1,118 matches
-
enunțate. Acestea nu valorează nici cât hârtia pe care sunt redactate, dacă nu se regăsesc în practica analizei și evaluării critice. Pe un teren atât de accidentat cum este cel al literaturii și într-o lume atât de atomizată și suspicioasă cum e cea culturală, a apăra principiul obiectivității lăudând ceea ce ai vrea să "razi" și penalizând opere în legătură cu care ai vrea "s-o scalzi" e un act aproape eroic. Trebuie să uiți nu numai de omul de pe coperta cărții citite
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
pentru mine. Dar a încerca să fac un pas spre locurile mai din față este o obrăznicie". Antisemitismul e înregistrat precum o umoare activă ori latentă, venită din străfunduri ancestrale, inepuizabilă. Amenințarea acesteia îi va umbri lui Sebastian întreaga existență. Suspicios, anxios, frămîntat din varii motive, Mihail Sebastian apare în planul vieții intime ca un febricitant erotic, aidoma unuia din personajele caracteristice ale prietenului său mai vîrstnic, Camil Petrescu. Una din pasiunile sale a fost actrița Leni Caler, față de care n-
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
mediul universitar, dominat de ambiții, frustrări și bătălii pentru funcții. În peregrinările sale, eroul Gabrielei Gavril întâlnește întreaga faună a tranziției, de la politicienii puși pe înavuțire la boemii loseri înecați în vodcă, scriitorii geniali și criticii lipsiți de vocație, nevestele suspicioase și amantele bovarice. Nu lipsesc știrile senzaționale din ziare și, mai ales varianta lor transfigurată la nivelul străzii, zvonurile și bârfele de tot felul. Situat pe granița foarte îngustă care separă comicul de tragic, romanul Gabrielei Gavril seamănă până la un
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
nu impune selecția naturală a cuvintelor. * În ochii bărbaților de pe stradă filmul scenelor de dragoste pe care ei le trăiesc, bucurându-se în sine, cu unele dintre femeile trecătoare. Nimic nu egalează resemnarea sau oftatul acestor despărțiri. Altminteri, o femeie suspicioasă, întorcându-și ofensată privirile de la bărbatul care o fixează, este o ființă care nu cunoaște știința vindecării de frică. Iată de ce, în atitudinea acelei femei, bărbatul joacă inconștient rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dar fixat parcă într-o preistorie a progresului. Mașinile au aspectul derizoriu al unor cutii de chibrituri ceva mai mari, mașinile de scris sunt conectate la ecrane care seamănă cu niște oglinzi retrovizoare, tot felul de gadgeturi din care ies suspicioși globi oculari te investighează metodic. Informațiile sub formă de formulare, curicule, chitanțe, adeverințe, aprobări, cereri, timbre etc. circulă pneumatic prin tuburi și conducte aflate peste tot. Reclamele livrate de Central Services, serviciu unic, emblemă al unui centralism-etatist generalizat anunță beatificarea
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc rezerva, mi-a risipit suspiciunea imediat. Mi-a răspuns spontan și
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
de alienare, devenim captivi ai maladivului. Ai imposibilității de a comunica cu celălalt, cu ceilalți. Toate punțile dialogului sînt frînte, limbajul este complet diferit, codurile, ritualurile ne îndepărtează, fără nici o altă șansă, unii de alții. Ne privim, unii pe ceilalți, suspicioși, respingîndu-ne, de fapt, reciproc, condamnîn-du-ne la izolare, la marginalizare, la dispariție. Și personajele de pe Iza, în special bărbații, hăituiesc, și cuplul-dublu-semn al alienării, Vava Ștefănescu-Irina Wintze(cea cu care am văzut eu spectacolul), înseamnă o formă de agresiune pentru cei
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
cum să-l vadă; așa că mi se adresă doar mie, într-o engleză marinărească: "Singur? Sir, când toată lumea de pe bord petrece?! Atât de singur, Sir? De ce?..." Mă privea lung, intrigat. M-am simțit deodată suspect, și mă ridicai. Cei mai suspicioși oameni din lume sunt rușii, turtiți sub teascul stalinist, ei peste tot văd, vedeau, numai spioni. La început crezui că era o altă scamatorie a lui Omicron și că mi-l pusese în față pe însuși Comandorul de piatră, ficțiunea
