175 matches
-
mort, anonim și îmbibat de alcool al pescarului...Ce se cuvine să jelim, viața sau moartea lui? Capitolul IX îNTR-UNA DIN NOPȚI, CAROL SE sculă din pat ți începu să-și facă de lucru prin cameră, pe întuneric. își târșâi papucii până la ușa care dădea direct în stradă și-o deschise larg, simțindu-și fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mort, anonim și îmbibat de alcool al pescarului...Ce se cuvine să jelim, viața sau moartea lui? Capitolul IX îNTR-UNA DIN NOPȚI, CAROL SE sculă din pat ți începu să-și facă de lucru prin cameră, pe întuneric. își târșâi papucii până la ușa care dădea direct în stradă și-o deschise larg, simțindu-și fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Înviorare. Din acest punct Înainte, se gândește Grințu, scenariul ar trebui să se compună mai ales din planuri scurte În succesiune rapidă. Mutre somnoroase, mâini ridicate alene pentru a executa un exercițiu de Înviorare, pantofi nelegați la șireturi și mișcați târșâit pe ciment, uși trântite, dulapuri metalice deschise cu zgomot, strigăte, câte unul de a noua trecând și spunând bună dimineața „Salut, salut!“ Doi bătându-se pentru un teu de metal cu care se spală linoleumul. Grințu intrând Între ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester Brown. Îl cunoaște pe Marty Goines. Danny îi arătă lui Brown cel mai apropiat șir de scaune. Mama muzicanților se întoarse la tejgheaua ei, iar contrabasistul își târșâi picioarele și se lăsă să cadă pe scaun, scoțând o sticlă de Listerine - apă de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea la două scaune distanță, destul de aproape ca să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aiurea. Așa că Buzz se duse direct la casa leoaicei, parcă în spatele Packardului ei și sună la ușă. Audrey deschise ușa. Era în pantaloni și pulover și nu se machiase. — Ziceai că nici nu vrei să știi unde locuiesc. Buzz își târșâi picioarele, arătând ca un absolvent de liceu la banchet. — M-am uitat în permisul tău de conducere în timp ce dormeai. — Meeks, nu poți să-i faci așa ceva cuiva cu care te culci. — Tu te culci cu Mickey, nu-i așa? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zile ca să ajungă la Peking. Când au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație. Mi l-am închipuit pe Su Shun și a sa Paradă a Mâhnirii, programată să sosească peste câteva zile. Greutatea sicriului lui Hsien Feng trebuia să fi fost zdrobitoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sergentul major. Ascultau plăci cu muzică de petrecere, jucau table, mâncau carne confiscată și beau vin alb. Soldatul strigase la poartă și Împinsese țeava armei printre Înfloriturile din fier forjat. Când cel chemat apăruse, cu cămașa afară din pantaloni și târșâind papucii, soldatul, fiul Tușii, Îi golise În piept toate gloanțele din Încărcător. Aruncase, apoi, arma și așteptase, liniștit, să fie arestat. Mulți zic că dacă ar fi trecut Întâi pe la mamă-sa, ar fi scăpat cu un an-doi la batalion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unui deal pe care se jucase, copil fiind, dându-se pe fund la vale, pe o potecă alunecoasă. Așa făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aici nu trece decât pasăre-n zbor. Alt picior de om nu calcă în acest colț de Rai. Dacă-i așa, m-am liniștit, părinte. Până nu ne uităm vorba, să purecedem spre grădină. Aceste vorbe le spunea pe când își târșâia deja papucii moi pe poteca dintre sălcii... L-am urmat în tăcere. Ajunși la grădina din poiană, am intrat cu nenumărate întrebări în minte: „Ce poate să aibă de mâncare aici? Ori dacă vrea să pregătească ceva, cum s-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
musai să-mi răspunzi. Cu aceste vorbe, a pornit spre poartă. Am luat desaga cu cărți și am pășit în urma lui. După ce a închis-o, a luat-o la pas, în felul lui: cu mâinile la spate, ușor aplecat înainte, târșâindu-și ritmic papucii... A tăcut tot drumul. A aruncat doar câteva vorbe către veverițele ieșite în întâmpinarea noastră. Abia când am ajuns în chilie s-a întors către mine și, privindumă lung, a catadixit a vorbi: Îmi cer iertare, dragule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
