240 matches
-
elegie Epistulae ex Ponto. Aceste scrisori aveau rolul de a-l impresiona pe Augustus în vederea obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în care este nevoit să își petreacă viața. „Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului Și să despic cu nava marea scitică. Supunându-mă poruncii am venit pe țărmurile urâte ale Euxinului. Ținutul acesta se află sub polul cel înghețat. Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
acestei familii se transformaseră Într-o fortăreață În inima vechii cetăți. - Poate că messer Cavalcanti o fi simțit dorința de a poseda o capelă pentru familie, Înainte să moară. Dar a fost părăsită, acum că fiul său, Guido, nelegiuitul, e surghiunit pentru partizanat, mai zise messer Duccio. Dante se limită să Încuviințeze din cap. El semnase ordinul de exil. Iar inima Îi era Încă Îndurerată. În biserică, o mulțime de bărbați și femei se Îngrămădea În naos, strivită, de pilaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie. Poate că numai ochii lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându-se de ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi trecând prin serviciul militar și mai ales prin războiul care transforma valorile vieții cotidiene). Îndeosebi seara apărea problema distribuirii timpului de ocupat camera de baie, inclusiv unicul WC. Am renunțat la căței (aveam doi, mititei, pe care i-am surghiunit la bucătărie, până au murit). Trebuia să fie o personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în frâu nevasta:/ Mulți înțelepți ne-au dat povața asta.”1039 Scriitori analizați sunt umaniști profunzi nu doar pentru că aduc în prim plan condiția umană, dar manifestă o blândă înțelegere față de slăbiciunile acesteia: „Tirană-i pofta n orișice ființă,/ și surghiunește buna cuviință.”1040 Devin apărători ai 1036 Charles A. Owen, op. cit., p. 305. (trad. n.) 1037 Ibidem, p. 306. (trad. n.) 1038 Ibidem. 1039 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 494. 1040 Ibidem, p. 495. 278 cauzei femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
caracter social: Despre civilizație, Despre pauperism ș.a. Relațiile cu domnitorul Mihail Sturdza devin tot mai încordate. În 1844 fostul aghiotant domnesc, aflat la Viena cu intenția de a ajunge la Paris, este rechemat în țară și, folosindu-se primul prilej, surghiunit la mănăstirea Râșca. Eliberat, obține, în sfârșit, permisiunea de a călători și pleacă în Franța și Spania (1846), cu gândul, repede abandonat, de a se stabili definitiv în străinătate. La Paris se întâlnește cu N. Bălcescu, cu care era în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
să înfățișeze imagini explicite, vânzarea ei este interzisă minorilor, dar este vizibilă în chioșcurile de ziare. Acest lucru ne face să ne gândim la casele de toleranță de odinioară: ele erau fizic vizibile, dar social invizibile, nu erau interzise, ci surghiunite într-un univers paralel. 7 Tentația pornografică a literaturii contemporane 1. Literatura și textul "bine scris" După cum deja am subliniat, relația dintre "literatură" și pornografie este de la început problematică. Desigur, chestiunea valorii estetice se poate pune în cazul tuturor formelor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
primă etapă, o anchetă exploratoare va fi îndreptată asupra salariaților unei mari uzine din suburbia orașului Amiens, abordați din punctul de vedere al habitatului 57. În paralel, etnografia franceză realizează în mediul urban, ca și în mediul rural studiul meseriilor surghiunite la periferia industrializării: negustorii ambulanți, fierarii satului, tocilarii, luntrașii fac obiectul unor abordări esențialmente folcloriste, axate pe rămășițele unei lumi dispărute, persistența acestor tehnici și a structurilor sale simbolice. Un alt curent, etnologia culturală a populațiilor muncitoare, inspirat la început
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
este ridicată ca și cel mai înrăit tâlhar de drumul mare și adusă sub pază la în chisoa rea ispravnicului. După două luni, mitropolitul nu decisese încă ce să facă cu ea, dacă să-i dea drumul, dacă să o surghiunească, dacă să-i confiște numai averea. Ma no la che se arată îngrijorat de soarta surorii, deoarece nu știe „au murit sau s-au îne cat sau s-au sur ghi nit“. În tâi se face o analiză asupra averii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
