surescitată și plictisită deopotrivă, mă anunță că Ulrich murise și el. Rezistase cât fusese de trebuință. Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora de la nea Petrică și ne-am strămutat acasă la Boss. Am vizitat-o și pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede și el, lătrând surescitat, din ascunzătoarea unor navete de P.V.C. și înconjoară corpul bărbatului trăznit, căutându-și o poziție cât mai bună, ca să urineze. Poetul îl alungă, blajin. Crezi că... o să fie pedepsit? i se adresează acesta, Avocatului. E posibil. Lucrurile se schimbă. Ce-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scânteietoare și un povestitor înțelept, atoateștiutor, care făcea cu substanța fără substanță a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odată intrat din nou în conspirația ruletei, nu se putea să nu mă izbească imediat, ca un val din ce în ce mai fierbinte, mai surescitat, știrile despre noile reguli ale jocului impuse tacit de personalitatea copleșitoare a Ruletistului. După ce repetase de încă două ori ruleta cu două cartușe, acesta se văzu atât de bogat și atât de angrenat în zeci de branșe ale industriei țării
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercăm la Salonul spaniol...?), am așteptat jumătate de oră la Continental ca să ni se spună că nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând solnița, eu reproșîndu-i destule), apoi, la Muntenia, bere neagră, dulce, muzică, eu trăcănind despre orice, din ce în ce mai surescitat, ea făcând mutre, umblîndu-i ochii spre indivizii aceia cocoșați peste măsuțe umplute cu pahare, sticle, brichete, mâini cu țigări, și apoi iarăși prin ploaie, ea îmblînzită sub umbrelă, ținîndu-se cu amândouă mâinile de brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
comod pentru ce-mi trebuie mie. I se zice însă Nana, și cum cei care îi spun astfel fie că nu l-au citit pe Zola, fie că nu le pasă, totul reintră în normal. Mă învîrt prin odaie, din ce în ce mai surescitat. Labele, ghearele, pântecul meu transparent umplu camera, care sticlește tot mai stins în amurgul de iarnă, în baie a încetat de mult dușul, dar ea nu iese. Se aude din când în când un zgomot de sticluță pusă pe etajeră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]