747 matches
-
hai să coborâm pe malul fluviului să vedem ce mai fac fetițele, le-a zis Bob. E vineri seara, o să fie toți fătălăii ăia acolo. Hai și noi! Nu, a zis Farah. Nu vreau să merg. Johan, te rog! Hai, surioară, fii drăguță! Hai să ne distrăm nițeluș. Ce zici, Johan? Toată lumea știe că au țâțișoarele cele mai formidabile din tot orașul. Vreau să le văd rochițele alea scurte din care li se văd bucu lițele, zău așa! Johan a zâmbit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înalte, pulpe musculoase și Își legănau pe umăr gentuțele cu mărgele. Hei, băieți, au strigat, mișto mașină! Hai, băieți, să vă arate mămica ce are pentru voi! Hai, a zis Johan și a ieșit din mașină. Pe dracu’, nici vorbă! Surioară, oprește-l! Băiatu’ ăsta-i dili mache rău! Johan, vino ’napoi, vino, l-a rugat Farah, e primejdios! Dar el ajunsese destul de departe, mergea cu pas săltăreț, ca de obicei, cu mâinile În buzunare. Johan, l-a chemat Farah șoptind
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Doar ai promis că astă-seară mergem la cinema. Ai zis c-o să petrecem o seară plăcută, liniștită. Păi, asta și facem, a zis Johan. Totul e așa de... liniștit! Bine, atunci ne-ntoarcem acasă. Eu una m-am săturat! Ei, surioară, a zis Bob. Ia și tu una și-o să te simți mai bine! De unde naiba faceți voi doi rost de chestiile astea? Johan a dat din umeri. De oriunde. De peste tot. Te rog să nu mă minți! Când mă plimb
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Aveam o băutură preferată și-un meniu preferat, un program TV preferat. Toate lucrurile astea, doar lucruri de om normal, înțelegi? Un tată care mă țâra după el la concertele unor formații de rock îmbătrânite și un rimel și o surioară zglobie care mă enerva până peste cap. Toate s-au dus. Căzu pe gânduri o clipă. — Numai că nu s-au dus toate, așa-i? Eu sunt cea care s-a dus. Restul, totul merge mai departe fără mine. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O editură cu tradiție în editarea clasicilor, specializată în ediții de autor și nu-i puțin lucru! a fost vîndută la prețul unui apartament din Ferentari. De Fondul Proprietății de Stat. Pentru ultima oară, publicitate. Nu plecați. Ce tot spui, surioară? mă adresez în gînd reporterei. Cum să rămînă, cînd noi discutăm despre carte? Sîntem în plină Vacanță Mare a intelectului. Telespectatorii sînt interesați de sex-simboluri, ca să nu le spun sexim-boale. ("Dați mai multe filme cu sexuri", se ruga unul.) De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît în studioul Tele Next, mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni. Poate că încordarea ei e cauza, dar îi promit că da, surioară, o să facem cartea. Să știi că am practicat și eu interviul. Înregistram pe mag, transcriam... Am făcut rost de un casetofon abia în '72. Aș putea să-i povestesc multe și mărunte despre reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minciuni. Împotriva lungului bici al regimurilor totalitare. Ca să rămîi liber trebuie să ai memorie. În toate cărțile Iordanei Marievici apare proletcultul.Care e cauza acestei... fascinații? Șichy a ezitat înainte de-a rosti fascinație. Oi fi vrut să spui obsesie, surioară și te-ai jenat. Știi ce înseamnă MSV, Șichy? Muncă silnică pe viață. Te-ai întrebat cîți au încasat, atunci, MSV? Și cîți au trecut, fără nici o vină, prin pușcăriile comuniste? Știu din cărți: unul din nouă locuitori ai României
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Antofiță ăsta caută și găsește dovezi de antisemitism te miri unde. Chiar în intervențiile lui Gabriel Liiceanu ori Nicolae Manolescu. E ca în bancul cu ovreiul beat, care se lovește de-un stîlp și-l acuză: "Antisemitule!". Uite de-asta-mi placi, surioară, îmi spun. Etern fascizanta Românie, cunosc! Am aflat ceva extraordinar. Că la baza imnului de stat israelit stă ați crede? un cîntec popular "moldovenesc". O știam de la tata, dar o las pe Șichy să mi-o spună: că Naftali Alerz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în discursul contra opoziției. E moștenire de familie, de la tata Valter. M-am înșelat. Nu-i detașată deloc Miss Deemple, mi-a și mărturisit-o: "Nu pot să mă ocup la modul neserios de istorie". Ai să scrii gazetărie bună, surioară. "Cu... vitrion englezesc", îmi sare în ajutor vocea mea de-a doua, citîndu-l pe nenea Iancu: "Nu cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obicei, mai gravă. Părul ca ruginit; profilul dulce, abătut; ovalul prețios al feței, tras. Tristă ca o eroină de roman Radu Petrescu. Cum ochii ei negri, frumos dichisiți cu rimel, se fereau de privirea mea, n-am întrebat-o: ei, surioară, ce-i cu tine? Mi-ar fi răspuns cu vocea aceea extraterestră, cînd vrei să eviți răspunsul, că-i numai obosită. Dezastrul meu personal intuiește durerea unei iubiri respinse. Cristoase, cum să treacă fata asta cu sînii crescuți în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ezitînd între a se duce și-a mai rămîne. Mi-era greu s-o recunosc pe Miss Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
