128 matches
-
cu formulă deschisă, perpetuu primenită, întemeiat în anii ’90, prin componența sa perindându-se mai multe generații de tinere talente - să-i amintim doar pe pianiștii Răzvan Boroda, Tudor Amarandei, vocalistele Marcela Buruian, Luiza Zan, bass-iștii Dan Spînu, Eddy Tîrîș. În actuala alcătuire, multi-premiatul quintet îi cuprinde pe doi licențiați ai Universității de Arte „George Enescu”, talentatul percuționist Cristian Cozma, un abil arhitect de ritmuri, pe vocalista Ilinca Traistă, absolventă a Secției Canto, ca și pe trei studenți - Alexandru Bîrlenghea
Academic jazz group by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83411_a_84736]
-
dispus, încât uită că escortează un prizonier. Cei doi ajung să fraternizeze: "Am coborât apoi pe lângă ultimele pante ale Pirinului, sprinteni și plini de voie bună, parcă toată lumea era a noastră. Dimităr mă luase de după mijloc și mergea cu pușca târâș, pe coastă-n jos, cântând cât îl ținea gura: Tri mesețe v^Gorna Bania/ I cetfârte văf Sofi-i-ia (Trei luni la Gorna Bania/ A patra la Sofia)." Inimosul Dimităr îi spune la despărțire celui pe care chipurile îl păzise: "Sbogmu
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
de m, spre pildă, are o formă de fântână perfect rotundă, gigantică în lărgime, uluitor de spălată, din calcar alb, strălucitor, cu incastrații negre de silicolite, ca niște mâini care nu pot fi spălate. Apoi mergi de la foarte larg până la târâș (un bloc cu 10 etaje are, pentru comparație, 30-33 m), dai, la două nivele, de lilieci, de platouri, chiar de oasele unui pui de cerb și ajungi la minus 200 m într-o galerie orizontală incredibilă, indescriptibilă: tapetată absolut toată
Agenda2003-42-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281605_a_282934]
-
cum urci direct din gura mea în fiecare dimineață și nu te mai întorci niciodată pe dîmbul verde de pămînt nou-nouț pe care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii cu tot
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
vecină, și Székely Balázs, cadristul oficiului de pensii, cumătrul și tovarășul de șpriț al unchiașului nostru bețivan. Despre ce or fi discutând în întuneric în dosul cotețului? Cum de nu observă dovleacul-felinar? Evident, Dani îl stinge înainte de-a porni târâș și, din masca mai adineauri înspăimântătoare, aducând cu cele de pe Insula Paștelui, nu rămâne decât o simplă coajă de bostan ce pute a stearină topită. Kovăcioaia răspunde la întrebările șoptite ale cadristului, ea nu pune nicio întrebare, pare speriată, îi
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
are nici o urmă de amabilitate, consemnînd alternativ datele obiective și cele subiective ale raportului cu actantul. Ușor retorică, descripția subliniază reacția afectivă pregnantă, umoarea răzvrătirii: „Craiova, orașul colbului,/ al băltoacelor de ploaie acidă,/ face din mine o cîrtiță oarbă,/ navigînd tîrîș/ cu un căluș de vorbe pe gură/ prin venele propriului destin.// Craiova mă îmbie să-i cînt numele,/ să-i proslăvesc primarii,/ prefecții, jăndarii, redactorii șefi,/ în acompaniamentul orchestrei de surzi/ și muți.// Craiova mă condamnă să slujesc/ păianjenilor - / stăpîni
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
victorie asupra propriului destin blestemat. Am auzit deja părinți care socoteau cât vor economisi pe zi, fericiți că, în fine, vor reduce o câtime din restanța de șapte-opt luni la plata întreținerii. Dacă aici am ajuns, după doisprezece ani de târâș prin mlaștină, închipuindu-ne că alergăm la olimpiadă, înseamnă c-am luat-o razna rău de tot. N-am nici un dubiu că năstăsioții se vor împăuna cu epocala realizare și că vor închide gura cusurgiilor care vor îndrăzni - mojicii! - să
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
