375 matches
-
în fapte, precum Cănuță, preotul e nestăpânit la cuvinte. Ochiul lui nu știe să se închidă după nevoie, iar gura nu cunoaște istov. Mai degrabă un ecou al părerilor din popor despre cinul lui, un soi de Ștefan Apetrei în sutană, Popa Duhu e mai mult învățătorul de oameni înarmat cu un bun-simț ager, decât robul ierarhiilor și-al canoanelor. Că opțiunea lui nu-l pricopsește, se-nțelege. Însă nu asta-i lipsește acestui radical ale cărui pilde frig multe obraze
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită cu o limbă iute de ciomag polemic. Stăniloae lovește cu pofta cruciatului pornit în apărarea dogmei, elanul său ofensiv dîndu-i o nerăbdare de paladin îmbrăcat în sutană. Ce-l irită pe Stăniloae la Blaga e doctrina matricei stilistice. Potrivit gînditorului din Lancrăm, creatorul lumii își ia măsuri de precauție în fața avîntului cognitiv al omului, sădindu-i niște frîne care îl împiedică sistematic să atingă temeiurile universului. Aceste
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
care, în 22 decembrie, agitați crucea, urlând, la TV, că « Asta e mântuirea poporului român!» - acum o scuipați, aceeași cruce, cu nonșalanță?! Dvs., care declarați că sunteți creștin botezat, nu v-ați cutremurat, re-auzinduvă, când spuneați de „«prăjirea berbecuților în sutană»?!; Domnule Mircea Dinescu, de ce n-ați rămas poetul adolescenței noastre, pline de elanuri curate? Nu vă dați, oare, seama, că, printre așa-zișii «berbecuți în sutane aurite» se poate găsi chiar preotul care v-a afundat, spre mântuire, în cristelniță
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
sunteți creștin botezat, nu v-ați cutremurat, re-auzinduvă, când spuneați de „«prăjirea berbecuților în sutană»?!; Domnule Mircea Dinescu, de ce n-ați rămas poetul adolescenței noastre, pline de elanuri curate? Nu vă dați, oare, seama, că, printre așa-zișii «berbecuți în sutane aurite» se poate găsi chiar preotul care v-a afundat, spre mântuire, în cristelniță, v-a spălat, adică, de păcatul adamic, aducându-vă în LUMINA LUI DUMNEZEU?!” (Adrian Botez) Alți comentatori fac mare caz de faptul că poetul nu mai
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
d-sale satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalități unisex, inclusiv prin tonalitatea lejeră, mustoasă: „ce mai e și cu poeții ăștia mai terminați-o cu ei/ o să sune teveristul cu bască travestit în sutană/ mai bine cerebel șopîrlă sau rîmă/ tibi neuronal mistrețul băieți de băieți/ vine și tanti lina din urmă las-o bă că merge-așa/ și chiar pumnii mei minte nu are/ aceste cuvinte ne doare” ( Vișinile nu mai coboară din
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în categorii și trăgînd concluzia dintr-un singur și inimaginabil vers: „preotul joacă table cu milițianul”, „preotul cu magnetofon sub sutană”, „n-ar mai fi așa coadă mare la măcelăriile cu intelectuali”, „lozincile sînt scrise cu litere și mai mari”... Totul este atît de clar, de evident, denotativ, încît simbolicul nu mai e unul în doi timpi (obscurizarereliefare), dar unul de
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton, el va încerca, pe rând, până ce, de bine de rău, își va fi potrivit mutrei sale ceva. În vremurile cucernice de altădată, sutana preotului și gluga călugărului slujeau ades ca deghizament celor urmăriți de oamenii stăpânirii. Uniforma militară a oferit și ea imunitate și pricopsire păcătosului recrutat prin cârciumi și taverne. În zilele noastre, gama transformărilor posibile a rămas, cu mici variante, aproape
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
cu ... Înalt Prea Sfinția Să sunt într-adevăr devotați slujitori ai Bisericii așa, cum a fost IPS Bartolomeu Anania? Câți Înalți Prea Sfințiile Lor, stau departe de ispitele lumești, sunt cinstiți și demni, exemplu de urmat pentru toți supușii lor cu sutana, până la credincioșii de rand? Aflăm cu tristețe și regret fapte surprinzătoare în care este implicat IPS Irineu Popa, mitropolitul Olteniei. Să sperăm că va regretă amestecul într-o încurcătură (să o numim așa) cu "miros" penal, în care l-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-l joacă acolo biserica: o instituție pusă în slujba omului, gata să-i sară în ajutor atunci când e la strâmtoare, și nu la beregată atunci când i se năzare c-au fost încălcate cine știe ce reguli de circulație prin empireul zeilor cu sutane și grade pe umeri. Așadar, încă un episod grotesc din spectacolul dubios pe care reprezentanți de frunte ai bisericii din România îl dau necontenit de șaisprezece ani. Nereformată, înțesată de aceiași vechi colaboratori ai Securității, era inevitabil ca B.O.
