472 matches
-
că nu se poate plia pe ansele subtile ale conștiinței. Scenariile cumplite care nu se împlinesc provoacă, parcă dinadins, alte scenarii, cu nimic mai luminoase decât primele: „nu bătrânețea mă sperie/ nici ochii care o să se caște/ în tălpile pantofilor târâiți spre farmacii și spitale/ nici paharul cu apă din care dinții/ o să-mi rânjească în fiecare dimineață// mi-e teamă că o să-mi placă berea/ că o să merg la meciuri de fotbal/ unde-o să-njur în gura mare de
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
dinții daracului? {i plin de fire albe. Oamenii îmbatrâniti, josnici și fără idealuri, si, culme a relelor, scunzi - că ea - nu iubesc, cad pradă, se supun, ceea ce nu-i totuna. Își poartă matele la nivelul podelei, lipiți aproape de pamant. Își tîrîie soarta și bășinile. Nu-mi amintesc bine cum era tînără. Îi văd sînii fermi și rotunzi; la oferta - apropiați de buzele oricărui trecător - răsăriți din decolteu. Curisorul curat, delicat, îngust: credeam că n-o să mă încapă. Nu că m-aș
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
vedetei vin în contextul procesului intentat de politician. "Greșeala aparține familiei mele care prin anii '70 a primit cățeaua păduchioasă în casă, pe VC Tudor. El se bagă în seamă, pentru că din punct de vedere politic este zero barat. Mă târâia pe la conferințele de presă spunându-mi «copil frumos, dacă tu vii, vin și televiziunile». Păi ați văzut om politic care să vină să comenteze divorțul Oanei Zăvoranu de Pepe, divorțul Monicăi Columbeanu? L-ați văzut pe Crin Antonescu să vină
Oana Zăvoranu vs C.V. Tudor: Este impotent/ Este o prostituată () [Corola-journal/Journalistic/45879_a_47204]
-
Am crezut că astfel incidentul se încheiase, dar s-a dovedit a fi o greșeală. - Domnul de aici, continuă căpitanul, arătând spre mine, a venit special din Amsterdam ca să ne prilejuiască niște momente vesele. Iar noi cum îi mulțumim? Ne târâim picioarele în mijlocul programului său de voie bună. Poate să tot stea să aștepte, domnul. Dă-i înainte. Ce ne pasă? Uite-l acolo. La ora două urma să înceapă. El a fost prezent. El da. Dar noi? A, noi ne
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
Asta nu-i deloc ce-am vrut să spun; Dar chiar deloc.” Și s-ar fi meritat oare, cît de cît, S-ar fi meritat oare, După apusuri în grădini și străzi stropite, După romane, cești de ceai și fuste tîrîite pe podea - Și cîte-aș mai putea enumera? Mi-e imposibil să dezvălui tot ce vreți! Ca o lanternă magică ce-mi proiectează nervii pe pereți: Dar s-ar fi meritat Dacă vreuna, așezîndu-și perna sau șalul dezbrăcînd, Ar spune, întorcîndu-se
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
pe dreapta e șoseaua Vergului, situată mult deasupra nivelului bălții, iar pe stînga se înșiră carcase de uzine părăsite, unde nu mai lucrează nimeni. Dincolo de tabla uzinelor, sunt cîteva șine de cale ferată pe care o dată la cîteva luni se tîrîie un tren plin cu naiba știe ce. În restul timpului, printre șine crește o iarbă înaltă și grasă, populată de buburuze plus alte gîze. Cîteodată, aici, pe malul iazului astmatic, vara, printre pescari, este atît de liniște încît ai impresia
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
m-ar agresa altcineva... Doamne, despre cîte n-am spus, n-am povestit încă! Voi mai avea timp? Și clipa se dilată, e uriașă, e cît toată viața... Plutesc, aparent inutil, în balonul străveziu de spumă irizată feeric... Mint!!! Mă tîrîi în mocirla groasă, grețoasă, înaintez totuși, chiar dacă murdar, cu palmele jupuite, cu obrazul învinețit de rușine, distrugînd aerul proaspăt din jur. Mă înșurubez, transpirat, în realitate...
