264 matches
-
divinității sau a unei valori morale recunoscute. Jocurile Olimpice antice durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă, jertfe, defilarea concurenților și "jurământul olimpic." În Evul Mediu, ceremonia care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său purta denumirea de "omagiu". Aceasă ceremonie ne-a parvenit atât menționată în texte cât și reprodusă pe sigilii, pe miniaturi sau pe basoreliefuri. la ceremonie participă doi oameni, care stau față în față: unul vrea să servească, iar celălalt
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
încoronat la 19 august 1274 la Westminster Abbey. Bărbat semeț, viguros, bine făcut, cu coapse lungi și puternice de călăreț, plăcerile sale favorite erau vânătoarea și turnirul. Se fălește că respectă cu toată rigoarea codul perfectului vasal față de regele Franței, suzeranul său pentru Gasconia. Îi prestează omagiul datorat și ascultă, supus, hotărârile suzeranului său. Deviza lui este: "Keep troth... Pactum serva... Respectă-ți cuvântul dat". I se întâmplă, desigur, ca după ce și-a dat cuvântul să-și schimbe părerea; și atunci
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
făcut, cu coapse lungi și puternice de călăreț, plăcerile sale favorite erau vânătoarea și turnirul. Se fălește că respectă cu toată rigoarea codul perfectului vasal față de regele Franței, suzeranul său pentru Gasconia. Îi prestează omagiul datorat și ascultă, supus, hotărârile suzeranului său. Deviza lui este: "Keep troth... Pactum serva... Respectă-ți cuvântul dat". I se întâmplă, desigur, ca după ce și-a dat cuvântul să-și schimbe părerea; și atunci se dovedește neîntercut de abil în forțarea textelor pentru ca să împace făgăduințele cu
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
ale trecerii mării, muri pe drum și marii seniori scoțieni începură de îndată să-și dispute coroana. Eduard, ales ca arbitru, atribui regatul lui John Balliol, care fu încoronat la Scone, dar îi ceru noului rege să-l recunoască drept suzeran. Scoțienii crezuseră că o asemenea suzeranitate va rămâne pur formală. Când Eduard anunță că un împricinat a cărui cerere a fost respinsă de o curte scoțiană va putea în viitor face apel la tribunalele engleze, John Balliol intră în alianță
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
-lea apar primele însemnări care îi menționează ca poporul fino-ugric mordvin. Mai târziu, mordvinii au ajuns sub controlul Bulgariei de pe Volga și a Rusiei Kievene. În ciuda acestei relații de subordonare feudale, conducătorii mordvini au atacat și jefuit în repetate rânduri suzeranii protobulgari sau ruși. Mongolii au cucerit zone vaste în Europa răsăriteană în secolul al XIII-lea. Ei au înființat Hanatul Hoarda de Aur în 1241, subjugând Mordovia. Mordvinii au luptat uneori alături de armatele cnezilor ruși împotriva mongolilor. Hoarda de Aur
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
tânărul Garcia Sancez. Cu toate acestea, relațiile dintre cele trei entități creștine din León, Castilia, și Navarra s-au înrăutățit după asasinarea contelui García în 1027. Sancho a stabilit relații cu Ducatul de Gasconia, probabil de natură suzeran-vasal, el fiind suzeranul. Ca urmare a relației sale cu mănăstirea Cluny, el a îmbunătățit drumul de la Gasconia la León. Acest drum avea să înceapă să aducă trafic mare până în Iberia în timp ce pelerinii se înghesuiau în Santiago de Compostela. După succesiunea lui Bermudo al
Sancho al III-lea al Navarei () [Corola-website/Science/331464_a_332793]
-
1377 (totuși de la Bogdan I se păstrează prima monedă moldovenească, cu inscripția: "Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)"). La origini, structura politică internă permitea marilor feudali să aibă o putere atât de mare, încât la prestarea jurămîntului de vasalitate al domnitorului către suzeranul Poloniei, acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât în numele său propriu, al
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Pepin cel Scurt, însă ceva mai târziu a refuzat să contribuie la războiul acestuia din Aquitania. Mai mult, în timpul primilor ani de domnie a regelui Carol cel Mare, Tassilo a luat decizii în diferite dispute ecleziastice sau civile fără consultarea suzeranului său, acționând în general ca un conducător independent. Controlul său asupra trecătorilor din Alpi, poziția de aliat al avarilor și de ginere al regelui longobard Desiderius au reprezentat amenințări grave la adresa regatului franc, drept pentru care Carol cel Mare a
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
