KorAP: Find »[drukola/base=surugiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...21 >

514 matches

Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618

Paul Ciprian Surugiu. N-are nimeni voie și n-o poate picta pe floare dacă nu-i compune o incantație elogiacă și nu-i transferă moleculele parfumului, împrăștiate prin aer, în senzația fermecată a privitorului tabloului. Aceasta face Paul Ciprian Surugiu. Tablourile cu flori nu trebuie să fie nici grădini, nici vaze, tablourile cu flori trebuie să fie catifea ce șterge din oglinzile privirii grosolăniile lumii, pentru ca, de la ochi până la inimă să pătrundă gingășia, iar pentru aceasta nu e nevoie de

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
fie catifea ce șterge din oglinzile privirii grosolăniile lumii, pentru ca, de la ochi până la inimă să pătrundă gingășia, iar pentru aceasta nu e nevoie de pictat un braț întreg, ci e deajuns chiar și o singură floare. Așa gândește Paul Ciprian Surugiu. Dacă rupi o floare să o învelești în celofane lucioase, să o înfășori cu panglici în cel mai exemplar kitsch, ca să o oferi, când de fapt floarea ar trebui oferită în toată minunea ei simplă și naturală, mai bine o

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
trebuie să spargă ochiul. Nu trebuie vărsate culori pe pânză din belșug, doar pentru că le ai și pentru că poți. Mai încet și mai atent cu vopsitoria, domnilor pictori, căci pictura e altceva! Tablourile cu flori, efectuate de artistul Paul Ciprian Surugiu, deși lucrate necrezut de spornic (sporul de față cu măiestria cedează de obicei) sunt destul de bune vecine cu operele de artă, iar fondul mesajelor lor este integrat în zorul spiritului său de a dărui căldură de la inimă și alinare de la

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
artă, iar fondul mesajelor lor este integrat în zorul spiritului său de a dărui căldură de la inimă și alinare de la conștiință, prin oferirea de frumos, peste ceea ce făurește cu glasul. Neîndoios, arta picturii la porțile căreia a bătut Paul Ciprian Surugiu i-a deschis ușa larg, iar artistul îi este un oaspete ce, harnic, așa cum este, a venit nu să stea ci să lucreze. Și lucrează, de un timp lucrează atât de mult și cu roade, încât, iată, a și realizat

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
de fani de toate meseriiile și treptele pregătirii școlare, chiar și artiști din universul scenei muzicale românești sau ziariști ce scriu ca și cum tasta și penelul ar fi una, fac mult rău atunci când laudă! Aceasta ar trebui să înțeleagă Paul Ciprian Surugiu, iar dacă nu înțelege, va risca, deorece valoarea operelor sale scade mai mult când e lăudată de cine nu trebuie decât când e criticată de cine trebuie. Ca unul care am trecut prin școli de pictură (laică și bisericească), având

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
care nu s-a ocupat exclusiv de biserici, dar destul de puțin în raport cu sporul de tablouri sau biserici pictate în viteză de meșteri așa de flămânzi încât rad tot ce pot, apreciez ca emoționante tablourile cu flori ale lui Paul Ciprian Surugiu! Cum îl prețuiesc foarte mult pe acest artist, mărturie depusă prin cronicile, eseurile, reportajele, interviurile mele cu el, cu necondiționată afectivitate, dar în același timp fiind, așa cum mă știe lumea, neștiutor ce e iertarea nici cu mine câteodată, afirm că

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
prețuiesc foarte mult pe acest artist, mărturie depusă prin cronicile, eseurile, reportajele, interviurile mele cu el, cu necondiționată afectivitate, dar în același timp fiind, așa cum mă știe lumea, neștiutor ce e iertarea nici cu mine câteodată, afirm că Paul Ciprian Surugiu, o fântâniță de talent, cu izvor limpede, curgător, curat, pentru setea sufletului, e la început de drum, nu la culmea lui cum spun cei ce forfotesc în jurul său. Paul Ciprian Surugiu este special a tot ce este domeniu de artă

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
iertarea nici cu mine câteodată, afirm că Paul Ciprian Surugiu, o fântâniță de talent, cu izvor limpede, curgător, curat, pentru setea sufletului, e la început de drum, nu la culmea lui cum spun cei ce forfotesc în jurul său. Paul Ciprian Surugiu este special a tot ce este domeniu de artă, dar avalanșa de picturi dintre care unele sunt impresionante nu-i deschide perspectiva, i-o va închide la un punct terminus al popularității și totul va lua sfârșit imprevizibil, cum a

