1,239 matches
-
în ciuda antisentimentalismului afișat (și) prin repulsia față de lacrimi, "balele melancoliei" - cum preia ad literam de la ilustrul său prieten și mentor Caragiale, marele "singuratic" Zarifopol împărtășește neurastenii și anxietăți cu Ibrăileanu. Din acest dublu "canonit" răsare, cumva buimacă, o nedumerire cu tîlc autobiografic: "Dacă artistul se simte bine ca izolat superior, ce-i trebuie să joace cu atîta silință pe băiatul impertinent?"
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
de pe stradă, umblând, însă, în "faetonul" unei lăptărese. Printr-un scurt, ultim, jet de alburi seminale și de sanguine roșuri, are s-o încheie, în rest, și Pașadia, - cel "închinat", altminteri, altei masle. III. Că nu am stăruit, până acum, asupra tâlcului "în sine" al amintitelor culori, e fie pentru că acesta e truvabil, "de gata", în diverse lexicoane, fie că, mai cu seamă, ceea ce,-n Craii..., are importanță e semnificația contextuală, a lor, - care se face și desface: repartiția și diseminarea acestor
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
roșu"); că, așadar, "săgeata purpurie" străpungând, în herbul lui Pantazi, gâtul lebedei albe, e violetă! Cum violetul, însă, e tocmai un amestec de roșu și albastru (culori, acestea, foarte pantazești), săgeata asta, care-i una demi-roșie, are, în plus, un tâlc homeopatic, "asemenea acelei suliți ș?ț ce singură avea darul să tămăduiască rănile ce făcuse." Și nu e un "homeopat" Pantazi însuși, ce tinde să se vindece de Wanda prin, peste ani, sosia ei, ce este (,Doamne, cum îi seamănă
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă, ci închide
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate...
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
tulbure decât a noastră. Povești rostite de păpuși ca niște studii oneste și îndrăznețe ale sufletului omenesc. Poeme sincere și simple ce seamănă frățește cu realitatea. Mărturisiri care se pot oferi oricând gândirii. Le-am ascultat cu deferență, spuse cu tâlc și chiar cu voluptate de către locatarii muzeului: păpuși franceze fabricate în regiunea pariziană sau păpuși germane de Thuringia, păpuși spaniole sau italiene, rusești ori germane; păpuși model Barrois sau Gaultier, Jumeau sau Clément; păpuși cochete dând târcoale prin Montmartre sau
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
săraci sau recent sărăciți dormeau cu mâna pe mânerul valizei în care erau pregătite lucrurile de luat în caz de arestare. Mediu în care bolnavi de ulcere stomacale, de emfizem pulmonar fumau în draci. Când se filma o descindere cu tâlc, autoritatea scotea din sertarele celor tocmai arestați pachete de Kent - semn clar că urma pedeapsa cu moartea. A te trezi duminică dimineața la tine în pat, fără ca totul să fie un vis, era un câștig cât se poate de gustat
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
invocație care adună cărțile: "Hiare cuminți/ cu ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare a celor care nu se trec, făcute fiind din slove și spoieli, răsturnînd, prin ruperea ermeticei picturi
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
la atingerea cu sfintele oseminte ale lui Elisei, mortul a căpătat viață și a înviat. „Omul s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat și s-a sculat pe picioare“ (IV Regi 13, 21). Întâmplarea această biblică are un tâlc de mare preț pentru viața noastră. După cum s-a sculat din moarte cel ce s-a atins de trupul omului lui Dumnezeu, așa se trezesc din nepăsare, din amorțeală sufletească și din gheața necredinței inimile noastre când le punem în legătură cu
Agenda2004-43-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283005_a_284334]
-
mai 2004, la sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Timișoara (Calea Bogdăneștilor nr. 4) va avea loc, de la ora 16, lansarea a două noi apariții editoriale. Este vorba de volumele de versuri intitulate „Elegii de toamnă“ și „Catrene cu tâlc“, ambele sub semnătura lui Ștefan Orbulescu, care vor fi prezentate de prof. dr. Alexandru Stuparu. ( M. H.) Termen pentru reclamații Conform adresei nr. 6527/29 aprilie 2004 a Ministerului Muncii și Asigurărilor Sociale din Spania, reclamațiile privind nerespectarea contractelor de
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
-a au susținut proba de evaluare la Limba română. Elevii au avut de răspuns la 15 întrebări legate de un text de două pagini adaptat după " Lebedele sălbatice" de Hans Christian Andersen - varianta I de subiect -, respectiv " O poveste cu...tâlc" de Minodora Farfara - varianta II. SUBIECTE Limba română. O parte a elevilor au primit varianta I de subiect, iar ceilalți, varianta II, acestea fiind repartizate, pe rânduri, în fiecare clasă, pentru a se evita copiatul. La varianta de subiect cu
SUBIECTELE la Limba română de la evaluarea elevilor din clasa a IV-a by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28340_a_29665]
-
infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină "paraliterara", jonglînd cu ele pe mai multe paliere de semnificație sau drenîndu-le cu lejeră virtuozitate în jocuri semantice și lexicale de un haz irezistibil (specialitatea casei). Nu lipsită de tîlc mi se pare, în acest sens, alegerea discursurilor de escorta de pe coperta a patra - extrase ultralaudative despre Coaja lucrurilor..., ca la best seller-urile occidentale. Toate aparțin unor critici foarte tineri și insistă asupra "plăcerii lecturii" pe care autorul o "restituie
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se rodează, în care orizontul e ocupat de singură imagine purtătoare de tîlc, cea vag ezoterica a Martorului? Geometria suporta confruntarea cu misterul inform al concretului: "uneori doar semințele veacului/ uneori da povestea încet/ despre intimitatea lanțurilor/ ronțăia încet obraznica verticalitate/ a unor lucruri// e ceva inexplicabil în șirul cerșetorilor/ ăstora ce dau
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
fapt, e vorba de produsul tipic al unui poet. Poetul se recunoaște precum un militar după mers, chiar dacă e înveșmîntat civil. Mai... poetic, Rilke afirma că nu poate fi conceput un singur gest al acestuia care să nu aibă un tîlc creator, că pînă și o ciornă a sa se încadrează în operă: "Nu va exista nimic în afară de el (artistul-zeu)... Dacă face un gest, el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd!" Datorită naturii sale pluricorde, a complexei sale construcții clădite pe originar, a tîlcurilor sale depășind pitorescul, vibrînd spre infinit, poezia lui Cezar Ivănescu se vrea un analogon al Lumii. Cezar Ivănescu: Poeme, Ed. Crater, f.a., 272 pag., preț nemenționat.