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
mijloc - zise căpitanul Opujić fiului său atingîndu-i în galopul calului cizma cu cizma sa. Tînărul Opujić îl privea îngrozit, dar tatăl ridică liniștit mîna arătînd în depărtare. - Iată Țarigradul! Acolo în Fanar vă așteaptă tatăl Hrisostom cu ducatul meu în sutană. I l-am dăruit lui și bisericii lui ca să te cunune cu domnișoara Tenecki. Să fiți fericiți.
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
dă la iveală o mulțime de informații puțin sau deloc cunoscute. De pildă, aceea că în Evul Mediu ceea ce conta era un veșmânt nici rupt, nici plin de praf, mai degrabă corect decât curat în sensul actual. Călugării aveau o sutană pentru vară și una pentru iarnă. Ideea de a se „schimba” nu le trecea prin cap nici cetățenilor obișnuiți, care nu purtau dessousuri și nu-și scoteau pălăria din cap, mai ales la masă, ca să nu le cadă în farfurii
Curat murdar! () [Corola-journal/Journalistic/3079_a_4404]
-
să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii, sub sutana lui de dominican. Bărbatul se Întoarse cât ai clipi, auzind zgomotul pașilor, și se Îndepărtă rapid de cadavru. — Cine ești și ce faci aici? Îl Întrebă brusc priorul. Celălalt șovăi o clipită. Părea să se gândească Înainte de a hotărî ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre scară, Însoțit de privirea bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
O sută de ani de zile la porțile orientului Episodul 1 DESPRE CUM AU îNCĂPUT DOI VREDNICI CĂLUGĂRI îNTRO SUTANĂ Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dacă drumul domniei-tale nu o ia prea pieziș față de al meu și dacă inima nu ți-e prea înfricoșată de arătările oamenilor mei, atunci rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care dacă-l mai ții mult sub sutană, încredințat fi-voi că va năduși. Tabăra mea e aproape. într-adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla. Rușinat și speriat, ieși la iveală. — Nu-ți fie teamă, fiule, grăi Metodiu. Domnul tătar e om de treabă. Apoi, întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mine, dar și eu sunt om. Aș vrea și eu să mă plimb, să-mi deschid sufletul cuiva... Știi, domnule călugăr, eu n-am fost niciodată la mare... Iovănuț stătea cu capul în piept, jucându-se cu un ciucure de la sutană. Mărturisirile Huruzumei îl tulburau nespus. — Cu toate acestea, urmă deodată veselă Huruzuma, în general n-o ducem rău. Seara mai facem câte-un foc de tabără, mai punem vreascuri, glumim, râdem, cântăm... Vrei să-ți cânt ceva? Și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și inima. Bine ați venit pe frumoasele meleaguri tătărăști! - zise numai zâmbet hanul cel tânăr, ieșind în întâmpinarea lor. — Care e vodă? - șopti Huruzuma, care stătea mai deoparte cu Iovănuț, apucându-l strâns de mână. Pe Iovănuț îl trecu, pe sub sutană, un fior din creștet până-n tălpi. Așa ceva nu mai simțise niciodată. - Uite ăla! șopti el emoționat. Episodul 12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
emoționat. Episodul 12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se cade... șopti călugărul tânăr, când simți deodată degetele fierbinți ale tătăroaicei suindu-i pe sub mâneca sutanei, dincolo de încheietură. O dată cu o binecuvântată căldură, sufletul îi fu cuprins de o mare cutezanță, cum nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ajunși în culmea Copoului. Au amândoi veșmintele pline de praful unei Europe pătimașe, sfâșiate de lupte intestine, trăind timpuri manieriste, decadente, în care-i era frică omului să iasă din casă după ora 9 seara. în umerii și-n mânecile sutanelor au praf alburiu de Italia, cu miros de citrice și măslini, în faldurile de pe lângă trup praf gălbui de Balcani care intră în țesătură și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai Jos nu trecu neobservată de Metodiu, care grăi: — Frate Vasea, văd că tovarășii dumitale nu se simt tocmai bine de când, fără vreun gând rău, poposit-am la masa voastră. Au ce să fie? Este cumva de vederea prăfuitei noastre sutane prilej de întristare? Apasă-vă ceva pe suflet? Simte cugetul vostru urcând dinspre stomac greața acelei băuturi despre care, necunoscând-o prea bine, mi s-a spus că trezește în om dorința nu numai de a judeca lumea, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prin noi, un imperiu. Episodul 106 VASEA După vorbele lui Vasea, de undeva dinspre tavan, de după lemnul pereților sau din crăpăturile mesei, se lăsă tăcerea. Se auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val tătar, păianjeni obezi cu plase în formă de stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră, le îmbrăcară, azvârliră apa leșioasă în canaleto și coborâră la masă. în sala de mese așteptau apariția signorei și pesemne a mâncării vreo șapte persoane, cinci bărbați și două femei. De cum intră, Metodiu băgă de seamă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]