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
zis adio eram un soldat acum înțeleg că vă sunt departe dacă veți afla să-mi spuneți și mie unde-i gardul dintre viață și moarte femeia mea - știe - am să plec nicăieri eu am dedus demult că timpul se târâie spre locul unde săpăm groapa de veci dacă pleci dracu - nebun - din patrie... FUGA îN AXIOMĂ stimați străbuni, voi mi-ați ucis nevasta pe mine mă-ngropați între calvare și semănați nebănuind năpasta ce va curvăsări prin calendare în clipa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și muzicale ritmuri de caval Se țes cuvinte noi, în relief. învie lauri din pământ mănos Peste lințoliul timpului trecut, Cântând în noi un vers de început. POEME îNCHINATE SĂRBĂTORII LIMBII ROMÂNE Nu poți îngenunchea un popor deprins să se târâie. Nu-i greu să ademenești soția altuia. Greu e să i-o dai înapoi. Prietenia care nu cunoaște hotare se cheamă expansiune. Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunțarea divorțului. Alcoolism e atunci când nu vrei să bei, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Oricum îi venea rândul și tot acolo ajungea. „Măcar de mă primeneam și eu, nene! Cum se cade să intru cu nădragii rupți în tur, spintecați printre picioare, la ditamai comenduirea?” - s-a rușinat în sine, până a intrat. - Ba, târâie brâu, cum te cheamă? - l-au întrebară tovărășii. - Ce vorba e asta, taica? Adică cum e aia?! - Cum te strigă muierea acasă? - Vasile, vino dracului odată! Uite, așa mă strigă! - Ba, nene, cum te iscălești? - Ehe, domne, de știam eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a candidat la Cotroceni, nu avea Dosarul Flota? A uitat! Cine ne dă lecții despre moralitate și justiție. Băsescu? El era cu fundu' uite așa, strâns, că avea Dosarul Flota. Și dacă nu ieșea președinte ar fi avut probleme, își târâia și el instanțele. Și acum ce face, arată cu degetul? Hai sa fim serioși", a spus primarul Constanței, Radu Mazăre.
Mazăre se ia de Băsescu: El dă lecții de moralitate? A uitat de Dosarul Flota? () [Corola-journal/Journalistic/40267_a_41592]
-
urmă,” se opri puțin și trase aer simțea că se sufocă. Viorel se ridică de pe pat cu un zâmbet cinic înaintă spre el și spuse sarcastic: ,,Ratatule numai iești în stare de nimic, ai ajuns ca un vierme ce se târâie pe jos ești la mila mea dacă eu vreau te arunc în stradă cel puțin Sofia a înțeles situația în care vă aflați...” urmă apoi un întreg șir de înjurături și vorbe grosolane. La un moment dat Mihai simți că
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
brusc, după care am fost ignorate cu desăvârșire. Câteva deținute grase și neepilate, cărora li se punea din când în când mâna pe fund la mișto și li se șopteau măscări ireproductibile, aduceau platouri cu hălci imense de carne și târâiau non-stop, de colo-colo, navete de bere, când goale, când pline. Din când în când, se auzea câte un râgâit atât de puternic, încât două dintre membrele comisiei s-au făcut moi ca niște cârpe și au mai apucat să susure
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
am crezut că-n lumea nemuririi pe scutul biruinței am pătruns. De-atunci printre regrete umblu trist cu traista amintirilor pe umăr și-ncerc cu disperare să rezist printre dureri care sporesc la număr. De-atunci neobosita-mi cutezanță se târâie tot timpul în genunchi și-n loc de apa vieții, din speranță al spaimei mâl îmi curge în rărunchi. Caut mereu și nu renunț deloc chiar dacă nu mai cred că se mai poate ca-n curtea fericirii să mai joc
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
Profesor Doctor Costică C. Codrescu, prietenul lui vechi. Mi-a povestit, că nu se poate abține niciodată, îmi spune tot... sau aproape tot... * Actul întâi. Cortina. Am intrat ca un senior care își ajută slujbașii, cu Tina la braț, își târâia un picior, dreptul, cu ăla mă bătea la cap de mult, mă doare piciorul!, îl pierd pe dreptul întâi, și uite c-a avut dreptate, dreptul a cedat primul, asistentele de la reumatologie erau toate pe geamuri când am ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e omul ca o floare!!! Teribile cuvinte. Și vocea Maestrului se ridică din nou, gravă și melodioasă, vocea lui caldă. Pasărea morții... S-au întors de la doctorul Codrescu, prietenul Maestrului, cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la parter, târâind un picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
