509 matches
-
Același lucru îl spune Cârlova: „Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut/ Când ochiul vă privește în liniștit minut.” O reverie, deci, în sobre haine de elegie. Ne-au mai rămas, în totul, trei poezii. Una e Rugăciune, o tânguire de soarta aceleiași patrii. Ecouri din Văcărești și din cronici, plângând de răul lumii, de proasta ei tocmire se amestecă în această lungă tragere la răspundere, mai degrabă decât cerere de ajutor. Rugăciunea, după tiparul pașoptist, al oamenilor care trăiesc
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
misiunii sale cu iz funerar, nu ucide oameni, ci doar speranțele și liniștea lor, Ryan Bingham este mereu vesel, niciun un rid nu i se mișcă pe față în mod necontrolat, își face meseria chirurgical, fără să se implice, asistă tânguirile celui care tocmai și-a pierdut slujba și îi împinge broșura în față explicându-i avantajele care decurg dintr-un dezastru. Aerian, deasupra tuturor celor lumești, Ryan Bingham pare intangibil, asemeni unui shakespearian Ariel exonerat de orice contract cu Prospero
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
Ion Vartic. Vă amintește de ceva atmosfera? E din Grodek, faimosul poem al lui Georg Trakl: „Seara, de armele morții răsună/ Pădurile toamnei, câmpiile de aur/ Și-albastrele lacuri, deasupra cărora soarele/ Se rostogolește mai negru; noaptea cuprinde/ Muribunzi luptători, tânguirea sălbatică/ A zdrobitelor guri./ Dar în liniște peste-ntinderea văii se strâng/ Nori roșii în care domnește un zeu mânios,/ Sângele curs, răcoare de lună;/ Duc toate drumurile în negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
prin monoftongări și frecvente închideri de vocale. Chiar dacă pare dăruită ochilor, literatura este, orice s-ar spune, o artă făcută spre a fi auzită și nu putem ignora cu totul aspectul sonor spre a ne putea concentra cu seriozitate asupra tânguirilor nefericitului poet”. Observațiile asupra literaturii vechi sau premoderne sunt cu atât mai pline de miez cu cât ele par făcute de un critic în vacanță. În primele noastre scrieri, Eugen Negrici se interesează, bunăoară, de breșele anecdotice, de „viața de
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
562-563 cu poemele Infinit și Scrânciob apocaliptic. 5. G. Mărgărit - Natura în Lumea, 1, nr. 3, 7 octombrie 1945, p. 4, col. 1, sus; Chemarea nimphelor în Lumea, 1, nr. 18, 27 ianuarie 1946, p. 5, col. 6-7, sus și Tânguire în Lumea, 2, nr. 31, 5 mai 1946, p. 6, col. 1-2, sus. 6. Lumea. Săptămânal literar, artistic, social. Apare în București (23 septembrie 1945 - 16 iunie 1946). 7. Epistola este însoțită de manuscrisele: Cina, Copacul, Invocație, Solilocviu și Stingere
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
sus. 6. Lumea. Săptămânal literar, artistic, social. Apare în București (23 septembrie 1945 - 16 iunie 1946). 7. Epistola este însoțită de manuscrisele: Cina, Copacul, Invocație, Solilocviu și Stingere. 8. Forma corectă este abstinența. Provine din latinescul abstinentia. 9. G. Mărgărit - Tânguire. Conține cinci strofe, dactilografiate, a câte patru versuri fiecare.
