424 matches
-
zori ce vin precis la oră,și umbre ce se culcă-n auroră,tăceri de-o incredibilă putere,spre paradis te rog să-mi faci un drum,trimite-mă c-o vorbă în exil,alungă-mă într-un mai blând surghiun,încât să mă trezesc din nou copil,dar nu m-aș supăra de m-ai trimiteși mai în urmă, până-n marea marece ține-n mijloc luciu-n solzi de soare,din contră, în ajun de bucurii,la țărmul unde totul
ELISABETA ISANOS by http://confluente.ro/articole/elisabeta_isanos/canal [Corola-blog/BlogPost/375489_a_376818]
-
uscat Piele de aborigen Tam-tam la tobă... Nutrient Culoare de roș Este bună de mâncat Spune vampirul... Păcate Până la apus Suntem cercetați toți Dosarul e greu... Simptom Mi-a spus bătrânul: Are lipsă de snagă Clipește cam des Pedeapsă Ce surghiun - tocmai Pe tărâm metaforic Unde înfloresc zeii... Referință Bibliografică: Dosar / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 408, Anul II, 12 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DOSAR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/Dosar_george_nicolae_podisor_1329031310.html [Corola-blog/BlogPost/346771_a_348100]
-
după îndelungatul exil, în România. Cum a resimțit Majestatea Sa, momentul, nimeni nu a văzut și înțeles mai bine decât Alteța Sa Regală Principesa, care l-a îmbrățișat pe pământul românesc, pentru întâia dată, după peste o jumătate de veac de surghiun. I-a zărit și au ars-o lacrimile Regelui întors din lunga despărțire și singurătate. Majestatea Sa Regele urmărea evenimentele din decembrie 1989, din România, prin mass-media. Știa că istoria va lucra la autoreglarea ei, vedea și era indignat în
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1395949082.html [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ERA... Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Era în vreme de război. Într-un vagon de marfă , noi Ne-am dus cu tata în surghiun, Fugeam de pușcă și de tun, Căutând un adăpost mai bun. Când ne-am întors ,eu tot copil, Simțeam mirosul de trotil, Călcam pe urme de senile, Vedeam răniți printre suspine, Cerșind aleanul unei mile, Și casele încă arzând, Și
ERA... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1491483780.html [Corola-blog/BlogPost/378747_a_380076]
-
căți, ducându-te la situații de penibile privațiuni. După 1848 ești arestat pentru aderarea la cercurile subversive socialiste, condamnat la moarte și grațiat, în fața plutonului de execuție, schimbându-ți sentința în patru ani de muncă silnică și alți cinci de surghiun siberian. Deportarea siberiană te-a făcut să îndrăgești Biblia, intrând într-o mare criză religioasă. După eliberare, descrii chinurile prin care ai trecut în ,,Amintiri din casa morților”, un adevărat Infern dantesc, devenind reacționar, mistic, negând progresul. Ai fost un
DOMNULE DOSTOIEVSKI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1454568734.html [Corola-blog/BlogPost/372366_a_373695]
-
fost, în cele din urmă, anulată la intervenția lui Benveniste de Porta, despre care unii cred că era fratele său. Dominicanii, în schimb, au găsit pedeapsa prea blândă, și apelând la [[papa]] [[Clemens al IV-lea]], au reușit să transforme surghiunul de doi ani într-un exil pe viață. Unii învățați au fost de parere că identificarea lui Bonastruc de Porta cu Moshe Ben Nahman nu ar fi corectă. Daca aceasta opinie ar fi corectă, ar însemna că de fapt două
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
doilea război mondial, Stalin, având dubii privind loialitatea calmîcilor, a dispus deportarea făra avertisment a întregului popor calmîc în Siberia. Deportații au fost urcați în toiul iernii în trenuri mărfare. Jumătate din ei au pierit în timpul transportului și în anii surghiunului, acțiunea de epurare etnică rămînînd necunoscută pînă recent. Din cauza răsfirării pe un teritoriu vast, în toată Siberia, limba și cultura kalmîcilor a suferit un declin, fiind amenințate cu dispariția. Nikita Hrușciov a permis calmîchilor reîntoarcerea, însă au găsit casele și
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
dintre oameni. Alte poezii: “Meditație”, ” Te-apasă greu urâtul...”, “îmi port pustiu prin noapte pasul...” În ultimii ani ai vieții 1840-1841, conflictul dintre poet și despotismul țarist se ascute la maximum. Scandalizat peste măsură în momentul plecării în al doilea surghiun - unde, ca și marele său premergător Pușkin, își va găsi moartea într- un duel absurd - poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe adânci și
Mihail Lermontov () [Corola-website/Science/304263_a_305592]
-
libertate religioasă totală în Transilvania, dreptul numirii unui episcop ortodox și eliberarea răzvrătiților arestați. Autoritățile austriece l-au trimis pe generalul Adolf von Buccow să liniștească regiunea, iar acesta a dispus arestarea a sute de preoți ortodocși și trimiterea în surghiun a unui număr mare de credincioși români ce refuzau Unirea cu Roma. Sofronie a fost trimis în judecată și condamnat la cinci ani de închisoare, dar, chiar înainte de a fi arestat, acesta a reușit să fugă în Valahia, unde avea
