270 matches
-
scund ... ? - Cu o idee mai înalt decât mine ... Dar mai gros, mătăhălos ... . Așa ca un urs ... dar, nu mai vreau să vorbesc despre el. Îmi vine greu să mi l imaginez din nou ... Credeți mă! s a rugat cu voce tânguitoare, Iuliana. Comisarul Olaru a liniștit o cu privirea în timp ce s a ridicat de pe scaun și s a așezat, încet și grijuliu, pe marginea patului. I a mângâiat cu blândețe fruntea și mâna de care erau prinse tuburile cu perfuzie. După
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
galerii cu o muzică din tot felul de instrumente lucrate de ei, din os, lemn, din tije vegetale, din piele de capră, din pene de gâscă, tobe, fluiere, arcușuri din cozi de cal, era o muzică cu un aplomb stins, tânguitor, adesea asemănătoare cu strigăturile și urletele coyot-ului din preerie, cu fredonări legănate la refrene și răspicate, alertate, când invocau divinități care își întârziau indeplinirea feluritelor implorări, erau “surde” la apelurile prosternărilor și rugilor, înălțate din varii pricini omenești de care
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
scund... ? - Cu o idee mai înalt ca mine... Dar mai gros, mătăhălos.... Așa ca un urs... dar, nu mai vreau să vorbesc despre el. Îmi vine greu să mi-l imaginez din nou... Credeți-mă! s-a rugat cu voce tânguitoare, Iuliana. Comisarul Olaru a liniștit-o cu privirea în timp ce s-a ridicat de pe scaun și s-a așezat, încet și grijuliu, pe marginea patului. I-a mângâiat cu blândețe fruntea și mâna de care erau prinse tuburile cu perfuzie. După
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce să jertfească «pentru o
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
care macină necruțător: „Cine?”, „Oare de ce?” „În fond cine sunt eu?” ce curg în vâltoarea unui suflet care „Și mai mult poate”, rabdă „totul din obișnuință” dar printre suspine răzbate chemarea iubitei, singura care poate să curme durerea „acestui cânt tânguitor”: Vino, cât mai pot să zbor!” Strigătul din adâncuri... „Oprește-te, durere!” - „Doar astfel a mea viață/ nu va mai sta în ceață” răzbate din promontoriul dragostei ce-l mistuie și căreia-i spune șoptit: „Tu, dragoste, ești câmpul meu
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
neatins de anii grei ai comunismului, care a atras și atrage un număr mare de persoane de vârste diferite și mai ales de copii atât de chemați în Împărăția Domnului. Seara a avut loc slujba Prohodului, o cântare amplă, dulce și tânguitoare, o evocare a morții și a Învierii lui Iisus, o strigare de compasiune, de durere și de slavă, de transformare biunivocă a contrastelor unele în altele, a Luminii în întuneric, a Vieții în moarte, de înlocuire a lui Adam cel
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
ea carnea de gâscă... Da’, ce? Îți arde de chelfăneală, de nu pleci?, a schimbat Vasile tonul privindu-l încruntat pe Gavrilă care se codea să plece, nemulțumit de judecata tatălui. - Ba daaa, am plecaaat... săru’ mâââna! a venit răspunsul tânguitor al mezinului ce-l privea chiorâș pe Gabriel, care asculta surprins și privea departe, spre capu’ locului, ca și când ar fi fost absent la întreaga discuție. După ce s-a depărtat destul de mult și a văzut că Vasile și Gabriel stau de
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Câinele, dezorientat, când se gudura în preajma vechiului stăpân, când se întorcea chelălăind în fața celui nou. Se auzise zgomot de lanț și Alfi nu se mai ivise. Parcă simțind încordarea ce stăruia în aer, animalul își făcuse cunoscută neliniștea prin urlete tânguitoare. La adăpostul unor tufe de coacăze, o luase cu pași măsurați pe cărăruia ce conducea spre capătul de sus al grădinii. Lumina lunii se împuținase din pricina unor perdele de nori. Totuși era suficientă ca, odată ajuns la capătul culturii de
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
mai ridice la ochi. Cele două detunături ale armei sale aproape că se suprapuseseră una celeilalte. Încă ecoul lor nu se stinsese, când un corp greu se auzise căzând. Apoi liniștea se reinstalase în poiană, întreruptă câteva clipe de țipetele tânguitoare ale păsării de noapte ce se înălța cu bătăi grăbite de aripi în văzduh. Se opintise gemând, abia putându-se ridica de pe bușteanul acoperit de brumă. Pe liziera poienii, sub lăstărișul frânt, descoperise un trup răsturnat cu fața în sus
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
cu triluri de diezmierdări și alintări, în țipete de dor și chemări de dragoste, în jocuri sclipitoare, cu înfoieri de pene, cu gângurit și atingeri de ciocuri, așa cum văzuseră la Mărțișor și Primăvara. Dar flăcăii și fetele? Cântece duioase și tânguitoare, ca niște chemări, ca niște suspine...și alintări...în acompaniament de viori, clarinete și chitare...cu plânset de corzi, cu țipăt de note curgând speriate, în suspin de clarinet și gemet de chitară...Dar jocurile?..hore și sârbe, bătute și
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
care-au fost izgoniți din rai, c-au păcătuit... Pe când era pe la acești pași ai „memoriei recente” (cea de substrat îi repugna, știe el de ce!) le întâlni pe lelițe dar le ocoli dibaci, nu fără a le auzi șușotind vorbe tânguitoare, fără curajul în relief pe care-l arătaseră nu cum mult timp înainte: „Tinco, fă, geaba muncușoara noastră dacă el n-ajunge sus. Un'l-ajută și descurcăleala și mintea atâta cât s-a nimerit, mai ghirăit la pungă cum
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
în lupta cu primejdiile. Răbdarea în încercări este virtute creștină dar foarte puțini o găsesc și o practică, atunci când este cazul. Când mă gândesc la imensa suferință a lumii, îmi spun: eu însămi nu știu să sufăr! Suferința mea e tânguitoare, plângăcioasă, nu pot s-o suport singură, trebuie s-o împart, mi-e teamă și silă de ea, vreau s-o lepăd cât mai curând și mă rog adeseori să înceteze, să pot fi eu, cea dinainte. Aș face orice
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
ca niște mărgăritare. Zăpada de sub picioare se lăsa nimicită precum ceața, într-un licăr abia văzut. În drumul meu spre casă, am întâlnit când vorbe de bucurie, când de teamă și mânie pentru această schimbare bruscă. Lăsam în urmă glasul tânguitor al oamenilor și priveam din când în cînd la păsările-n zborul lor, văzându-le fericite și răbdătoare sub cerul albastru.