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
ar trebui să circule, tocmai pentru că e vorba de creații de valoare. Organizarea interjudețeană ar fi doar o chestiune de voință, fie și la nivel de instituții culturale (muzee, biblioteci, inspectorate școlare, universități). În felul acesta, s-ar încheia nesfârșitele tânguiri că „ne mor valorile” înainte de a ajunge să fie cunoscute de cititori. Viitorul cărții a devenit o preocupare universală. Una din teoriile cele mai răspândite se referă la transpunerea totală a scrisului în mediul virtual. Cărțile propriu-zise, așa cum le știm
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
dezlegare la cântece cu texte sfâșietoare interpretate de voci potrivite... -Mă, îmi zice prietenul, eu cred că Dumnezeu a început să regrete că i-a învrednicit pe oameni cu glas, ca să nu mai spun că el însuși e speriat de tânguirile și solicitările interpreților... l Un oarecare Florin, practicant yoga, invitat la o emisiune a TVR1, în 17.04): -,Am vrut să am o motivație că trăiesc..." Haralampy: -TVR-ul ăsta chiar nu are niște angajați care să le traducă unor invitați
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
la seceriș, cu pălăria dată spre ceafă și ștergându-și mereu asudul frunții cu un ștergar), Gorganul Găinii (nimeni nu mai știa de ce se numește așa), Măgura Dulce, Colina Zdrențărosului, Movila Galbenă, (unii îi spuneau Movila Galbenilor), Culmișul Pahonțului, Greabănul Tânguirii (aici se spune că fusese înfipt în trecut un stâlp al infamiei), Obcina Mică și Obcina Mare, sau Piscanul Prisăcarului, încât Ștefan, uneori, se gândea la câmpia acoperită de colnice ca la o geografie mitică, o geografie unde mari ritualuri
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pierdută-n valurile mării Mă las scăldată-n buza mării, În zare-ntr-un apus ce plânge Adorm, lăsând clipă uitării În sufletul ce mi se frânge. Pierdută-n clipă de uitare, Talazurile-n tânguire Îmi dau o caldă-mbrățișare, O lungă clipă de-amăgire. Trezită-aș vrea să fiu din vise, Dar briză mării nu mă lasă. Pătrund în ale ei abise, În dulcea sufletului casă. Două sclipiri de peruzele Îmi spun, ce ochii
PIERDUTĂ-N VALURILE MARIII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385011_a_386340]
-
amarnici, Doar noi rămânem resemnați și pașnici, Iar arma noastră e doar trandafirul. Când toamna ne amenință cu moina Și se răcește codru-ntreg și plaiul, Își pierde jocul mingile și oina, Prin frunzele ce-și răvășesc alaiul. Atunci se-aude-n tânguire doina Și, picurând durere-n suflet, naiul. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: NAI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NAI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384333_a_385662]
-
pregătim de reamenajări, ne asfaltăm visele să avem unde să ne plecam capul pentru odihnă, pentru dansul inimii. Lucrează muncitorii de zor. Îmi e casa în reconstrucție, se pare. Probabil că e vremea schimbării și abia țin în frâu cântările, tânguirile apei. Din mine se naște universul trăirii, din pământul în care îmi sădesc fiecare gând. Și marea stă în adâncuri, îi simt existența din țâșnirea vizibilei vibrații. De teamă să nu ne copleșeasca dezlănțuirile, ne pregătim de vremuri cu periculoase
MUTAȚII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382595_a_383924]
-
adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi, senzoriale, Îmbrățișări grăbite, superficiale, Sublim prelungit în dureri neoficiale, Contopire de fluturi, în noapte zbierând, Îngheț de simțuri sau doar descătușare... Blue Mireille, 24.02.2016 https
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
și de unul singur? Firește că se poate face pocăință și în acest mod, dar acest fel de pocăință nu este nici completă și nici mântuitoare. Ce s-ar fi ales de fiul risipitor, dacă ar fi rămas numai la tânguirea ce-o făcea de unul singur în țara păcatului? El simte nevoia de a se mărturisi, trebuință care, o știm cu toții, este în firea omului. „Noi credem că adevărata pocăință este un act bilateral. O parte a ei o reprezintă
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
care-a-nceput să doară parcă ar vrea-n fărâme să se rupă. M-am rătăcit și nu mai știu pe unde aș mai putea ieși spre mântuire, când nici ecoul nu îmi mai răspunde la mult prea obosita-mi tânguire. Din cerul negru s-a pornit să ningă și frigul care-ncepe să se lase va reuși-nsfârșit să mă învingă și să-mi pătrundă-n sânge și în oase. Mai e puțin și-or să apară-n haită înfometații lupi
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
dezbătută în Simfonia a IV-a, pretextul programatic fiind de această dată lapidar, insuficient precizat în schițele de lucru: „Introducere. Cea mai deplină supunere în fața destinului sau, ceea ce este același lucru, în fața nemărturisitului semn al Providenței. Allegro I (murmur), îndoieli, tânguiri, reproșuri... II - Nu e cazul să te arunci în brațele Credinței?” Impregnată de caracteristicul melodism ceaikovskian, Simfonia a V-a se bazează pe un plan tematic unitar, structurile melodice ale celor patru părți fiind deduse din tema-simbol a introducerii (Andante