o vede prin prisma curentă a unei uzuri, a unei saturații crepusculare, ci ca o etapă primitivă. Ca o reîntoarcere la o barbarie a cavernelor: „e ca un pitecantrop noaptea/ mînînd dinozaurii cu ochi mici spre prăpastia vidului și subconștientului/ tîrîșul viperelor - strune biologice necîntătoare încă - / tristă pre-lume fără cîntec” (Epocă). Ceea ce n-ar putea fi decît un semn de exasperare. Bardul se identifică cu „fiecare ins necăjit/ în ziua în care s-a scumpit sarea ce este de fapt/ rezumatul
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
târâș- grăbiș în textul poeziei Zdreanță a lui Arghezi (în treacăt fie zis, în folclorul de internet poezia e atribuită cu obstinație lui G. Coșbuc!): copiat și reluat în sute de variante, textul circulă cu versul deformat: „Și, pe brânci, târâș, grăbiș,/ Se strecoară pe furiș”. Nu numai o verificare în ediții argheziene serioase, dar chiar și simpla ascultare a textului în rostirea autorului (înregistrarea circulă pe internet) i-ar putea convinge pe cititori că forma autentic argheziană e, așa cum trebuia
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
Am rămas firește tot ce-am fost și mi se pare că nimic nu e schimbat. Văd, ca și în copilăria mea, tot felul de oameni cu tot felul de vârste, și văd sexele diferite, și soldați trecând cu pasul târâș și preoți cu bărbile lungi și cărunte și mi se par toți că sunt aceiași." (p. 70) Nu tot așa rămînem, toți, în ospeție la acest vag și solemn altă dată? Cilibi Moise, Chimiță, Sînge-Rece, Bărbucică sau Ibric erau oamenii
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
să-și inventeze noi obiecte ale muncii critice, conformîndu-se haosului valoric în plină expansiune. Și acum alergarea decurgea din mers, dar mersul devenise șchiopătat și părea să nu mai aibă mult pînă să ajungă un mers în patru labe sau tîrîș. Rămînînd credincios îndeletnicirii sale dintîi, criticul pe care-l cunoscusem și-l admirasem în tinerețe începuse să prospere, devenind, totodată, de nerecunoscut, transformîndu-se într-un avocat al mediocrilor și impostorilor de toată mîna. Pînă într-atît de total năucitoare mi se
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
fel de ospătară trăgând pofticios dintr-o țigară și-i întrebase cam răstit: - Consumați ceva? - Două beri, răspunsese lățosul... - Una!, i-o retezase Parmenia. - Bine. Una și-un pepsi - e bine, doamnă ? Ospătara, cu o ținută vestimentară de abia ieșită târâș dintr-o plantație sălbăticită de jnepeni și măceși, le adusese comanda și le trântise pe masă recipientele spunând: - Patru lei și șaptișpe bani... Tăcuseră un timp, apoi Parmenia zisese: - Eu cam am grabă... - Eh, doamnă, lasă că... De fapt, te
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
a Demonilor, sau dorim cu ardoare iertarea și înălțarea? * Să reprimim dumnezeirea, ar fi supremul nostru lucru - lucrarea vieții noastre, ci nu compromisul, necum consolarea camaraderiei cu forțele răului; înțelegerea prin cunoaștere și iluminare din Spirit (ca instrument dumnezeiesc), necum târâșul în fugarele umbre ale unei vieți ternare, tulburi, fără Dorul de Divinitate. Noi nu avem dreptul să ne considerăm niște orfani, căci Divinitatea nu poate fi acuzată de pieire sau de abandon! însăși Creația, opera continuă, pretutindeni în Universul pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mele, că nici nu mă simt singur. 76. în fiecare epocă se inventează noi metode de exploatare, mai sofisticate și mai ascunse. 77. Puterea este murdară. 78. Poți avea bani mulți, dar fericire mai puțină... 130 COASA Fâș, fâș, Tai târâș, Tai la glezne și culc lesne Tot ce urcă, Ia-l la furcă Ad-la hârcă, Fâș. fâș. CUIUL Surd și crud trăsnesc prin lemn Până când, scurt, oțelul Necruțătorului îndemn își răstignește țelul. VULTURII Sus, în aer fără baer, Vânturați pe-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
