20,331 matches
-
întru totul înțelegător cu aceste mărunte tertipuri de funcționar ce trăiește mereu sub furcile caudine ale „fund-raising”-ului. Lucrurile încep să scârțâie, însă, atunci când cei plătiți să reflecte realitatea așa cum este au halucinații. Ba, mai rău, când dau dovadă de suspecte pene de memorie, dacă nu de-un duplicitarism moral de-a dreptul maladiv. Ajung imediat la exemple. Până atunci, câteva puneri la punct de ordinul, ca să zic așa, al bunei creșteri. În ce mă privește, n-aș vedea nimic umilitor
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
dă în lături de la nimic. Obsedat de putere, ar fi capabil să împingă țara în orice fel de aventură, oricât de iresponsabilă, doar pentru a-i merge lui bine. Asta nu e pură speculație: relațiile de amiciție cu personaje politice suspecte din lumea arabă, jubilația sardonică la orice rateu al Occidentului, pariul pe valorile totalitarismului sunt indicii clare privind soarta ce ne-ar aștepta. Cu toate că Vadim nu face nici un secret din felul în care ar urma să conducă țara (parcă Hitler
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și propagandă, face ceea ce a fost învățat, cu zel de neofit, aspirînd să ajungă la nivelul cadrelor superioare, prin orice mijloace. însă, din pricina originii, e încă suspect tovarășilor, care decid să îl trimită, pentru încă un test de devotament și vigilență, la "munca de jos", pe șantierul unei uzine, tot ca politruc. Acolo, timp de doi ani, deprinde tehnica duplicității și ajunge "la o abilitate aproape perfectă
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
a fost o tragică debandadă provocată de panică și de armele ajunse cu iresponsabilitate pe mîna civililor? Cum se explică numărul mare de victime ucise cu gloanțe țintite direct în cap? Dar faptul că răniți superficial au murit în mod suspect la spital? România a fost supusă unui război electronic? Cui aparțineau simulatoarele care au terorizat soldații și populația civilă? Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat? Generalii Gușe și Stănculescu sînt eroi sau criminali? De ce parte a baricadei
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
și străinătatea din 1882, totuși această opinie pozitivă nu a fost preluată de succesorii maiorescianismului pe linia criticii estetice. Dimpotrivă, moștenitorii săi (cu excepția lui M. Dragomirescu), de la E. Lovinescu la Pompiliu Constantinescu, s-au exprimat vehement negativ, cu o obstinație suspectă, ce trebuie să aibă motivații adânci, de vreme ce opera lui Slavici a fost eclipsată până în 1941 (G. Călinescu își prefigurează opinia într-un articol din 1937). De ce nu exista (pur și simplu) scriitorul Ioan Slavici pentru E. Lovinescu? Nu vreau să
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
care făcea furori în Italia - înainte de a încheia legiunea pactul cu țărăniștii; deci în perioada, se poate spune romantică, a dreptei în ascensiunea ei accelerată; când Dinu, unul dintre studenții favoriți ai Profesorului, ținuse discursul acela faimos la moartea lui suspectă)... -- ceea ce, cum spuneam, în ziua aceea de Sf. Ilie, Cărăuțeanu și făcuse baie, adică scăldându-se la Vama Veche, înotând ca de obicei până în larg, de unde zicea că se vedea spre sud, la bulgari, dacă aveai ochi buni, capul Caliacra
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
am primit telefon că se întîmplă ceva la C.C. și să venim urgent în București. Am lăsat mașina, pe care o cam șterpelisem, și am plecat fugind spre stația lui 331. În autobuz, nimeni nu vorbea, dar nu părea nimic suspect. Traversam orașul și mă întrebam dacă nu e o aiureală ce auzisem. Traversam aceeași lume anostă și amorfă ca în fiecare zi. La Perla, la intersecția cu Ștefan cel Mare - atunci nu era și sfînt - 331 a întors. Își scurtase
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