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
sî mă țicnesc, dar ce vorbesc eu cu tine... Se duse direct către salon și Începu să vorbească tare și precipitat cu chiupul cel mare, pe care, mai Întâi, reuși să-l sperie de moarte iar mai apoi să Întrebe suspicios și rațional: Bine, nene Victore, am Înțeles de Timișoara, de Milea, de morți și de Tokes, am Înțeles și de Caramitru și Sergiu Nicolaescu și de proclamație, dar mata crezi că Ceaușescu nu va interveni, securitatea, miliția, armata, nu lasă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Kiril. Mâine-mi vine un transport de pepperoni. Deschid lista de comenzi. Domnul Claude se află în pivniță împreună cu domnul Sami Hirsch, agent de asigurări. Patronul bistroului tocmai s-a decis să-și facă o asigurare împotriva inundațiilor. Unii, mai suspicioși, s-ar putea mira că l-a apucat prevederea tocmai duminică seara, dar o asigurare este o chestiune de inspirație. Și lui Claude i-a venit inspirația duminică seara. Putea să-i vină să parieze pe un cal. Dar lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Tot e închis bistroul. — Îmi dai liber o zi? îi cere Roman voie lui Lionel. — Nici o problemă, răspunde absent Lionel. — Patroane, o să te cam coste revizia asta: e ultima mea zi de viață și mă vând scump. Claude îl privește suspicios, neînțelegând la ce face aluzie Roman. — N-o să iei pielea de pe mine. Te-aștept mâine, la opt. Eu m-aș cam duce acasă, mă simt obosit, se ridică Lionel. — Eu mai rămân, zice Roman. Dacă tot mă las de băutură
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lasă pe toți cu gura căscată: — Ce s-a întâmplat cu cenușa lui Kiril? — Care Kiril? întreabă în cor Clovis și Claude. — Imigrantul căruia i-a căzut ieri pe cap un chinez, explică Lionel. — De ce te interesează cenușa lui? devine suspicios Clovis. Am întrebat și eu, așa, se lasă păgubaș Lionel. Plec acasă. Nu intri să bei ceva? îl întreabă Claude, în timp ce Clovis se uită cam câș după român. Lionel nu răspunde și se îndepărtează. E ora 21.00. Liliane, într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în acest hol. Iese. Agnès scapă solnița în cușcuș. Nevenindu-i să-și creadă urechilor, mormăie pentru ea: — Nu e grav. E ora 9.00. Gérard Clément intră pe ușa consulatului României. Este condus de o secretară - care-l privește suspicios și îmbietor - în biroul lui Anghel. Anghel se preface ocupat, deși, încă de dimineață, recalculează pe ce i s-a dus salariul din aprilie. Îl invită pe Gérard să ia loc. Acesta se conformează și-i întinde o carte de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de actorie erau disperați că-s repartizați la Turda, Reșița, Petroșani sau Botoșani; acum, disperarea lor provine din faptul că nu-s repartizați nicăieri... Blestemată chemare! Regretata Lena Boiangiu spunea că prefera Nasul lui Dabija, Faustului lui Purcărete, deoarece „reacționez suspicios la grandios”. Interesantă opinie! De meditat... Lucrez Într-un teatru care, de o lună, a devenit teatru de proiect. Adică, nu are nici un actor angajat! Și histrionii sunt plătiți repetiții, apoi per spectacol. Dacă joacă de 4 ori pe săptămînă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
observat și eu, În timp, că unii vă elogiază cu aceeași intensitate cu care alții vă Înjură. - Într-adevăr, cel puțin la Iași există o tradiție a Înjurăturii. Aici, când vine cineva din afară, mai ales de la București, lumea devine suspicioasă: ce caută ăsta la noi? - Aveți nostalgia Capitalei? - N-o mai am! Îmi place să mă Întorc În Capitală, Însă pentru perioade scurte. - Care au fost Începuturile relației dvs. cu teatrul? - Am reușit la Regie, la IATC. Bineînțeles, am intrat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-i tot bărbat, cât ar fi el de sfânt, și tu rămâi cu inima fripta. Ehe... (toate babele, în cor, oftează) Ehe... (De afară intră Jandarmul Dumitraș. Pare cu chef. În urma lui vin popa Niță și dascălul Pitac. Babele tac, suspicioase.) DUMITRAȘ: Aici stă popa care face minuni? (babele dau din cap afirmativ) BABA LUȚA: Aici. Da' ce-ai cu el? DUMITRAȘ: Nimica alta decât mi-a venit poftă să-mi facă și mie o minune. BABA FIRA: Să-ți facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