1995, pp. 5-7. footnote>. Tot referitor la sfințenia vieții Sfântului Ioan Gură de Aur, literatura duhovnicească ne transmite această mărturie: Ava Atanasie ne spunea despre Iania, sora episcopului Adelfie, care relata: Când Ioan Gură de Aur, episcopul Constantinopolului a fost surghiunit în Cucuson, a găzduit în casa noastră. Cât a stat la noi am avut mare îndrăznire și dragoste către Dumnezeu. Fratele meu, episcopul Adelfie, mi-a spus: Când a murit Fericitul Ioan în surghiun, m-a cuprins o durere de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
sărută, nu va fi pedepsit; 40. Cauza care face pe judecător să micșoreze pedeapsa unui vinovat este numai noblețea. De aceea nici nobilii, nici boierii, nici fii lor nu vor fi condamnați la galere, nici la mine; ei vor fi surghiuniți pentru un timp mai mult sau mai puțin lung; de asemenea, ei nu vor pute fi nici spânzurați, nici împăiați, nici târâți pe străzi ca răi făcători ordinari; dar vor fi decapitați; 41. Pentru infracțiunile pe care legea le consideră
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1590), cărturar umanist, poet. Este fiul domnitorului Pătrașcu cel Bun și a împărtășit soarta multor fii de voievozi români, fiind ținut ostatic la Înalta Poartă, garanție a credinței față de turci a tatălui său. După moartea domnitorului, în 1557, P.C. este surghiunit în insula Rhodos, apoi trimis într-o temniță din Siria și prin alte locuri. Evadează spectaculos în 1559 (dacă nu cumva a rămas în închisorile turcești până prin 1570) și își începe demersurile pentru dobândirea tronului părintesc. La Stanbul întâi, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
apoi punând bazele unui materialism atomist care rezistă descoperirilor științifice grație cărora pătrundem din ce în ce mai adânc și din ce în ce mai bine tainele materiei. 4 Etica bucuriei autentice. În logica lui Leucip, fizica induce o etică. Într-adevăr, reducerea oricărei realități la materie îi surghiunește pe zei într-un spațiu inconfortabil: ei nu pot exista decât sub formă materială. Și atunci cum să nu-i asimilăm unor simulacre? Simulacre printre simulacre. Făcuți din aceeași stofă ca și visele nocturne sau miresmele de măslin, culorile amurgului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în anul 1816, la Seminarul de la Socola din Iași. Întors acasă, serdarul Constantin Robescu, care îl adoptă, se îngrijește de educația sa muzicală. Chemat de domnitorul Ioan Sandu Sturza la Iași, în 1823, pentru a primi rangul de clucer, este surghiunit în anul următor la mânăstirea Neamț, sub bănuiala de a se fi amestecat într-un complot împotriva domnitorului. Evadează și fuge în Țara Românească, unde funcționează ca profesor de muzică la Craiova și Cerneți. Din 1826, întreprinde o călătorie prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
număr din ce în ce mai mare. Pe aceste baze, apare o nouă societate. La vârful ei se găsește elita birocrației*, nomenclatura, secondată de diverse elite profesionale; în străfundul societății se întinde masa exclușilor, compusă din „oameni ai trecutului” și alți „indivizi periculoși social”, surghiuniți în imensul Gulag*, iar mai târziu, plasați sub controlul permanent al poliției politice*. între cele două, o vastă masă înglobează salariații din industrie și din agricultură, intelighenția, ținută la distanță, și, în sfârșit, pensionarii; puține diferențe salariale disting diferitele grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Pe Cruce, Fiul nu dă replici, nu contrazice isteria, ci suprimă vertical orice expresie a neființei, țintindu-și privirea către cer, peste norii acoperiți de sudalmă („întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea”). Lipsit de apărare, surghiunit în afara capitalei, Iisus tace pătimind și pătimește în tăcere. Interpretând în nume personal profețiile din Psalmi, Daniel și Zaharia, Iisus n-a ezitat să folosească un limbaj politic ambiguu. Apostolii l-au recunoscut primii drept Mashiah („Cel Uns”, în grecește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de soi ce l-am putut găsi în aceste vremuri grele. Ce urare aștepta să-i fac în aceste zile de amărăciune, afară de sănătate și așa să ne ajute Dumnezeu”. În atare împrejurări, regele apelează chiar la generalul Ion Antonescu, surghiunit din iulie 1940 la Mănăstirea Bistrița. Prima întâlnire pentru discuții politice a avut loc la 2 septembrie 1940. Ca și la întrevederea avută în urmă cu două luni, pentru care fusese surghiunit la mănăstire, generalul Antonescu l-a atacat dur
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