prea interesează ancheta, iar uneori chiar că nu-l interesează deloc. Acest lucru se datora faptului că, în acest timp, vedea problema doar din punct de vedere teoretic. Cutare om a fost ucis în cutare împrejurări. |sta și ăla sînt suspecți. Dar, în fond, acești oameni nu-l interesau. Încă nu-l interesau. Apoi, brusc, în momentul în care te așteptai mai puțin, cînd îl puteai crede descurajat de complexitatea sarcinii, se producea declicul. Cine pretindea că în acel moment devenea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
cărți este unul neobișnuit: amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă între finalurile celor două romane despre care, însă, Gracq nu
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
să fie tocmai Sensul lui. Nu e prea comod? Prea... degeaba? Moartea din final nu are nici o consistență și se potrivește în narațiune ca nuca în perete. Nu știu dacă convențională sau pe bune, dar prefața lui Andrei Bodiu este suspect de entuziastă pentru foarte puținele și �subțirelele" lucruri pe care le spune. Andrei Bodiu îl numește pe autor "tânăr furios" și vorbește despre "o anumită voluptate a lipsei de sens". Nu știu cât de furios este Dan Țăranu, însă Ema, naratorul cărții
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
la clișeul stereotip, lingvistic sau comportamental. Teatrul, astfel, în mod strategic și disperat, își propune să integreze realitatea cotidiană de care el - sau, mai bine zis, cîțiva artiști - nu vrea să se disocieze. Și aceasta cu prețul unei mimări, adeseori suspecte a ceea ce detestă cu speranța că astfel se liberează! Cîtă energie, cît efort reclamă dorința de a fi contemporan în mod explicit, direct, afișat. Se pare că e prețul ce trebuie plătit pentru a avea un public tînăr ce-și
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
la mijloc, i se pare criticului, și "o însemnată doză de ipocrizie". "Conformiști ai schimbării", astfel îi numește C. Stănescu, oximoronic, pe acești oameni dispuși să schimbe iute macazul, să execute, în funcție de împrejurări, amețitoare viraje existențiale, culpabilizându-se cu "o hărnicie suspectă", cum de altfel a procedat, înaintea tuturor, însuși omul hărăzit nouă de istorie, Ion Iliescu. "Primul exemplu de culpabilizare ipocrită l-a dat, în văzul maselor largi populare, însuși cel pe care încurcatele Ťmistereť ale revoluției l-au înscăunat în
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
este atât de contrariat de performanțele altora în materie de schimbare, uluit de acele prea iuți prefaceri de mentalitate și de concepții, de acele desfaceri de trecut atât de categorice, proclamate cu un aplomb care îi apare și sfidător și suspect. Fenomenele de felul acestora, petrecute în spațiul social și politic postdecembrist, își au reflexele lor în spațiul desfășurărilor literare. îndeosebi acestea l-au preocupat pe critic, furnizându-i subiecte, vreme de șapte ani, pentru rubrica lui de sâmbătă din "Adevărul
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
Mușina și Cărtărescu într-un stupid și naiv acces resentimentar personal. Problemă, de fapt, n-o reprezintă aceste credințe în sine (treaba naratorului), ci retorica ieftină care le însoțește. Prea schematic se prezintă totul, dar, mai ales, la un nivel suspect de primitiv! Discursul lui Vakulovski nu depășește bălmăjelile diletante ale unui cocălar/ bișnițar ordinar. Nu e cam puțin? Re prezentativitatea vine tocmai din autenticitatea atent și inteligent elaborată. În loc să explice mai întâi de ce crede una sau alta, să facă, de
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
nu ne-am cunoscut. Mai târziu, Securitatea, dintr-un interes internațional, avea să-l lase să plece la Londra. Se spunea că ar fi fost în I.S... Mult mai târziu, după ce mă dusesem în două-trei rânduri în Anglia, devenind suspect, un ofițer special, om inteligent, venise la mine să mă descoasă zâmbind dacă nu cumva, așa și pe dincolo... Mă simțisem atât de flatat... Să fi avut eu curajul să lucrez, în anii aceia, pentru serviciul inteligent faimos, al cărui