10 am ajuns la Comloșul Mic, frontiera era la 500 de metri. Ne-am dat jos din mașină și ne-am trântit în șanț, unde am stat vreo două ore.... Am început să ne târâm, cu gențile după noi... înaintam târâș cu o viteză de melc. În fine am ajuns la frontieră. Însă frontira era prost plasată, o cale ferată era frontiera, pe un taluz înalt de 4-5 metri! Am trecut peste sârmele de lângă calea ferată și a auzit doar atât
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt în conversația generală. Atemporalitatea animalelor - genul de sunete pe care le scotea fratele ei ieșind târâș din comă. Aici trăia acum fratele ei. Ăsta era cântecul pe care va trebui să-l învețe, dacă voia să-l cunoască iar pe Mark. Ceva trâmbiță pe cer, o ultimă rămășiță întârziată a masei care se îndrepta acum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atât timp cât o simte înseamnă că trăiește. Starea de bine și visurile frumoase se vor instala cu puțin timp înainte să pășească pe cărarea morții. Încercă să-și umezească, cu grijă, buzele crăpate, dar nu reușește. Aude cum cineva se apropie, târâș. Nu pot fi nemții. Ei nu și-ar lua atâtea precauții. Cu greutate se întoarce într-o rână și când ridică capul peste marginea gropii întâlnește privirea scormonitoare a sergentului Lazăr. Dom' locotenent ...sunteți în viață! Bucuria de pe chipul gradatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a făcut și comuniștii l-a-mpușcat! Tercianu de la Dragoslavele l-a scos pe fereastră cu forța. Păi, nu-l iert, domnule, să mă ierte Dumnezeu! Pot să mor așa, să nu știu de mine, dar... L-au batjocorit prin zloată: culcat, târâș, drepți, culcat!... Pe urmă, l-a-mpușcat, l-a pus cu fața-n jos într-o mașină și l-a dus la morgă. Neamurile mele l-au cătat prin pădure pe de-a rândul. N-avea mai mult de 15 pogoane, domnule
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
masă. O Înhăță și alergă afară. Afară, la camera anexă. Un interstițiu Între temelie și zid. Abia putea pătrunde. Coborî și intră. Pămînt, stive de lemne, un sac de iută lung drept În față. Mirosuri: de putrefacție și de naftalină. TÎrîș pe coate pînă la sac - mirosul de naftalină și de putreziciune deveniră tot mai puternice. Lovi sacul și văzu cum explodează un cuib de șobolani. În jurul lui șobolani orbiți de lumină. Bud sfîșie pînza sacului. În bătaia lanternei: șobolani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întorcând capul Înapoi - și-napoia ei cine venea? Gligor! Iară Gligor ce-mi făcea? - n-am știut de la-nceput... I-am văzut cum se topesc, pe după cap, prin tufe. Și mi-am zis... Zis și făcut. Mă iau după ei, târâș, prin ierburi, ca la război, soldații. Dau de ei, nu prea departe. Mă apropii - i-aș fi putut atinge lui Gligor călcâiele. Și văd, aud. Mama are dreptate: Duda e stricată rău - dar Încă nu era, când i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa crîcnească, să se îmbrace la fel și să nu vorbească decît întrebați. Dacă priveai lucrurile cu aceeași detașare, cu același amuzament, toată această joacă de-a cazarma nu putea să te ducă decît la o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Modifică cu ceva poezia (noastră) conjuncția aștrilor? Este influențată ea de cântecul sirenelor a(i)urite sau de muzica sferelor din eter(n)? Da, chiar și scrierea unei litere cu degetul pe nisip modifică ceva din ordinea universului. Chiar și târâșul unei larve pe o frunză de captalan înclină cu o unitate infimă, dar unitate, axa universului. Niciun sunet nu se pierde, el se propagă, îl vei regăsi, peste o vreme, în univers. Dacă ai scris azi un vers inspirat, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]