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe care se bizuie. E ca o partidă de șah cu adversarii de temut, ideologici. Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o "eliberare". Mai puțin intelectualizată și mai puțin crispată, producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
nu e atît un roman, cît o parabolă în chip de lungă narațiune stil Viețile Sfinților, Savu Pantofaru fiind un caz mistic. Mai concesiv, Pompiliu Constantinescu găsea aici o povestire filosofica în genul romanelor lui Anatole France și Voltaire, cu tîlc de toleranță religioasă. Șerban Cioculescu, în cronică să din Adevărul, observă: "Savu e creștinul primitiv, reintegrat formulei sale firești printr-un canon care nu-i diformează ființă, ci o aduce la expresia ei naturală. Mai puțin individual, așadar, Savu este
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
frăție creștineasca, în tradiția evanghelica". Cu toate întorsăturile de frază, se vede, din aceste observații, că românul este, estetic, ca român, aproape un eșec. Tot implantat în formula moralismului religios pur e și Doctorul Taifun, românul din 1933, din care tîlcul evanghelic nu lipsește nici aici. Dr. Bobîrcă (alias dr. Taifun), somitate medicală în cardiologie, om de o urîțenie expresiva neîntrecuta, s-a îndrăgostit de o pacientă, cu care - se pare - a conceput și un copil. Soțul femeii iubite ar elibera
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
un talger pentru celălalt, indecisa între priorități. Cînd se intersectează planurile ele nu ating de multe ori o concordie. Mă feresc s-o lezez cîtuși de puțin, îngaim doar o rezervă, îmi îngădui să mă separ pe un segment de tîlcul pe care il împrumuta Ana Blandiana termenului de datorie. Îmi pare rău că în conciliabulele noastre sub semnul comprehensiunii și unității de vederi n-am exprimat mai deschis și aceste rețineri. În societatea modernă din ce in ce mai permeabila la proliferarea semnificațiilor, nimbul
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
ce-i altceva decît el). Se simte despărțit de ceva, e despicat - si intuiește puterea (divinitatea) că un întreg, ca o mare unitate impermeabila și perfectă care se îndestulează pe șine. Tot ce gîndește coerent și tot ce făptuiește cu tîlc omul, din clipă în care devine conștient de poziția lui în Cosmos, este îndreptat către un singur țel: suprimarea acestei despărțiri, refacerea unității primordiale, retragerea în tot (fie că acest tot este conceput că o putere impersonala, ca un Dumnezeu
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
cu poveștile mele preferate, așa cum, sînt convinsă că fiecare dintre cititori își va alege propriile sale bucurii din Cercul mincinoșilor. Recunosc, sînt și unele povestiri pe care nu le-am priceput deloc. Scăpa total puterii mele de a le urmări tîlcul mai ales cele africane sau coreene, fără doar și poate datorită diferențelor culturale. Cel mai aproape m-am simțit de cele indiene, pe de-o parte, pentru frumusețea lor uluitoare, pentru acel straniu amestec de tristețe și ironie, precum și de
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
pe seama cititorului o poezie care nu spune mare lucru. Eul poetic e puternic alterat de dorință inovării cu orice preț și înscrie experiență lexicala în sfera dialogului începătorului cu lumea. Căci doar așa pot fi înțelese aceste versificări banale, cu tîlc la final, care speculează teamă sau neîncrederea cititorului în propria-i experiență pe tărîmul poeziei: "Aseară fiindcă luna părea un șiș curbat/ am vrut să fiu țiganca să-ți cer tot ce ți-am dat:/ c-o gură să te
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un „derapaj” condiționat de factori conjuncturali de tot felul) și adevărul istoric. O separație pe care nu doar Țoiu și nu doar Petru Dumitriu au ilustrat-o cu vârf și îndesat
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
ca în cazul vocabulei sinistra - stînga -, care provine din sine dextera - fără dreapta -, expresie a cărei contragere duce la sinixtera și apoi sinistra). Supuse unui proces de sclerozare perpetuă, limbile moderne își subțiază semnificația prin aceea că-și pierd memoria tîlcului concret pe care l-au avut odată, vorbitorii făcînd uz de expresii cărora nu le mai știu istoria. Iar un cuvînt fără istorie e o noțiune abstractă, biată mărgea inertă pe care o pui să stea morfologic într-un șir
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
felul în care concepe ea cronica de carte (care, pare a spune, dacă n-are farmec, n-are nici rost), la selecția propriilor texte (care a prevalat în fața uzualei selecții a autorilor), la dispunerea acestora în sumar. Lucruri pline de tâlc, pe care le voi discuta mai jos. Deocamdată, să spun că această prudență are și un efect „tare”: grație ei, Tania Radu oferă o posibilă pistă (foarte coerentă, foarte omogenă) de înțelegere a literaturii române de după 1990. Lipsită de preconcepții
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]