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
cei aproape 12 ani cît a stat în diferite colțuri ale Rusiei, Krîlov a cunoscut mai adînc traiul și psihologia poporului, relațiile dintre clasele sociale, precum și toate subtilitățile graiului popular. Fabulistul a petrecut o bună parte din acești ani de surghiun la moșia prințului Golițîn - demnitar opoziționist și om de cultură cu vederi înaintate - unde a îndeplinit funcția de secretar personal al prințului și de preceptor al copiilor acestuia. În această perioadă a scris câteva comedii și vodeviluri pentru spectacolele organizate
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
el a fost nevoit sa părăsescă tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, si cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acestă în 1741. Recâștiga tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mânăstirile
Grigore al II-lea Ghica () [Corola-website/Science/299320_a_300649]
-
ruinat și să ajungă la temnița datornicilor. Căpitanul de arnăuți cunoaște faptul că vel-vistiernicul Dudescu, socrul său, l-a împrumutat cu 1 milion de galbeni pe pretendentul domnitorului și-l informează pe voievod; Dudescu și fiica sa sunt trimiși în surghiun la Telega. Promițându-i o noapte de amor, Anița face rost de planurile temniței Telega de la boierul Belivacă (Alexandru Giugaru) și le dă Răspopitului (Toma Caragiu). Îmbătându-l pe părintele Ghedeon, Răspopitul pătrunde ca preot în ocnă, unde ține slujba
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
a domnitorului Gheorghe Ștefan, sub forma unei fortărețe cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă. Fortăreața a fost folosită de către acesta ca reședință în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu, precum și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi. Biserica (în ale cărei detalii arhitecturale se văd influențe muntenești) precum și restul construcțiilor, au fost distruse în anul 1832 de o puternică viitură a Bistriței, care a rupt terasa pe care ansamblul fusese ridicat. Au supraviețuit până în
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
deget din moaștele acesteia, adus din Țarigrad de către însuși logofătul Dumitrașcu. Aici a fost și o curte - fortărerață cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă, a domnitorului Gheorghe Ștefan, care a fost folosită și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi, dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu. Numele de Bociulești în tradiția orală ar avea două origini, fie de la bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotași, surghiuniți și decapitați
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
Sfântul Tarasie a fost scos din scaunul său, iar pe marele Teodor bătându-l, l-au izgonit la Tesalonic. Apoi, Constantin fiind orbit, a fost lipsit și de împărăție, Irina a devenit împărăteasă (797-802). Atunci a fost chemat Teodor din surghiun. Însă când s-a făcut împărat Nichifor I (802-811), care se numea și Stavrachie, iarăși a fost izgonit sfântul la Tesalonic. Iar când a împărățit Leon Armeanul și căuta să înlăture sfintele icoane, mustrând cu îndrăzneală fericitul Teodor pe împăratul
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
a fost trimis la Smirna și închis într-o temniță, unde i s-au pus picioarele în butuci pentru chinuri. După aceea, dacă a luat Mihail II Gângavul (820-829) împărăția, a fost scos din legături marele Teodor și chemat din surghiun. Și având puțină odihnă, s-a aflat cu prietenii săi și cu bună nădejde a răposat întru Domnul. Era om uscățiv, palid la față, cu păr cărunt și cam pleșuv la cap.
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
chemându-l în zadar. Chiar și Vergiliu ar fi dorit să facă o trimitere, în "Georgicele" sale, la motivul creat de Partenios, în cadrul unui elogiu adresat prietenului său Cornelius Gallus, căruia îi fuseseră dedicate "Narrationes amatoriae", dar având în vedere surghiunul și sinuciderea acestuia renunță la intenția sa și strecură doar aluzii discrete la Partenios în episodul cu Orfeu și Euridice. Partenios: "Erotica Pathemata" (în latină "Narrationes amatoriae"), Nr. 36, Codex Palatinus Graecus 398 din Universitätsbibliothek Heidelberg, fol. 173v-188v (vezi pagina
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
Solteris, Piatra Neamț " În căutarea sensului vieții", autobiografică, Solteris, Piatra Neamț "Cercetări în lumea nevăzută", Solteris, Piatra Neamț, 2001 "Imnul acatist la Rugul Aprins, cu o introducere de George Văsii", 2002 Volume de poezii: "Cântecul singurătății albastre", "Imnuri", "Poemele Gnozei", "Canon la crin", "Surghiunul miresei".