depuse pe pupitru și împreunate mai sus decît trebuia. Am aflat mai tîrziu că domnișorica nu era altcineva decît Șichy. În probă de angajare la Tele-Next. Emoțiile și le ascundea destul de brav. Harisma pentru micul ecran (asta nu se-nvață, surioară) a apărut mai tîrziu. Și știința că întrebarea trebuie să încerce a fi mai importantă decît răspunsul. Nu, interviul nu mi-a plăcut. Te-ai acrit, Rusalin, am conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și prind să le rescriu destinul. E o șansă vagă, infimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întrebă. Nu, râse fantasma, chiar dacă semănăm, suntem surori la vârste diferite. Acum sunt la vârsta de 42 de ani. Dacă trecutul pare o fantasmă, înseamnă că și eu sunt o fantasmă obiectivă într-un prezent obiectiv. Tu ești altceva, Mioara, surioara mea! Viitorul meu fără de care eu n-aș fi existat. Totul e cât se poate de real. Îi zicem fantasmă, ca să păstrăm convenția. Noi suntem realități materiale care atunci când devin viitor îl încadrăm în fantasmele trecutului. Există și fantasme ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
M1, mâinile de-a lungul corpului, orientare V-E, gratii ruginite lungi de doi metri, una de 54 cm. Fantasma era Mioara la 30 de ani. Căscă, se întinse și spuse cu voce guturală. Mult am mai dormit. Ce faci, surioară? M-ai depășit așa cum nu speram și acum ești cu un picior în groapă. Văd că ți-ai pus rochia de mireasă. Pentru Mitică, nu? L-am căutat, dar lipsește. Pe semne că nu mai are mult, după cum îl știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
haină, fular și mănuși despre care Victor Îi spunea deseori, În timp ce o mare tulburare i se Întipărea pe fața-i bărbătească: Ține minte bine hainele acestea! Sunt Împletite de Viorița, mămica ta bună! Multe apăruseră Între timp, chiar și o „surioară” care Îl oripila cu scâncetele ei de răsfățată, recunoscută cu noblețe de Victor Olaru la Sfatul Popular și botezată cu numele frumos dat moldovencelor de ieri și de azi, Mălina-Mălinița, Întru pomenirea unei prime iubiri de soldat. Va, nu realizase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unde am stat plicticos de mult. N-am mai vizitat-o niciodată de atunci, dar nu pot uita Întunecimea casei și căldura dinăuntru plină de aburi. Ne Întoarcem În sfîrșit acasă, unde aflu uluit că barza mi-a adus o surioară. În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde țin minte În amănunt cum am cercetat duzii Înalți, lipsiți de frunze, umbra rară a coroanelor lor goale, soarele cu dinți și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar am să-ți spun despre cei pe care i-am cunoscut. Surorile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de mers de la Ierusalim spre Emaus (spre vest); izvorul din Emaus, unde se spune că și-a spălat picioarele Iisus; numele Gamaliel (al învățătorului Sfântului Ștefan); Kelil = coroană = Stephanos. Povestea este "istoria" Sf. Ștefan. În cer și pe pământ Hai, surioară, uită-te un pic la mine. Așează-te oleacă să vorbim. Nu pleca afară ! Știu, tu ai treabă. Întotdeauna ai treabă, așa că am să vin eu după tine. Nu te las până nu vorbim. Nu, nu te uita așa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mea e uitarea, noaptea ta sunt lacrimile, fiecare avem noaptea noastră... dar amândouă ne-am uitat în ochii Lui... și am rămas acolo, într-un cer fără uitare, fără lacrimi, fără noapte, în plină lumină, în dulce și lină lumină, surioara mea scumpă... Într-un cer fără trecere... Cum oare să te fi rănit lumina ? * "... acuma ce mai e, iar plângi?! Trezește-te, hai, trezește-te!" O luă ușor de umeri pe sora ei și o strânse la piept. "Faci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să plângă și să strige cuvinte de neînțeles în somn... un singur cuvânt se auzea clar: "moare... moare..." Căuta s-o trezească și s-o liniștească, dar era îngrozită și ea. Nu știa de ce. Să fi fost coșmarul acela al surioarei ei, care se repeta de la moartea tatălui ei și părea că anunță moartea cuiva... să fi fost lumina sângerie în care asfințise soarele ca într-o mare de sânge și, într-adevăr, în aceeași clipă parcă se simți de-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-n spate... Chiar se făcuse frig. Acum, sora ei stătea, așa, cu ochii țintă nu mai plângea, doar suspina din când în când... "De parcă i s-ar desprinde sufletul" își spuse. O mângâie ușor pe păr... părul, mândria și frumusețea surioarei ei... auriu-roșcat ca și al ei, dar lung, ondulat și greu, o învăluia ca o mantie parfumată... Da, mai păstra încă parfumul... parfumul atât de puternic, care umpluse casa în seara aceea ... Ea, tocmai ea, așa de retrasă, de singuratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zile, înviat uite-așa, de parcă s-ar fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când a murit mama. A stat lângă ea și a ținut-o de mână, să știe mama că are cui să-i lase copilul. Mama șoptea: "Marta, Maria..." și a murit uitându-se la ea. Marta a înțeles că pe surioara noastră avea s-o cheme Maria și că ea, Marta, rămâne cu noi toți, să aibă grijă de noi. Tata a murit puțin mai târziu, cu noi toți în jurul lui. Mă rugam Lui Dumnezeu să mă ia mai bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
profund încât nu pot să nu îi fac voia... Iar voia ei este să te întorci acolo, printre ei... Și nu pot să mai întârzii... Operația este în curs să se termine. Profesorul a dat ordinul :"Închidere durală etanșă !" Adio, surioară, sau mai bine zis, pe curând... Alunecare lină pe un pat cu rotile care o duce din blocul operator spre salonul de reanimare care poartă misteriosul nume de S. I. P. O. Medicul anestezist Alindora Bosch, la căpătâiul ei, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]