împrejurări, regele apelează chiar la generalul Ion Antonescu, surghiunit din iulie 1940 la Mănăstirea Bistrița. Prima întâlnire pentru discuții politice a avut loc la 2 septembrie 1940. Ca și la întrevederea avută în urmă cu două luni, pentru care fusese surghiunit la mănăstire, generalul Antonescu l-a atacat dur pe rege, considerându-l principalul vinovat pentru situația gravă în care se găsea România pe plan extern și intern. Spre sfârșitul discuțiilor, Antonescu i-a prezentat regelui cererile sale și ale șefilor
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
manifestări și la delațiune. În spiritul noilor gînditori, revoluția nu trebuie să reprezinte substituirea unui sistem politic cu un altul, a unei echipe conducătoare cu o alta, ci o reînnoire totală a societății, în care răul va fi pe veci surghiunit de către popor răul, o dată în plus încarnat de către cel bogat Dives al profeților milenariști. În Rusia, nihiliștii definesc termenii acestei reîntoarceri la puritatea primordială: abolirea claselor, egalitatea sexelor, punerea în comun a pămînturilor și a tuturor bogățiilor, suprimarea granițelor. Actul
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
fără știrea sa, alăturîndu-se mișcărilor escatologice fără să aibă cunoștință, mișcări care începînd cu secolul I al erei noastre au zdruncinat Occidentul, teroristul va dori sosirea unei noi lumi, o domnie a celor aleși, în care cuvîntul Cetate va fi surghiunit; o lume fără constrîngeri, fără ură, fără durere; este, de fapt, scopul tuturor mișcărilor milenariste, visul de la capătul tuturor febrelor anarhiste. Purificator, el va dori să construiască o Cetate perfectă, o Cetate a legilor drepte, chiar dacă ele sînt constrîngătoare. Această
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Istrati, care îl combate într-un răspuns polemic (Despre cvestia zilei în Moldova). Ripostând la rândul său, din nou în „Zimbrul”, unde în iulie 1856 îi apare al doilea articol, Foloasele Unirei Principatelor Române, este în primejdie de a fi surghiunit. În scopuri de propagandă unionistă mai tipărește în 1857, la Paris, o Scurtă istorisire și hronologie despre Mitropolia Moldaviei, în care argumentează în favoarea autocefaliei Bisericii Române. Tot în 1857, delegat de comitetul unionist din Moldova, călătorește la București, pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
și Petrache Poenaru, Florian Aaron, C. Aristia. Scurt timp lucrează ca ajutor de inginer, dar se înapoiază la Câmpulung și organizează o trupă de actori diletanți. Colaborator, în 1848, la „Pruncul român”, participant la manifestările revoluționare din Câmpulung, arestat și surghiunit în 1853 la Snagov, A. va fi și un vajnic susținător al Unirii, ales deputat în Divanul ad-hoc al Țării Românești în 1857, dar și mai târziu. A fost administrator la „Românul”, „Buciumul”, „Pressa”, director al Arhivelor Statului, director al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
furia. Am schimbat autobuzul într-un soi de transă, sperând să nu se fi golit coșul de gunoi în care abandonasem pachetul cu cele câteva sute de file dactilografiate, iar când, prin jocul soartei, l-a găsit acolo unde îl surghiunisem, am simțit pentru întâia oară că fericirea nu e doar un cuvânt. N-aveam nici un motiv să mă socotesc un învingător, aveam toate motivele să mă consider un refuzat, totuși eram fericit. Pricina aveam s-o aflu câteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce aveam mai prost: o cămașă cu mâneci scurte și perechea de pantaloni de doc cu care mergeam la cursuri, la cantină și la fotbal. Cel mai ieftin bilet la Operă costa cât cel mai scump la cinematograf și mă surghiunea în ultimele rânduri, sus, la balconul doi, unde nu se auzeau decât corul, iar orchestra doar când intrau tobele. Soliștii se mișcau ca niște gândaci și, dacă n-aș fi avut impertinența să cobor la pauză în holul central și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înfiorător. Imaginați-vă: douăzeci de locuințe la parter, douăzeci de familii cu părinți, copii, bunici, socri, cuscri și alte soiuri de rubedenii. În curtea strâmtă era o zarvă perpetuă: strigăte, plânsete, râsete, înjurături și văicăreli, încât odihna și liniștea erau surghiunite pe întreaga durată a zilei, ele având regim de "flotant" doar în timpul nopții, când toată plodărimea asta care alcătuia Babilonul imobilului se retrăgea la culcare. Dar omul se obișnuiește și cu răul. Până la urmă, bunica a primit o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]