creștinesc și toate murdăriile astea nu-mi intrau pe gât. Aveam o respingere fizică. Reacționam ca la mirosuri urâte. Așa am ajuns să vânez șerpi și să mă împrietenesc, vorba vine, cu aborigenii, aceștia nu se împrieteneau cu oricine, erau suspicioși față de albi, și aveau toate motivele. Le-am câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh căutând șerpi, și la un moment dat am întâlnit un grup de copii aborigeni jucându-se. Ne-am speriat unii de alții, eu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
inimă. Evident că nu am luat În seamă repetatele bătăi În ușă și glasurile vociferând iritat, venite dintr acolo, de pe holul blocului. Și asta pentru că știu foarte bine cu cine am de-a face: mai toți vecinii mei sunt niște suspicioși, niște sperioși, oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
șarpele bârfelii, răspândise veninul vorbelor, până acestea ajunseră la urechile șefului. Totul se lega. Altfel, de unde să știe Alex că ea flirta și cu alți bărbați!? * Olga reveni. Se strădui să fie sentențioasă: - Deci asta era, domnul meu a devenit suspicios, gelos!? -Fiecare cu viața lui, nu? replică el rece. - Alex, greșești grav, știi bine că bârfa nu are granițe... - Dar mai știu că bârfa, cum îți place ție s-o numești, e ca un fum care nu apare, dacă nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
este cel mai minunat lucru, dar și cel mai periculos când nu știi să o dirijezi. Trebuie să recunoaștem că acordăm prea mult timp gândirii și raționării și ne pierdem din naturalețe și spontaneitate, ceea ce face din noi ființe rigide, suspicioase și reci. Atât de mult ne chinuim să anticipăm și să înțelegem ce vrea celălalt, încât nu mai avem timp să ne bucurăm de viața noastră. Rădăcina fericirii și bucuriei de a trăi este acea stare de conștiență deplină a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ajuns la concluzia, că Dumnezeu mereu este cu noi și ne ajută, dar noi trebuie să-l acceptăm, să-l înțelegem atunci c=nd ne ajută, să eliminăm neîncrederea și presupunerile care ne controlează viețile atât de mult, încât devenim suspicioși și sensibili la orice adiere de vânt (să spun mai poetic) de aceea eu am început să mă educ, pentru a reuși să transform boala în sănătate și răul în bine, observând mai atent partea plină a paharului. Ca aceste
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aproape patru decenii, România a fost (iar potrivit unor surse, continuă să fie!) o putere colonială, nu par dispuși să vorbească; fie că răspund altor Întrebări decît celor care le sunt puse, fie ridică din umeri, sau devin crispați și suspicioși, privind Îngrijorați În jur... Se tem și tac. Cu o singură excepție, despre care va fi vorba mai tîrziu. Într-adevăr, la sfîrșitul anilor ’60 ai secolului trecut, această insulă vulcanică puțin cunoscută din Pacificul de Sud a devenit proprietatea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atît de mult bine... Cu singura condiție ca ea să accepte schimbarea locului de muncă. Nu cumva, bănuindu-i intențiile, o va pîrÎ lui Vic? Care apoi o va ironiza și va rîde de ea? Va spune: iar ai devenit suspicioasă, iar nu ți-ai luat doza de calciu! Christina nu suporta să fie considerată suspicioasă, fiindcă citise Într-o carte că „suspiciunile reprezintă semnul omului care se simte inferior“. Nu se simțea cu nimic inferioară unei frizerițe, dar se temea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu cumva, bănuindu-i intențiile, o va pîrÎ lui Vic? Care apoi o va ironiza și va rîde de ea? Va spune: iar ai devenit suspicioasă, iar nu ți-ai luat doza de calciu! Christina nu suporta să fie considerată suspicioasă, fiindcă citise Într-o carte că „suspiciunile reprezintă semnul omului care se simte inferior“. Nu se simțea cu nimic inferioară unei frizerițe, dar se temea pentru viitorul lui Vic. Încă și mai mult, se temea pentru viitorul lui Kiki. Erau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]