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
însă doar începutul. Urmează o afirmație care îl poate lăsa pe cititor fără respirație: "Literatura pură, poetică sau ficțională, procura atît în anii '50 cît și în anii '90, o ciudată insatisfacție, pînă acolo încît ficțiunea risca să fie considerată suspectă, decadentă sau iresponsabilă și asimilată cu minciuna. Imperativul moral era - și într-o epocă și în alta - angajarea politică, constrînsă și unidirecțională în anii '50, liberă și plurală în anii '90, dar considerată, în fond, obligatorie în aceeași măsură. Să
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
referă la anii '50, el nu ia ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala interbelică ajuns în situația să disprețuiască ficțiunea (mai mult, să o considere suspectă), pe care să o resimtă ca "decadentă", "iresponsabilă" și să o "asimileze cu minciuna". Și, eventual, să-l vedem pe același cititor care apucase să-i citească pe Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Anton Holban sau Max Blecher dînd buzna să
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
românească lucrurile intraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
străzi, câteva mormane de moloz acoperite de fum. În rest, ura compactă a unui milionar ce face gargară cu apartenența la "working-class", și triumful garagaței populiste a unui clown cinic care, din ură morbidă pentru un politician la rândul lui suspect, ajunge să batjocorească tot ce-i stă în cale. Antiamericanismul respingător își dă mâna, în Michael Moore, cu un rasism volubil și cu un antisemitism abia voalat. Pozițiile pro-palestiniene, scenariul de operetă prin care vede rezolvarea situației din Orientul Mijlociu sunt
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
nu coincid, ba chiar se deosebesc radical. ș...ț Al treilea - romanul. Absența oricăror urme ale elaborării lui și prin evidenta discrepanță dintre acesta și celelalte opere ale scriitorului, atât cele timpurii, cât și cele ulterioare romanului. Care, iarăși, sunt suspect de puține pentru lunga lui viață." În 1974 apărea la Paris o carte în limba rusă, Șuvoiul "Donului liniștit", semnată de un enigmatic D* și prefațată de A. Soljenițîn. În urma analizei, concluzia autorului (dovedit în anii '90 a fi o
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
a apărut din neatenția cenzurii în 1976, cu complicitatea unui prieten, redactor la Editura Meridiane, Victor Adrian (din pricina cărților lui Iordan pe care le-a editat, acest prieten a fost obligat să părăsească editura și a murit apoi în circumstanțe suspecte). Cînd "forurile" păcălite și-au dat seama cît de dinamitard e albumul, el era deja tipărit și mult lăudat în străinătate. Opt ani mai tîrziu, tot la Meridiane, se publică America Latină: Sugestii pentru o Galerie Sentimentală, conținînd texte extrem de curajoase
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
foarte rare. Să ne reamintim că în țările ex-comuniste, cerința mereu proclamată a dezbaterii critice a doctrinei și a adaptării ei la niște realități în mișcare n-a fost, de fapt, niciodată îndeplinită și că orice încercare de "revizuire" rămânea suspectă de "deviaționism" contrarevoluționar. Reluând paralela dintre cei doi scriitori româno-francezi, apare cu evidență atitudinea lor critică, aproape excepțională în context, față de realitățile și ideologia politică promovată de regimul sovietic al "dictaturii proletariatului". Și Panait Istrati, și Benjamin Fondane văd limpede
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe coliva, cine leagă cu ață bănuțul în batistă? Cine e de rând pentru toate acestea, să le facă și să le poarte. Căci toți s-au retras într-o umbră suspectă și toți dintr-acolo privesc în direcția mea întrebând ca în ecou cine cheamă preotul și cine e de rând să plângă și să se tânguie? Rudele tinere nu vor veni, străinii atenți sunt scumpi la vorbă, nimeni nu se
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]