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
nu este un spectacol, că e obligatorie o continuare a învățării, o pregătire aprofundată, pentru că etapa expoziției dacă surclasează absolut neconvențional acumularea cunoașterii și îndemânării conduce la ratare sigură. Sunt ca observabile oarece lecții de pictură luate de către Paul Ciprian Surugiu. Fără să știu dacă e adevărat, eu cred că cineva l-a învățat câteva lucruri. Dar mai trebuie! Eu și azi îmi dau seama cât de puțin știu, după vreo patruzeci de ani de când trudesc pe acest ogor al picturii

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
atâtea tablouri, icoane, planșe... N-am scis acestea ca să scriu pur și simplu, ci pentru că e plină presa de articole ce se pot întoarce ca înțeles și efect, într-o zi. Cred că dacă m-ar asculta, lui Paul Ciprian Surugiu i-ar prinde bine mai târziu spusele mele de azi. Când este vorba de pictură, laudele trebuie să vină de la pictori, nu de la alții, și nu e cazul deocamdată ca nisipul mișcător de lăudători străini de cauză să poarte coșul

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
vină de la pictori, nu de la alții, și nu e cazul deocamdată ca nisipul mișcător de lăudători străini de cauză să poarte coșul după fructe. Nu! A luat avânt obișnuința de a se așterne flori pe orice cale merge Paul Ciprian Surugiu. Cele mai frumoase flori, însă, sunt acelea meritate, nu acelea ce fac din orice eveniment triumf! Eu cred că mâine am putea vorbi despre un pictor talentat: Paul Ciprian Surugiu. Atenție, mare atenție ca până atunci să nu se învelească

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
a se așterne flori pe orice cale merge Paul Ciprian Surugiu. Cele mai frumoase flori, însă, sunt acelea meritate, nu acelea ce fac din orice eveniment triumf! Eu cred că mâine am putea vorbi despre un pictor talentat: Paul Ciprian Surugiu. Atenție, mare atenție ca până atunci să nu se învelească tablourile sale în laude de staniol căci scâtțâie prea mult! Nu am fost invitat la expoziție, dar nu-i nimc, eu știu de când și de ce nu mai contează câteodată critica

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
Pe toate le așează timpul, iar la analiza relației mele cu mine, cel puțin nu predomină faptul compromisului de a mă alipi de umbrele oamenilor! Pe asta clădesc întreg eseul acesta, ca unul care găsește florile pictate de Paul Ciprian Surugiu incomparabil mai frumoase decât clăile de flori de seră aduse aproape la artificialitate de industria horticolă și povățuiesc pe cei ce iubesc să ofere flori ca acestea, atât de gingaș zămislite pe stratul șevaletului, cu atâta iubire, cu atâta soare

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
aduse aproape la artificialitate de industria horticolă și povățuiesc pe cei ce iubesc să ofere flori ca acestea, atât de gingaș zămislite pe stratul șevaletului, cu atâta iubire, cu atâta soare în suflet, cum le zămislește pictorul florar Paul Ciprian Surugiu! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Paul Ciprian Surugiu. Flori și suflet / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
iubesc să ofere flori ca acestea, atât de gingaș zămislite pe stratul șevaletului, cu atâta iubire, cu atâta soare în suflet, cum le zămislește pictorul florar Paul Ciprian Surugiu! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Paul Ciprian Surugiu. Flori și suflet / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu

PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al slugilor o numea „nebună”, mai ales de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
continuă Amada - într-o frumoasă zi de marți. Soarele strălucea și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost o dată, în treacăt - spuse căpitanul Tresoro. — Ei, o dată, mai treacă-meargă, dar să stai acolo ani în șir, fără o lescaie... - spuse Amada. — Noi eram două fetițe vesele, zvăpăiate, învățate cu surugiii, cu călătorii, cu hanurile - urmă Fibbia. Ciocnindu-se brusc cu rigorile sistemului monahal, cu sculatul la cinci și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia bătrânelului și-i căzu învârtindu-se în poală. Dacă bunul nostru tată, surugiul, auzind ce ni s-a întâmplat, nu s-ar fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea și cu ochii închiși, lăsându-se astfel o modestă pensie viageră, cine știe cum am fi stat astăzi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
bătrân, Vladimir Nachmanson, să ia bani cu camătă, să strângă oaste și să se suie iar, a treia sau a patra oară, nu-și aducea bine aminte, pe scaunul Moldovei. Luă cei șapte galbeni de la Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră în dormitorul Ruxăndriței. Doamna Moldovei dormea adânc, îmbujorată de cine știe ce vis. în mișcările din acel vis, plapuma îi alunecase devale, dezvelindu-i umărul gol și alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și se-ntoarse înapoi spre Mitropolie, încrețind o clipă, în trecerea ei joasă, oglinda unei bălți mari adunate de ploaie în Sărărie, apoi se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
joasă, oglinda unei bălți mari adunate de ploaie în Sărărie, apoi se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]