92 matches
-
are patriarhul. Află, află și trimite vești la Târgoviște și la București. M-am săturat să tot aflu. Mai bine povestește-mi despre mânăstirea pe care o faci în munte. Soarele cobora spre apus. Dinspre oraș, liniștea fu spartă de tânguiala primului muezin. Unul după altul, din toate săgețile minaretelor se înălță strigătul prelung chemând la rugăciune. Marelui spătar i se păru deosebit de trist. În fața lui femeia încă frumoasă, imobilă, tăcea. Probabil că din pruncie s-a învățat să respecte ceasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o clipă femeia s-a liniștit, ca apoi să se sperie mai tare de ce ar putea face ienicerul când o să afle. Că așa este Stambulul, se află tot ce n-ar trebui să se afle. Și când a auzit Mavrocordat tânguielile mamei lui a luat băiatul și l-a dus la Patriarhie. Era pe atunci patriarh tot Dionisie, care este și acum, numai că era la prima lui păstorie, pe când acum este venit patriarh a patra oară... — A cincea, dacă nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Însurat, cu trei fiice adolescente, este cunoscut drept un tataie libidinos, care Își cheltuie fondurile secrete În locuri Întunecate, Însă foarte fierbinți, unde sondele de băutură sînt Înalte, jazzul e ca lumea, țigările cu iarbă așteaptă gata răsucite și, pe tînguielile unui sax tenor, Înfloresc idilele În alb cu negru. Te-ai prins, șmechere? McPherson, angrenat Într-o campanie pentru a fi reales În funcție, luptînd pentru supraviețuirea lui politică Împotriva asului cazurilor criminale, Ellis Loew, are nevoie de relaxare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atrase atenția. Vântul nu mai bătea. Deloc. O liniște stranie pentru această planetă se instaurase în exterior. Colonia se adâncea în tălăzuirea de ceață. Pentru Ripley era a doua ședere pe această lume, dar pentru prima oară nu mai auzea tânguiala fără sfârșit. Tăcerea era apăsătoare. Absența vântului reducea și mai mult vizibilitatea exterioară. Ceața se aduna peste centrul de exploatare dându-le impresia că tot ce era dincolo de ferestrele cu geam triplu fusese înghițit de valuri. Înăuntrul tunelului care lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
între ei. Apele astea curate au înghițit destine, speranțe și mult viitor. Dar cine îi mai plînge în afara unor muieri cu privirile înecate în depărtările oceanelor albastre? Moarte deja și ele de mult. O, da, plînge Bahia de Nipe prin tînguielile brizei blînde. Briza îmi mîngîie fața și-mi povestește monoton crîmpeie din istoria însîngerată a acelor locuri. Și, n-au fost pedepsiți de Dumnezeu? Într-un timp erau o duzină de nave pirat, îmi răspunde briza. Atacau convoaiele în drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot timpul ochii închiși nu atât pentru a ne transmite o metaforă a orbirii omului contemporan, post-modern, ci pentru a ne invita să intrăm în lumea lui izvodită din mirodenii și sânge la poalele Araratului și ale cărei ritmuri și tânguieli tragice sunt izbitor de asemănătoare cu ale noastre. Să intrăm deci, în lumea lui Harry Tavitian!" 12 octombrie 2014 A scrie despre Alexandru Zub în cheie evocatoare e, pentru mine, un exercițiu imposibil, nu numai pentru că vitalitatea și forța sa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sens. India e o cale bătută, interesantă desigur, dar condamnată din punct de vedere literar să alunece ușor în una din cele două extreme: fie exotismul de joa-să factură de tip Bollywood sau de coloratură spiritualistă cu inițiați levitând, fie tânguiala postcolonială compensatorie. Tânăra prozatoare are abilitatea să nu cadă în nici una dintre ele. Ea alege câteva personaje cu totul speciale, în primul rând un bătrân indian englezit, cu studii la Cambridge, unul dintre primii indieni angajați în Administrația civilă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
răni și fantome Schnier nu mai are nimic. De pierdut sau de câștigat. E un clovn care-și face meseria mecanic, repetitiv, la fel cum o națiune e nevoită să-și continue cursul firesc, fără opriri, fără reîntoarceri inutile, fără tânguieli noi. Schnier bea mult și se gândește la iubita - o catolică practicantă - care l-a părăsit pentru că nu-i înțelegea „orientarea“, la naziști, la publicul reprezentațiilor de circ și la episoadele inumane din prezentul imediat. Dar niciodată la viitor. Privirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
