385 matches
-
mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care se spunea că era de lână, de parcă ar fi fost o sutană de baie. — Arată ca un clovn, spuse Rozanov. — Nu-i un clovn, dar e un om ciudat. — De ce poartă costumul ăsta? Are cicatrici pe corp? — Nu știu. În clipa aceea, părintele Bernard se așeză pe marginea bazinului și se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet lunecară pe podea. Stella se îndreptă spre ușă și Gabriel o urmă. — Ce s-a întâmplat cu Stella? întrebă Tom. — George a încercat să o înece, răspunse Brian. — Eu trebuie să plec, îl întrerupse părintele Bernard. Se ridică și sutana lui neagră dispăru din cameră. Adam și Zet o zbughiră și ei afară. Brian i se adresă lui Ruby: — Nu găsești ceva de făcut, Ruby? Du-te și lustruiește ceva. Trebuie să existe în casa asta vreun obiect de curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebui să se lase de preoție. Numai în ultima vreme începuseră să-l bântuie unele neliniști. Să fi fost posibile, la urma urmei, scandalul, dizgrația, izgonirea? Cum slujba se terminase, ieși din scenă, își scoase veșmintele strălucitoare și reapăru în sutana lui neagră la ușa din stânga a bisericii, pentru cazul când cineva ar fi dorit să-i vorbească. Trei dintre enoriași se aflau acolo, Hector Gaines, Benning (al cărui prenume era Robert) și Diane. Părintele Bernard se duse drept spre Benning
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al sutanei, spre cel mai apropiat comutator și aprinse lumina într-o capelă laterală, în care se găsea un tablou victorian înfățișându-l pe Iisus la Emmaus. Preotul își trecu degetele prin pletele-i feciorelnice și veni înapoi lângă John Robert, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o conversație dificilă în timp ce mergea (mai ales că era și puțin surd). Rozanov îi propusese să o ia peste islaz și de acolo să iasă în câmp. Preotul își manifestă neplăcerea cerând câteva ace de siguranță, ca să-și prindă poalele sutanei. Era hotărât să nu iasă în câmp și spera (pe bună dreptate, după cum s-a dovedit) că, odată antrenat în conversație, John Robert se va lăsa purtat pe un drum mai ușor. Drept care preotul îi sugeră ca, întrucât el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înălțase respectuos pălăria în fața filozofului. — Dominic Wiggins, un croitor care locuiește în Burkestown, un om foarte drăguț. — Îmi aduc aminte de familia Wiggins. Erau catolici. Traversau acum islazul, care era foarte umed și noroios. Părintele Bernard își mânjise pantofii. Poalele sutanei i se desprinseseră parțial din ace și măturau iarba udă. Începuse să simtă nevoia unei băuturi. Dacă ar lua-o înapoi spre Burkestown pe scurtătură, pe lângă vechea cale ferată, în douăzeci de minute ar putea ajunge la „Omul verde“. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fusese permanent încuiată. Dar imediat apărură și alte siluete pe sub copaci, pe lângă Papuc. Se auzeau și glasuri. Alex îi recunoscu pe Brian, pe Gabriel, pe Pearl Scotney, apoi i se ivi în raza vizuală și blestemul ăla de preot în sutana lui. — Ce nerușinare! strigă Alex. — Mă rog, doar ai închiriat casa, replică George. De ce ai închiriat-o dacă detești s-o vezi locuită? — Am crezut că o să se mute în ea profesorul Rozanov. Alex regretă pe dată această revelație total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el și mugetul apei scăzu până la un fâșâit îndepărtat. Porni de-a lungul coridorului gol. Vă rog nu deranjați. Când George ajunse aproape de ușile rulante, una dintre ele începu să se rotească. Părintele Bernard intră, se întoarse să-și elibereze sutana prinsă în ușă, apoi se pomeni față-n față cu George. Preotul dădu să spună ceva, dar văzând fața lui George își înghiți cuvintele. George trecu pe lângă el și ieși în strada însorită. În ultima vreme, părintele Bernard avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieși în strada însorită. În ultima vreme, părintele Bernard avusese o serie de necazuri personale, supărări din cele ce aparțin vieții particulare. În inima și în mintea lui își făcuse loc ideea că nu mai putea purta gulerul preotesc și sutana. Va trebui să-și schimbe viața. Și această concluzie îi pricinuia o suferință reală, o durere cu care nu te puteai juca. După nenumărate șovăieli și retractări, hotărî să discute chestiunea cu John Robert, ale cărui întrebări candide cu privire la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