profesor!, o s-o bage sigur la teatru, e prea frumoasă, i-ar sta bine ca studentă la noi!, spuneau ei înainte, acum e liniște în toată grădina restaurantului, Anita se ridică de pe scaun, îi întoarce spatele, trece printre mese, iese târâind sandalele ușoare. Tânărul actor întoarce repede capul și se uită după ea, o privește o clipă de o sută de ani, fata mergea greu, capul plecat, umerii adunați, sandalele făceau un zgomot infernal. Nu-i vede decât spatele încovoiat. * Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca pământul nu-și găsește adăpost, ca totdeauna când se gândește la fată, se desenează imaginea aia cu Anita plecând de pe terasa de la Hades, acolo am murit amândoi!, își repetă a mia oară Octavă, fata e tot cu spatele, merge târâindu-și picioarele frumoase, lungi, sandalele ușoare nu o ajută deloc, astăzi n-o vede plângând, umerii nu-i tresar deloc, astăzi nu plânge Anita lui... Deschide din nou casetofonul mașinii, se aude muzică, Heitor Villa-Lobos, Bachianas Brasileiras nr. 5, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
premieră, după premieră, de fapt, când a dispărut, s-a suit în mașină și dus a fost, de atunci, el și-a pierdut vocea, colindă ca un nebun orașul și o caută pe Tina, merge pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii teatrului nostru, acolo unde ea îl aștepta, stă ca un nebun acolo, cu spatele la Teatru și cu fața spre Anita pe care o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am încercat să introduc stilul de cercetare teatrală, dar nu a mers decât o bucată de vreme. La scurt timp i-a luat caracterul pe dinainte pe unii dintre actori; nu am avut puterea să renunț la ei și am târâit-o așa, din spectacol în spectacol, cu convingerea mea și doar a mea că munca actorului cu sine și implicarea lui socială sunt deziderate reale ale teatrului acestui început de veac. Ei - sau mai exact unii dintre ei, cei mai mulți - sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a mai deranjat nimeni de atunci... Acum noaptea se lăbărța peste mine și cuvintele lui Silvestru îmi sunau în urechi ca un gong izbit cu un ciocan de fier. O pantomimă, ce fel de pantomimă, Doamne, eu care abia mă târâi pe picioare! A venit brusc o lumină și m-am liniștit. Am înțeles că Valentin era un fel de mesager, că trebuia să mă salvez, că se dorea asta, dar că mult mai important era să mă bat cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
își permite prea puțin, pune de‑o lovitură de stat. Ultima dată, acest pericol s‑a ivit în 1950. Comuniștii au profitat de lipsurile din aprovizionare și i‑au instigat pe oamenii de bună‑credință împotriva propriei țări. Rainer se târâie și el în urma părinților și spune oricui stă să‑l asculte că n‑are nimic de‑a face cu hodorogii ăștia doi. Mai nou, Sophie l‑a luat peste picior că nu vrea decât să‑și cumpere ceva frumos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din 30 (de gloanțe ori că punctajul nu era sugestiv, ca de fapt fiecare trăgea câte 10 focuri? nu știu sigur, tu ști?)... Dar pentru că toți să ajungă la destinație eram eu.. cu două rânduri de armament... îl mai și târâiam pe omul mic, căci mi-era așa milă de el! Sau la 'pui’ pe când eram concurenți (omulețul fiind cârmaci la mine acum, nu știu de ce mereu mi-l bagă pe gât d-l maistru Ghe., ăă, așa îl chema...) d
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
pornind în aceeași aventură pe care o practica în ultimii ani, aceea de a sta lipită de zidul rece al bisericii și de a privi trecătorii cu o curiozitate flamândă. Se chinui apoi să-și miște piciorul stâng, să-l târâie cu ea, chiar dacă obosea îngrozitor. La capătul străzii coti pe strada care ducea către zona centrală, mergând cu gândurile împrăștiate, golită de bucurii și de dragoste. În fața bisericii se opri ostenită și-și scoase din sacoșa mare celelalte două sacoșe
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]