zguduitoare. O, voi oameni, care m-ați crezut dușmănos și mizantrop, strigă el, nu știți ce inimă înclinată spre bine și spre bucuria sociabilității am, dar boala mea, ca s-o ascund, mă desparte de voi! Și continuă într-o tânguială, sfâșietoare ca a lui Milton, că auzul stins l-a izolat de sonoritatea lumii și artei. Nefericirea surzeniei crește prin ursuzenia nevoită: „Dumnezeire, tu privești înlăuntrul meu, tu cunoști, tu știi că iubirea de oameni și pornirea spre bine locuiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
materialul rămâne șubred. Un brutal ping-pong între pumnii de fier ai istoriei a transformat milioane de oameni într-o națiune aproape imaginară. Am citit mai tot ceea ce cred elitele basarabene despre identitatea locului. Am rezistat la un registru întins de tânguieli ori răsteli, de la resemnarea mioritică fără mioare la ideologii create de analfabeți hiperactivi. Am închis ochii la postmodernismul unor oameni fără experiența modernității și am descurajat somnabulismul epistemologic al unor rătăciți cumsecade. M-am făcut chiar că nu văd stupiditatea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
tem că n-ai de ales...Din nou tăcu. Vocea lui, tăcerile constante, schimbările de ton o făceau pe Lăură și mai atentă. -Frontieră de Est! Serviciul Contrainformații! -Sunt nenorocita, izbucni Lăură în lacrimi... -Am zis! Nu ajută la nimic tânguielile. -Știu. Am înțeles. Ordinul nu se discută, se execută! -Promite-mi că o să fii la fel de isteața...Am fost întoarsă pe dos toată săptămâna. Nu am putut mânca, nu m-am putut gândi la nimic altceva. -Trebuie să mă calmez, îmi ziceam
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vioară sub b)rbie, se ridic) pe vârfuri, Închide ochii, Isi umfl) n)rile și Începe s) cânte Concertul pentru vioar) În Mi minor de Mendelssohn. Mult) vreme acest concert nu mi-a pl)cut. Am o aversiune fâț) de tânguielile astea cristaline. M) deprim). Asociez concertul lui Mendelssohn cu stânjenitoarele dup)-amiezi de duminic), cu mesele În familie, cu doruri În)bușite, cu captivitatea familial) și muzic) simfonic) plictisitoare la radio. Și totuși, imediat ce puștiul Începe s) cânte, Îmi dau
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care m-am făcut vreodată vinovat a fost aceea de a folosi o parte din acel material cristalin pentru a obține un titlu universitar. 5 Îmi amintesc fluxul de vis al bărcilor cu vâsle și al canoelor de pe râul Cam, tânguiala ca de havaiană a fonografelor trecând Încet prin soare și umbră, mâna unei fete răsucind ușor dintr-o parte Într-alta mânerul umbreluței de soare viu colorate ca un păun, În timp ce ea se lăsa pe pernele bărcii la care eu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Europei. Dată în Cetatea Sucevei ianuarie 25, anul Domnului 6983 (1475) două săptămâni după izbânda Moldovei asupra turcilor la Podul Înalt Vaslui, 10 ianuarie 1475 1 "Pentru Moldova și Ștefan !" "Mamă!... Mamă!... Unde ești mamă!" "Oameni buni!... Ajutați-mă!..." Scâncete, tânguieli, pe românește, pe turcește... "Unde sunt?... Nu... nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a recurs la o avalanșă de citate din corifeii comuniști, iar D. George Burlacu, interpretând momentul 1963, într-o carte atent elaborată, surprinde stilul lui L. Rusu, care i se pare „neculcian, presărat la tot pasul cu interogații retorice, vaiete, tânguieli, interpelări hazlii”. C.I. Gulian îi răspunde primul lui L. Rusu în Contemporanul (nr. 24, 14 iunie 1963, p. 7), însă unele dintre frazele scrise atunci nu pot să ne stârnească decât zâmbete: „Prof. Rusu ignoră complet faptul că pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sinistră a filmelor violente, ci de banalizarea, prin repetiție obsedantă, a răului cotidian. Violența de toate felurile e de-acum un personaj intim al vieții fiecăruia dintre noi. Vrei-nu vrei, asiști la prim-planuri cu țeste crăpate cu toporul, la tânguielile femeilor violate și la explicațiile de-un cinism uluitor ale agresorilor. Ca să afli buletinul meteorologic ( las’ că nici vremea nu mai e ce-a fost) treci prin ordaliile diavolești ale unor prezentatori născuți sadici și promovați la excepțional masochiști. A
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
După ce rușii au intrat în oraș în martie, soarta evreilor a fost și mai rea și ea nota: „cazacii au așteptat până evreii s-au dus la sinagogă să se roage și apoi au tăbărât pe ei cu bicele. Atâta tânguială și disperare. Unii evrei se ascund în beciuri, dar îi vor prinde și acolo.” Primele zboruri ce livrau poșta pe calea aerului au zburat din Przemyśl în timpul ambelor asedii, transportând cărți poștale, în principal corespondență militară, în douăzeci și șapte
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]