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
de suflat. Doar din când în când mulțimea se oprește brusc, încremenind într-o liniște perfectă. Este momentul în care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
ea carnea de gâscă. Da’ ce, îți arde de chelfăneală, de nu pleci? a schimbat Vasile tonul, privindu‑l încruntat pe Gavrilă care se codea să plece, nemulțumit de judecata tatălui. - Ba daaa, am plecaaat... săru’ mâââna! a venit răspunsul tânguitor al mezinului ce‑l privea chiorâș pe Gabriel care asculta surprins și privea departe, spre capu’ locului, ca și când ar fi fost absent la întreaga discuție. După ce s‑a depărtat destul de mult și a văzut că Vasile și Gabriel stau de
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce să jertfească «pentru o
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce să jertfească «pentru o
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Vipera” poartă amprenta legănărilor nostalgice ale valurilor, a mării ce-și caută un sens... neînțelegând captivitatea țărmurilor de care-și lovesc agonicul plâns. Poeta Florentina Dinu este un suflet deschis către semeni, luminos, fascinată de “cântecul de sirenă”... un suflet tânguitor care-și găsește mângâierea în creație. Vă recomand cu căldură acest proaspăt volum! Valentina Becart 1 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Note de lector .Volumul Vipera , autor Florina Dinu / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 763, Anul III, 01
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
așezate în piatra templului zeesc al Iubirii de către poetul NICHITA STĂNESCU, un templu divin unde, printre altele, ruga eminesciană și spațiul precuvintelor-cuvinte de sorginte rilkeană ale sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX au format cu fiecare rostire tânguitoare a lor fundamentul solid al discursului artistic fără precedent al acelei Ființe creatoare de vers nemutilat lăuntric (așa cum se întâmplă astăzi, în postmodernitatea vulgară și inestetică, pe care suntem obligați a o parcurge împotriva voinței noastre dornice de puritate și
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Muzica sufletului meu ești tu! Arcușul viu mă cântă și mă-ndeamnă Visarea să o simt pe geană Și s-o opresc pe-un vis de seară Pe corzi tânguitoare de vioară... 2007 Referință Bibliografică: Luceafărul meu - Muzică / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 528, Anul II, 11 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MUZICĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341966_a_343295]
-
de inel dar nu reușete să îl scoată. Ia uite baba ce curajoasă e! Dacă ai ști tu hoașcă bătrână câți rulmenți m-a cost ăsta la Istanbul! Intrată în criză de timp fiindcă pe scări se aude acum glasul tânguitor al Zambilicăi apropiindu-se, vede la îndemână o igliță și niște andrele. Le smulge și încearcă pe rând ba cu iglița, ba cu andreaua să tragă inelul de pe degetul lui Ghiță dar nu reușește. Îl zgârie o dată, de două ori
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
copac, căutam un post de radio cu vreo emisiune de operă sau operetă și-i dădeam drumul la maximum. Apoi îmi închipuiam cât de nesuferite erau pentru urechile țăranilor acele sonate concertante, acele arii de operă, prea zgomotoase sau prea tânguitoare! Vacile rumegau dând mânioase din coadă, cu capetele des întoarse spre "măgăoaia" mea. Iar când, din greșeală, nimeream peste câte o emisiune de muzică populară, comutam cât mai repede să caut alta, tot cu arii de operă sau operetă dacă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
crescut în suflet și în minte, (Mă-mpiedică mereu de-atunci ,să fiu cuminte.) Și printre cuvinte voi alerga mereu Asta mi-e menirea, ăsta-i rostul meu. PLÂNG!? Plâng viorile-n surdină Sub un cer cu lună plină; Sunete tânguitoare Plutesc tainice, ușoare. Plâng pianele în noapte Cu suspine și cu șoapte, Cu lacrimi, note amare Scânteind noaptea în floare. Plâng chitarele sub stele În acorduri mititele; Triste, line tot mai stinse De umbrele nopții ninse. Plâng și zorii dimineții
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
în inimă, maramă Neagră-n suferință de cocor. Zgribulite sub noroasa scamă Se întrec cu păsările-n zbor Și ascund în lacrimă-a lor teamă De neîmblânzitul viitor. Turla cu-a ei clopot de alamă Sus pe deal, cu glas tânguitor, Le recheamă, precum trista mamă Pe-al ei fiu plecat, rătăcitor. Anotimpurile-s prinse-n ramă De penelul unui muritor, Toamna rebegită azi ne cheamă Să privim cocorii din pridvor. Pletele-i de aur ies din clamă Și întind covorul
GÂNDURI ARĂMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347394_a_348723]