575 matches
-
care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi, care... toate celea pentru noi! Pentru asta m-am rugat și am plâns: să treacă cu bine peste operație și să nu moară. Iar apoi să vină acasă, să redevină unica și singura noastră mamă. — Fugi, puiul mamii, îmi susură ea numai miere - ah, știe să fie atât de dulce și de bună cu mine, atât de mămoasă! își petrece ore-n șir jucând canastă cu mine când zac bolnav în pat, așa cum e ea acum; închipuiți-vă, sucul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se înfig cu putere, strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simbolistică. Și mai sper că nu faci o analiză complicată a acestei povești, în mintea ta bolnavă și curioasă. Și când spun „curioasă“, îți dai seama că nu-ți fac un compliment, nu? Numai un poponar ar putea face așa ceva - susurând apoi că „cine se aseamănă se adună“. Nu e chiar așa. Se întâmplă câteodată să nici nu-ți dai seama, până nu simți capul fierbinte în sfincterul uscat... Mă rog, așa am auzit. Carol își trecu degetele peste corpul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit, s-a rugat s-o lase să ia niște scrisori de-ale ei de la Pârvulescu, c-au rămas, dar... Săru’ mâna... i se frânge fraza și susură vinovat către-o umbră. - Ce ziceai? încep să devin interesat, numai să-l mai țin pe loc. - Ei, amanta lui Pârvulescu e Izabela Sandu, realizatoarea de emisiuni culturale. N-am vreme să-mi manifest nici o reacție față de această veste postumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci când i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Totul se pregătește de culcare. Satul e plin de licurici uriași care se sting și se aprind. Liniștea e din nou stăpână pe pământ. În iarba mătăsoasă și mișcătoare, sute de greieri își cântă serenadele. Aerul s-a răcorit. Vântul susură ușor legănând frunzele. Simt cum mă cuprind fiori reci, de gheață. Luna îmi zâmbește palidă și necăjită de pe cer. Ecoul șters al unor lătrături a pătruns în ogradă, apoi s-a stins. Un glas cald mă cheamă... A trecut o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iubit, palmele sunt prea mici. Ai dori să-l simți molecular. Inima lui să bată în inima ta. Da, copacii trăiesc cu apă, dar se hrănesc cu dragoste: a luminii, a Pământului, a păsărilor, a nopții, a gândurilor care le susură prin sevă din adâncurile enciclopedice ale lumii. Mulțimile de Mioare adunau în ordinea liniară a cuvintelor, a propozițiilor indecise, uneori neterminate sau nelegate prin conjuncții, extrăgeau din dadaism și baroc frumusețea logică a poveștii fiecăruia, cu suspansurile terminațiilor în coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie până la Dunăre. De pe faleză, vedea un tunel negru susurând monoton și înfundat. Dunărea era întreagă. Parcă vedea orașul pentru prima oară. Așa de mult îl iubea, cu forma veche a caselor alături de arhitectura modernă a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă strălucind sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sfîntul Spiridon. Ia uite, măi frate! Merita să-l verific și pe dom' profesor Balan dacă știe meserie. Pleacă grăbit la amicul său, doarme buștean și a doua zi erau amîndoi la "locul special". Era o atmosferă plăcută, vinul curgea susurînd în locurile care aveau probleme cu jegul și buturelele aveau rolul de unguent. Se făcuseră orele 21 cînd un neamț, cel care i-a recomandat profesorul, vine la masa lor. Era mohorît și fără chef de glume. Se adresează lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acela. Așa se face că ne-am adunat toate firele de nisip... și am ajuns ce vedeți astăzi: trandafirul deșertului. Acum vi-L spun și vouă: numele acela e Iisus." Și în timp ce-L șoptea, apa din havuz încetă să mai susure... era liniște și se făcuse lumină și un val de bucurie trecu prin noapte și noaptea se făcu de mătase, dulce și blândă... "Iisus..." repetă, dus pe gânduri, trandafirul deșertului. "Aaaa, dar trandafirul deșertului e doar o floare roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acea pădure. Am străbătut pădurea la pasul calului ceva timp, apoi am pătruns într-o poiană deosebit de frumoasă. În mijlocul ei străjuia un măr bătrân cu ramurile încărcate de poame. Pe liziera pădurii, de la rădăcina unui fag, ieșea un izvor ce susura pe calea care o urma către vale. În rest, iarbă multă presărată cu foarte multe flori divers colorate. Albinele abia mai puteau căra polenul colectat din flori. De asemenea, erau fluturi și mulți bondari; și aceștia, ca și albinele, umblau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Îi era foarte bine așa și nu mai avea de ce să ezite ca să i-o mărturisească. Doar că el nu ar fi îndrăznit niciodată, în starea în care se afla, să facă primul pas. Și mie îmi e bine, îi susură Arm în ureche. Și mai vreau... Bart o ținu și mai strâns în brațe, și nu se mai putu ști, în momentul acela, prea bine cine pe cine ocrotea sau cine seducea pe cine. În brațele bărbatului cu trup deșirat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