care acesta îi recunoaștea lui Ioan posesia domeniilor continentale angevine (tratatul de pace de "Le Goulet"). Baronii din Poitou, considerându-se în mai multe situații nedreptățiți de către Ioan, s-au adresat regele Filip al II-lea al Franței, care era suzeranul lui Ioan pentru posesiunile continentale ale acestuia. În 1202 Ioan a fost chemat la curtea Franței pentru a răspunde acuzațiilor formulate împotriva sa, dar a refuzat să se prezinte. Conform legii feudale, regele Franței a pronunțat comisiei "la commise" (confiscarea
Ioan al Angliei () [Corola-website/Science/314372_a_315701]
-
a întăririii puterii locale a marilor seniori, autoritatea regală efectivă exercitându-se asupra unei regiuni restrânse. Astfel, comitatele Angers, Flandra, ducatele Normandiei, Aquitaniei, ajung să se bucure de o autonomie largă, seniorii respectivi fiind mai puternici și mai influenți decât suzeranul lor, regele Franței. Se ajunge chiar la situația în care ducele Normandiei, Wilhelm (Guillaume) reușește în anul 1066 să își cucerească propriul său regat, Anglia, asupra căruia avea aceleași drepturi succesorale ca și regele ales, Harold, pe care Wilhelm îl
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
ei primind de la rege feuda sau domeniul feudal, împreună cu țăranii, animalele și atelajele proprii domeniului. Dreptul feudal francez stipula că nobilul (seniorul) feudal conducea așa cum dorea treburile domeniului său, exercitând funcții militare, administrative, judecătorești, atâta timp cât își îndeplinea obligațiile feudale față de suzeran. Trădarea suzeranului, felonia, însemna anularea contractului feudal, felonul fiind pedepsit cu moartea. În aceste condiții, este evident că seniorul feudal era un exploatator fără scrupule, deoarece nimic nu-i limita puterea. Cea mai grea condiție o aveau servii ("les serfs
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
de la rege feuda sau domeniul feudal, împreună cu țăranii, animalele și atelajele proprii domeniului. Dreptul feudal francez stipula că nobilul (seniorul) feudal conducea așa cum dorea treburile domeniului său, exercitând funcții militare, administrative, judecătorești, atâta timp cât își îndeplinea obligațiile feudale față de suzeran. Trădarea suzeranului, felonia, însemna anularea contractului feudal, felonul fiind pedepsit cu moartea. În aceste condiții, este evident că seniorul feudal era un exploatator fără scrupule, deoarece nimic nu-i limita puterea. Cea mai grea condiție o aveau servii ("les serfs"), țărani cu
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
Arthur C. Clarke. Serialul este creat de Matthew Graham. A avut premiera pe Syfy la 14 decembrie 2015. Acțiunea mini-serialului TV începe în 2016. Peste cea mai mare parte a metropolelor Pământului apar uriașe nave extraterestre. Extratereștrii sunt numiți Overlorzi (Suzerani) și superioritatea covârșitoare a tehnologiei lor duce la încetarea imediată a tuturor conflictelor militare majore. Ca purtător de cuvânt este ales nu unul dintre liderii politici ci un muritor obișnuit, un fermier american Ricky Stormgren. Karellen, supraveghetorul Pământului nu se
Sfârșitul copilăriei (miniserial TV) () [Corola-website/Science/335321_a_336650]
-
găsit în fratele său Ladislau, rege al Ungariei și Boemiei, un aliat cu influență dominantă în Europa Centrală, contrapondere pentru mașinațiunile lui Maximilian I, care în 1492 încheiase o alianță împotriva sa cu Ivan al III-lea al Moscovei. Ca suzeran al Moldovei, Ioan era într-o poziție favorabilă pentru a-i ataca pe turci. La conferința de la Leutschau (1494), s-au pus la cale detalii ale expediției de către regii Poloniei și Ungariei și de către prințul elector Ioan Cicero al Brandenburgului
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
pentru ale lor, dar regele polonez nu a luat nici o măsură de a-l sprijini. Matia Corvin, regele Ungariei, și-a asumat meritele, scriind principilor europeni că victoria de la Vaslui a fost obținută de Ștefan, „căpitanul său“. De asemenea, ca suzeran al Moldovei, a cerut acestora bani pentru a continua războiul. Asfel, papa Sixtus al IV-lea a trimis subsidii regelui Matia, iar domnitorului moldovean i-a trimis vorbe frumoase, deși solii lui Ștefan i-au explicat că acesta nu este
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
amploare etc.), fapt ce a permis unor mase mai largi de oameni să interacționeze. În același timp, pentru ca ideea de "națiune" să se poată substitui identității medievale anterioare, ale cărei fundamente erau credința religioasă și jurământul de credință făcut unui suzeran, o condiție fundamentală a fost apariția ideii de responsabilitate individuală. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului XIX, formarea sentimentului de identitate națională a devenit o prioritate politică a statului. Dezvoltarea naționalismului de stat a fost provocată și
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