venit după tine, trezește-te! George tresări, se răsuci pe o parte, deschise ochii, clipi de câteva ori, apoi îi închise din nou. — George... nu te neliniști... sunt eu... am să te ajut. George întinse o mână, îi apucă poala sutanei și o ținu strâns. Spuse: — L-am ucis pe John Robert. L-am înecat. E mort. — Știu, răspunse preotul. Citise acest lucru pe fața lui George când se întâlniseră pe coridor. Adăugă: Numai că nu l-ai ucis, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sensul lui obișnuit și vizibil. Poate era numai viziunea mea subiectivă, dar nu cred, căci a doua zi, seara, în biserica Sfinților Petru și Pavel din comună, ea și el, amândoi în fața altarului și a preotului purtând patrafirul auriu deasupra sutanei, păreau a fi din iconografiile bizantine, pustiiți de vârste, iluminați și senini. O oră mai târziu, Lung, în îmbrăcămintea portului de la țară, se aplecă spre urechea mea: - Ce frumoasă e domnișoara în seara asta! Drept să vă spun, când erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni Enin dând binețe preotului Îmbrăcat În sutană cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse popa cu graba și ușoara bâlbâială a celui care e luat pe nepregătite. „Ți-au dat drumul, Mihăiță, tată? Auzisem că s-ar fi Întâmplat nu știu ce și că te-au băgat pe tine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă duc la Război, mâine!”. „Foarte frumos, e bine să păstrăm vechile obiceiuri. Mai vino și tu pe la biserică...” Popa o luă din loc și ochii lui Enin se ațintiră pe coada de gușter, solzoasă și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care au ales-o, de bună voie, în vederea dobândirii unei fericiri paradisiace, și sunt dați ca exemple pentru clericii contemporani care au uitat de nevoia unei asceze autentice: „nici sfântul Domenico și nici sfântul Francisc n-aveau de schimb patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și epitetul este important, deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o vârstă a dragostei, când totul este permis, când instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se făcuse deja oral prin intermediul unui slujbaș al soborului. De altfel, nu prezentase prea mare dificultate, distanța dintre Mitropolie și mahalaua Brezoianu, unde locuia Marica, nefiind prea mare. Așa că în dimineața judecății preacucernicul preot chir Emanuel și-a ridicat poalele sutanei și a alergat pe ulițele mahalalelor s-o anunțe pe dumneaei că trebuie „să stea față cu jupân Costan din Brezoianu“. Marica îl refuză pe preacucernic sub pretext că „i-au venit caii și va să plece la țară“. Cum
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de accentul pus pe educația pentru sănătate (medicii se implică mai mult în sănătatea celor din mediul rural, a celor defavorizați etc.); • de preocuparea pentru diferitele cazuri de devianță socială (alcoolismul, homosexualitatea, abuzul de droguri etc.) care ies de "sub sutana bisericii" sau a justiției, și intră în competența medicinei. Profesioniștii sănătății par să fie acum singurii care pot spune ce este bun sau rău pentru sănătatea omului și a societății, ei par să stabilească termenii în care oamenii își pot
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ce, mulți din cei care se consideră ,,aleși” a fi păstori de suflete și-au abandonat cu timpul menirea pentru care există și s-au apropiat mai mult de cele lumești. Și mai grav, în timpul bolșevismului, mulți indivizi au îmbrăcat sutana nu pentru a fi de folos oamenilor, pentru a-i îndruma în spirit, ci au dat cu subsemnatul la ,,colonelul de securitate Closet” pentru a ajunge sus în ierarhie, și a avea acces la ,,slava” oamenilor . Asta înseamnă în realitate