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
și uscățiv, treptele ierarhice ale ordinului, facându-se repede remarcat prin lucrările sale timpurii, singurele de altfel, modele de demonstrație scolastică lecturabile și astăzi: De fonte miseriarum (Despre izvorul nenorocirilorî, identificat a fi stomacul, nesățioasa poftă de mâncare, și Querimonia serpentis ( Tânguirea șarpeluiî, prima încercare - timidă, e drept - de a reabilita întrucâtva în dogmatica creștină imaginea șarpelui, nu a celui biblic, bineînțeles, ci a celui de casă (Natrix Natrixî, văzut ca un appendix terrae. Un ulcer contractat în timpul unei misiuni de creștinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strigat, apoi am căzut în genunchi, am întins mâna dreaptă, rugându-l pe Sucki să se așeze pe ea: -Vino aici, nu te îndepărta de casa noastră, vino înapoi, iubitule! Lacrimile îmi curgeau pe obraji, vocea mi se transformase în tânguiri. Oamenii își întrerupseseră lucrul lor și se uitau la mine fără să spună un cuvânt. Nu băgaseră de seamă că era o pasăre în apartament și eu uitasem să le spun. Sucki ne ținea în șah, sărind de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că simțea nevoia să-l spună cu voce tare pentru a-și dovedi poate că era încă în viață. Vocea lui era instrumentul principal dintr-o simfonie a muribunzilor care era cântată pretutindeni de jur-împrejurul meu. Respirațiile, gemetele, răsuflarea celor gazați, tânguirile, râsetele nebunilor, numele murmurate ale soțiilor și ale mamelor și, deasupra tuturor, litania lui Jivonal, mă făceau să cred că pluteam în derivă, eu și Clămence, în vreme ce o vegheam în castelul de pânză al unei corăbii invizibile, pe fluviul morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
romantică dinaintea bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori care este acordată, un răpăit de tobă. DOAMNA CONNAGE se Întoarce iute spre fiica sa.) DOAMNA CONNAGE: Vino! ROSALIND: Un moment. (Mama ei iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ieșirea cea din urmă, adică de mutarea din viață. Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care mulți călătoresc. Dar și sălașul cel cuvenit lor îl vor afla. În locul desfătării, foamea; în locul beției, setea; în locul odihnei, chinul; în locul râsului, tânguirea; în locul alăutei, plângerea; în locul îngrășării trupului, viermele cel neadormit; în locul jocurilor, a fi împreună cu demonii; în locul meșteșugirilor drăcești, întunericul cel mai dinafară și gheena focului și cele asemenea acestora. În ziua cea înfricoșătoare a Judecății fiecare va fi întrebat dacă
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
rouă / [...] // fiind neînțelesuri înțelese» (ibid.), într-un «văz-huh al vrerii» (s. n., p. 8), în «foc molcom» și în «sânge pân' la cer», în «siberii-ncremenite» (cu speciala-i pușcă anti-ger: «îmi iau pușca să-mpușc gerul / pân' spre margine de Nistru / tânguiri până la Tisa / stringuri geruind sinistru // ne-nțeles...» - împușcați în mămăligă, p. 9), «într-un eclectic / spațiu-timp» (p. 11), cu „ozeneu“, ori cu „verde bicicletă-rablă“ (nu fabricată de vreun alt poet, ca, de pildă, Al. Macedonski, cel născut la patru ani
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Da-n timp ce moartea-și-adâncește gheare,/ Pe fruntea noastră crește Dumnezeu., Petru C. Baciu, „Foamea”, p. 302); cozile de topor - trădătorii valorilor și ai credinței neamului; speranța în tăria acestui neam, în victoria crucii, a celor care își acceptă suferința (tânguirea este exprimată foarte variat și gradat în formă lirică: de la accente apocaliptice, la granița cu deznădejdea, până la cea mai luminoasă perspectivă, mioritică, asupra morții); modelul hristic al suferinței și al Învierii - deținuții participă, trăiesc, împărtășesc moartea lui Hristos și sunt
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
-i povestească tot ce știa și să răspundă la un puhoi de întrebări ce i s-au pus de cei adunați în jurul lui, căci s-a strâns lume ca la urs. Tragodas știa să se lase ascultat, căci povestea cu tânguirile sale, blestemând necazurile și descriind pârjolul și nenorocirile pe care le întâlnise prin sate și pe unde cutreierase. A povestit cu lux de amănunte peripețiile prin care a trecut ca să ajungă în cetate. Cei prezenți îl ascultau cu multă atenție
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se chircea în piept, spinarea i se gârbovea, își trăgea traista de pe spate în față pe piept, își potrivea un umblet umil, părând hărțuit de oameni și de câini și îndrugându-și imediat tânguirile de sărăcie și foame, de necaz și umilință. Însă, numai gândul că ar putea ajunge ca unul dintre acei amărâți ai satelor, chinuit și fără vlagă, îl făcea să se cutremure și-l îndemna să fugă cu teamă cât mai
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]