apoi brusc au început amândoi să-i țină lecții de poezie cui/ firește submarinului singurul lor paj și ucenic vrăjitor/ cuminte submarinul îi privea sticlos prin ochelarii de scafandru/ sfios își nota în carnețel ceea ce fiecare dintre pretinșii poeți îi susura/ ca să-l prindă într-o formulă alchimică într-o capcană într-o menghină/ (...) ce mai tura-vura a început cel din urmă/ tu faci din poezie un fel de french cancan/ cu straturi suprapuse de fuste de țigancă o chestie barocă
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
scurtă. Pe undeva, un obiect greu se surpă cu zgomot, motanul țâșni de sub degetele mele și pieri în una din ascunzătorile lui - "ce ți-e și cu frica asta", mi-am spus, completând porția de meditație a zilei. Ce-i susură izvoarele eruditului? Că frica este emoția cea mai electrizantă, că trezește o stare superioară de conștiință, ascuțind percepțiile așa cum nici o altă emoție nu este în stare să o facă. O știam din multe împrejurări ale vieții, asupra cărora, ca vechi
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
pe loc de acord. Islamul era una din religiile ce mă intrigau în ultimul timp. Cu aripa dreaptă, Mesagerul trase încet un colț al cerului ca o cortină, și în față apăru o câmpie verde-verde scăldată de pârâuri limpezi care susurau muzical printre căsuțe de un roz pal... în fund se zăreau niște munți, ce mi se părură de granit... Dar nu, mă lămuri imediat Omicron,... erau munți de pilaf, hrana indigenă... Nu văzui oameni, în primele minute... Apoi, treptat-treptat, grupuri
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
strălucea în cărări/ și striații romboidale/ de ananas verde-maroniu.../ M-a invitat să dansăm/ joropo și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de surcele sunătoare.../ ŤTe-aștept la noi în sat, la Santa Rosať/ mi-a susurat în miresmele serii/ Ťsă nu te temi de mine, nici de malarie/ nici de caimanii și peștii piranha/ din Orinocco,/ nici de miriștea de porumb care înțeapă picioarele goale/ în sezonul uscatť/. ŤDe toate astea nu mă tem/ ...dar mi-
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
poezie se alcătuiește din momentele-i privilegiate care transfigurează momentele realului abordate sub unghiul normalității lor somnolente, sugerînd automatismul ritmurilor cosmice. Tandri intermediari ai unor asemenea ritmuri: „Nu violați cuvintele scrise de poeți/ pe gemete de pădure,/ dintr-un izvor susurînd/ și plin de limane./ Ele vă trezesc spre tumulturi albastre,/ întărindu-vă pentru o Trecere” (Nu violați cuvintele...). Așa cum unor barzi le e proprie declarația plină de superbie, lui Vasile Ponea îi convine figura modestiei, un soi de litotă sufletească
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
de teribila hecatombă nazistă (dar aflată încă în plină violență vindicativă în blocul estic), Barthes crede că este de datoria lui să atragă atenția asupra imensului pericol al ideologiei politice active, care produce în deplină impunitate, isteric în Est și susurînd în Vest, forma în care urmează să așeze un „om nou”: cel comunist acolo, cel consumist aici. De aceea scrie el cu majusculă termenii cei mai comuni și generali ai gîndirii europene: pentru a atrage atenția că ceea ce pare de la
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
elementare, cu metamorfoza personajului liric în omul-obiect, intrat în noi conexiuni cu lucrurile și cu infralimbajul acestora: „Ploaie. / O aud răpăind peste-aparenta mea moarte./ Nu sunt decât auz. Nu sunt decât / un clinchet sau un scârțâit de ușă / sau vocea-leagăn susurând minciuni/ și întrebându-se dacă aud... // Sunt om-obiect / și toate - o știu acum - da, toate / obiectele acumulează voci / răsplin de clinchete, de dangăte, de șoapte” (Sunete, 2). Iar la capătul acestei aventuri existențiale poeta ajunge să se identifice în totalitate
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
prostia clientului său, să dea un contur strălucitor visului său, învingându-i reținerile, topindu-i timiditatea, înfățișându-i deodată un munte de aur obținut fără niciun efort prin investiția miraculoasă, vorbindu-i cu acea voce doldora de bani care-i susura lui Gatsby în urechi de pe buzele iubitei sale. Jordan știe să-și stimuleze până la orgasm lupii tineri, brokerii pe care-i formează, întărâtați asemeni unor războinici feroci, „Moby farging Dicks”, încarnări ale lui „Captain farging Ahab”. Referințele la Melville se
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
soluția unei rapide îmbogățiri. Există mirajul unei 1001 și una de nopți americane unde cerșetorul devine prinț peste noapte, unde din mizerabilismul suburbiei răsare strălucirea vedetei adulate de un întreg continent. În filmul lui Scorsese, o voce doldora de bani susură în urechile fiecărui spectator muzica dulce a luării în stăpânire a acestei lumi cu tot ce are ea mai bun, chiar și pentru o clipă de nemurire.
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
vrea să treci/ Și ca-ntr-un spasm vei vrea să scrii// Simțindu-mi degetele reci/ Întinse către tine, vii.” (Colină). Firește, nu de o moarte propriu-zisă este vorba, ci de o răstălmăcire care aduce a blestem. Pe coarde line, susurând adormitor, fără nici un strop de brutalitate, însă nu mai puțin cumplit în năpustirea lui contra ființei celuilalt, nu atât ființa de carne, cât aceea scriitoare, al cărei izvor e menit, printre rânduri, să sece. E amprenta Constanței Buzea, în poezie
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]