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
unui partid, s-a grăbit cu o decizie... hilară (evident, nelegală) ! Sper să nu fie nevoie să revenim ! Seriozitatea, sacralitatea unei instituții este dată de somptuozitatea edificiului (ca și la biserici), de ținuta obligatorie (ei, roba nu seamănă întrutotul cu sutana) și mai ales calitatea și profesionalismul oamenilor. Dacă despre oameni avem de spus și bune și rele (ca pretutindeni) sediul tribunalului mi s-a părut înfricoșător prin răceala betoanelor și placajelor, prin prezența polițiștilor și a sistemului de supraveghere și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aici Satano? Aici nu-i locul tău. Aici este lăcașul Domnului. Cu Domnul și într-u Domnul lucrăm. -S-o crezi tu. Aici nu mai lucrează Domnul, lucrez eu. M-ai chemat Am venit să te ajut. Dă-mi repede o sutană și un potcap, că acuș se scoală măicuțele. Când măicuțele s-au sculat au găsit în curtea mânăstirii un nou preot, care le salută: -Slăvit fie împăratul-frumoaselor. -Slăvit este Dumnezeu Iisus Hristos. La asemenea urare noul preot se zbârci și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
extrage din fenomenele observate legea, adică îndreptățirea lor la existență.”4 Altfel spus, criticul apreciază rigoarea rațională a confratelui său, preocupat permanent de organizarea materiei sensibile. Perpessicius este văzut din perspectiva austerității, umilinței, migalei și răbdării ... monahale: „O călugărie fără sutană, adică supunerea cu aceeași umilință la treburi mărunte ca și la cele însemnate, conștiința de comentator al unui text sacru, fie că autorul cercetat e un debutant fără urmări, rânduit delicat în seria căruia i-a restaurat magnificul dom în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de Năstase Negrule, introd. edit. București, 1984. Traduceri: Mohamed Zakaria Goneim, Piramida îngropată, București, 1959; Henri Wallon, De la act la gândire, postfață Stanciu Stoian, București, 1964; Gilbert Keith Chesterton, Înspăimântătoarele amintiri ale căpitanului Brown, pref. trad., București, 1966, Detectivul în sutană, București, 1993; Omul care a fost joi, București, 1994; Victor Lucien Tapié, Barocul, București, 1969. Repere bibliografice: Al. Piru, O culegere de texte din secolul al XVIII-lea, RL, 1969, 15; Mihai Ungheanu, Peregrinarea cărților, RL, 1969, 25; Mircea Anghelescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
așa cum a putut! Toate aceste recunoașteri publice au stârnit, cum era și de așteptat, un val de repulsie, mânie, dezamăgire, de la reacția dură a unui ziarist precum Cristian Tudor Popescu, care și-a intitulat unul dintre editoriale chiar Satana în sutană, la un navigator pe Internet care exclama cinic-scârbit și în același timp disperat: Vive la République Fondamentaliste Orthodoxe Roumanie! Avem față în față două categorii umane și morale - „sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști. Primii nu îi pot face scuzabili pe
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fugit și i-a anunțat nevasta. Aceasta a început să țipe și să strige ceva ce nu înțelegeam, căci vorbea în idiș. Erau, deci, evrei. Au apărut ca din pământ șapte-opt bărbați care m-au prins imediat, mi-au rupt sutana și m-au dus în lovituri la Poliție: „Iată, oameni buni, popii omoară oameni pe stradă. Iată, popii este fasciști, legionari, moarte lor!”. Eram năucit de întorsătura lucrurilor. La Poliție am dat o declarație în care am arătat toată povestea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
duhovnicești, l-am întrebat dacă nu cumva a avut în vizită la Mânăstire pe un oarecare Tarnovschi? Auzisem că acest agent sovietic umbla prin mânăstiri pentru a depista călugării legionari. Ne-a spus că a fost un individ îmbrăcat în sutana călugărească care invoca protecție și ajutor, zicând că e persecutat și urmărit de organele de stat, pentru credința lui legionară, dar a băgat de seamă că e farsor și l-a alungat. Ne-a spus că puțin timp după aceea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]