două optimi-viitorului rege, iar restul -oștirii cruciaților. Conform clauzelor tratatului se reunea un colegiu de 12 electori (6 franci și 6 venețieni). Drept pretext formal pentru intervenție le-a servit cavalerilor uciderea lui Alexios IV (după criteriile occidentale, omorându-se suzeranul, Alexios Murtzupflos s-a pus pe sine în afara legii). Canoanele conciliului de la Narbona (1054), potrivit cărora agresiunea împotriva Constantinopolului creștin era considerată drept un păcat grav, n-au constituit un obstacol. Romeii au mai încercat o dată să incendieze flota latină
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
rămas în zonă, așteptând forțele otomane trimise pentru despresurarea Nicopolelui. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului, dar și-a mobilizat armatele și a mărșăluit spre Nicopole. Aliatul otomanilor, despotul Stefan Lazarević al Serbiei, s-a alăturat pe drum suzeranului său și, pe 24 septembrie, cei aproximativ 104 000 de soldați ai sultanului au ajuns în fața Nicopolelui. Este foarte probabil ca efectivele celor două armate să fi fost mai mici, dar în mod sigur erau aproximativ egale. Baiazid I avea
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
o ipoteză fantezistă. Tatăl lui a fost Teodor Cantemir, d. în anul 1627, în lupta cu tătarii. (Sever Zotta, "Neamul Cantemireștilor", ref.4 în secțiunea Note). Cariera militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al suzeranului. A deținut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întâi vornic de Bârlad (1664-1668), apoi armaș (1668-1672), serdar (1672-1681) și mare clucer (1681-1684)” Rangul de mare clucer era o dregătorie mică ce nu da dreptul la șederea în divan. De la 1672
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
concentrice ale inamicilor ei. Suedezii nu s-au limitat la atacurile împotriva Poloniei și Lituaniei și au început războiul și cu Rusia. Situația s-a complicat și mai mult pentru Hmelnițki, de vreme ce aliații săi suedezi erau în război cu țarul, suzeranul cazacilor. În afară de tensiunile diplomatice deja existente între Hmelnițki și țar, au ieșit la suprafață conflicte care mocniseră până atunci, de exemplu amestecul rușilor în finanțele Hetmanatului și a Belarusului, eliberat de cazaci cu puțin timp în urmă. Hatmanul a fost
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
fiică a lui Pandulf. După moartea normandului Rainulf Drengot, conte de Aversa, petrecută în iunie 1045, vărul acestuia Asclettin a succedat în Aversa, însă cei din Gaeta l-au ales ca duce pe Atenulf. Guaimar al IV-lea de Salerno, suzeran atât al Aversei cât și al Gaetei, a intervenit de partea lui Asclettin și l-a înfrânt pe Atenulf în luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
bizantin, care-i delegase să conducă în Apus. Regele franc, Clovis, a primit rangul de consul de la Anastasie, iar regelui ostrogot, Teodoric, i-a fost recunoscută domnia. Iustinian consideră că goții au pus stăpânire cu forță pe Italia. Se consideră suzeranul firesc al tututor conducătorilor din interiorul granițelor Imperiului Roman, și avea misiunea, ca împărat creștin, de a răspândi creștinismul, singura credință adevărată, printre necredincioși, printre păgâni și eretici. În Africa, era văzut de autohtoni ca un protector ce îi va
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
existau tratate pentru a fi reglementat statutul țărilor române. Uneori, cutuma era mai puternică decât legea. Existau cutume internaționale, care au fost acceptate și în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în 1044 și a fost succedat de fiul său, Godefroi al II-lea în Lorena Superioară, fiind însă refuzat acordul pentru stăpânirea în Lorena Inferioară. Iritat de această decizie, Godefroi s-a răsculat în același an și a devastat teritoriile suzeranului său din Lorena. El a fost curând înfrânt, iar în locul său a fost numit Adalbert. Cu toate acestea, Godefroi a continuat lupta pentru stăpânirea întregii Lorene, iar Adalbert a murit în lupta de la Thuin contra sa, din 11 noiembrie 1048
Adalbert de Lorena () [Corola-website/Science/328504_a_329833]
-
Prahova, Ialomița și Buzău, este expresia stăpânirii ungare "de facto" a acestui teritoriu, prin urmare au stabilit granița răsăriteană pe Prahova și Ialomița. P. P. Panaitescu respinge această ipoteză și arată că privilegiul acela era doar un drept teoretic al suzeranului, care trebuia însă întărit și de domnitorul muntean. Ideea este susținută și de Constantin C. Giurescu, el considerând că brașovenii au cerut de fapt doar o garanție suplimentară din partea suzeranului ungar. Totuși, el consideră însă că abia în urma campaniei împotriva
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]