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
umană ce a trăit-o, a făcut tot ce i-a fost cu putință să zăgăzuiască furia, să îmblânzească pe cel sălbatic, să încurajeze pe cel înfricoșat, să mângâie pe cel disperat și să toarne nădejde în cel plecat în surghiun"". În carte, fostul primar evocă tragedia evreilor bucovineni, pe care el o percepe ca o „barbarie” și ca o tragedie românească. Marcat de tragedia Bucovinei, el a scris versuri cu un pronunțat caracter patriotic, rămase în manuscris. Dr. Traian Popovici
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]
-
data de 24 iunie, țarul Petru a ajuns la Iași, unde s-a sfătuit cu Dimitrie Cantemir și cu marii boieri moldoveni. Insistența boierului Iordache Ruset, de a nu se instaura în Moldova o dinastie domnitoare, i-a atras acestuia surghiunul la Soroca și, mai apoi, întemnițarea la Kiev. La 27 iunie 1711, a fost adus, în tabăra otomană de la Isaccea, Nicolae Mavrocordat pe care marele vizir „"îmbrăcându-l în caftan l-au făcut bei la Iași"”. După ce otomanii au ajuns
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
care trece prin Cuca, a fost călcat de mai toți domnitorii Moldovei care veneau cu firman de la Poarta să ocupe tronul țării sau a celor care au fost maziliți, îmbarcați pe galioane, barcaze, corăbii sau alte vase și plecau în surghiun către Istambul pe la portul de la Dunăre, Galați. Se știe că oastea otomană a fost urmărită și decimata în nenumărate lupte duse de domnitorii Moldovei (Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ion Vodă cel Viteaz (Cumplit)), până la trecătorile de la Vadurile Dunării, Șiretului
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
ani mai exact) într-o mânastire, și asta la ordinul tatălui său, atunci când tânărul decisese să se căsătorească iar chestiunea moștenirii crease animozități în familie. El evadeaza atunci din "pușcărie" și se căsătorește cu aleasa inimii. Problema moștenirii, banilor și surghiunului în mânăstire le regăsim și în romanul discutat aici. Pe de altă parte, știm că sora lui cea mai mică, pe nume "Angélique", va fi călugărită în ordinul ursulinelor și va muri la vârstă tânără nebună, în 1748. Filozoful a
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
Malta‟). Aceasta va rămâne singura operă care prezintă condițiile de viață ale celor surghiuniți în Malta. Odată cu eliberarea prizonierilor turci din Malta, în schimbul englezilor luați prizonieri în lupta de la [[Kars]], Ziya Gökalp se întoarce în țară după doi ani de surghiun și se stabilește la Diyarbakır, după ce petrecuse o lună în [[Ankara]], alături de familie. În anul [[1922]], reîncepe, pe de o parte, să dea cursuri de filozofie, și pe de altă parte, să publice periodice. În această perioadă scoate pe piață
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
Revista își reia activitatea în februarie 1944, dar este închisă iar în luna mai cu o hotărâre de guvern pe motivul că îndruma poporul spre nesupunere. Necip Fazıl este înrolat în armată pentru a doua oară și este trimis în surghiun. Pe 2 noiembrie 1945 revista își reia apariția și începe sa aibă în mare parte un cuprins religios. Pe 13 decembrie 1947 revista este iar închisă pe motivul că instiga poporul la revoltă sângeroasă și Necip Fazıl este arestat. În
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
Dragostea credincioșilor față de marele lor păstor de suflete s-a manifestat puternic și cu prilejul celei a doua și, de fapt, a ultimei lui deportări. Unii din credincioși l-au urmat de aproape, mergând până departe în locurile primejdioase ale surghiunului său în Asia Mică, la Cucuz, înfruntând arșița și frigul, foamea și setea, primejdii din partea tâlharilor, primejdii din partea fiarelor sălbatice, primejdii din partea forurilor politice etc. Alți credincioși ai săi au păstrat tot timpul legătura cu marele deportat prin scrisori, până la
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]