având mare nevoie de un Xanax, se repede ca să mă ridice în picioare și să-mi aranjeze rochia. — Chem coaforul și machiorul să te retușeze. — Incredibil, o aud foarte clar șoptind, în vreme ce ne trage către cartierul general al nunții. Mă târșâi fără un cuvânt, în spatele ei, ca un prizonier chemat din curte să intre înapoi în închisoare. Când să dăm colțul către apartament, mama aleargă către mine, trăgându-mă de lângă Mandy și învăluindu-mă în exact genul de îmbrățișare de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu o căutătură feroce. — Bucură-te cât ține, Claire, a rânjit ea disprețuitoare. Vocea îi era așa de înveninată încât, involuntar, mi-a scăpat un icnet. Nimeni n-a părut să sesizeze replica. Restul colectivului de la Grant Books s-a târșâit afară din sala de conferințe, fără să privească în direcția mea. Cum te simți, copile? Phil Stern și-a băgat capul la mine în birou. Probabil că era cam cu cinci-șase ani mai mare decât mine, dar pungile de sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mărșăluiesc înainte, ca un bun soldat. L-am îmbrățișat pe Phil cu compătimire. — Îmi pare rău, prietene. Încearcă să n-o iei ca pe un atac personal. — și eu îți spun ție același lucru. Înainte să înceapă să se târșâiască înapoi pe hol, către biroul lui, Phil a oftat. Eu am tras din nou aer în piept, mi-am împins toată greutatea trupului către ușa ca de seif a biroului lui Vivian și am pășit înăuntru. Climatul era arctic. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu sentimentul de vinovăție. Mi-am dușat și îmbrăcat trupul îndurerat, în vederea serviciului. Asta era, în mod clar, o zi de taxi-până-la-birou. Lupta cu mulțimile din metrou nu era o opțiune. — Neața, Claire, mi-a spus David când am trecut, târșâindu-mă, prin fața biroului lui, o jumătate de oră mai târziu. Te caută Vivian; te tot sună de pe la opt și jumătate. Pare să fie... David nu și-a terminat propoziția. Într-o dispoziție neagră? am adăugat eu sec. Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi puteam imagina pe cineva care să se simtă mai puțin în elementul ei într-un club de striptease. — Mă așteaptă acasă, pentru cină, a lămurit-o Sonny. Apoi și-a luat rapid la revedere de la amândouă și s-a târșâit în direcția ușii. — Ce fătălău, a râs amar Vivian. Soția mea mă așteaptă acasă, pentru cină! Dumnezeule. Ce fel de bărbat e ăla care pleacă dintr-un club de striptease fiindcă nevastă-sa a făcut drob? În orice caz, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la mine în birou, a urlat intercomul groazei, înainte s-apuc să citesc vreun cuvânt. ACUM. Deci n-aveam să-mi încep ziua ușor. Furia mereu prezentă în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în timp ce se ridica în picioare. Se aplecă în față și se apucă de marginea unui scaun cu o mână, în timp ce cu cealaltă ridică de la podea capul lui Judy. în clipa următoare era în picioare. Ținând păpușa strâns lângă el, își târșâi picioarele până la ușă și o deschise. Și dacă îl vedea careva? Să se ducă dracului! Lui Wilt deja nu-i mai păsa ce credeau oamenii despre el. Dar pe unde s-o apuce ca să dea de baie? Wilt se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își târșâie picioarele până la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixând-o. — Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întâlnire ! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușă: era cam ora când se retrage Anton de la scrisorile lui la culcare. Manevra păcălește pe oricine nu-l cunoaște: musai Tony se scoală după trei-cinci minute din așternutul pe care trupul n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru culcarea definitivă, uitând lumina la veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc cu el în cămăruță, râzând complice: Ce, generale, nici tu nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-mi sărbătoresc ziua de naștere în lux. În vreme ce eu nu-mi doresc nimic altceva decât să nu mi se aducă aminte că-i ziua mea de naștere, a rânjit și Fiona. A! Uite-o și pe Susan! Susan s-a târșâit către ele cu o mină intimidată. —Mamă, Doamne, Julia, ai niște prieteni atât de frumoși și de plini de fascinație. Mă simt ca ultima cerșetoare. —Ei, draga mea, nu arăți deloc ca o cerșetoare! Verdele te prinde de minune. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de furie, așa ceva nu este posibil, nu se va culca pe pat lângă o copilă străină, nu își va trăda propria fiică, îl văd iar plimbându-se prin salon, ținând în brațe copila luminoasă și șoptind, șșt, șșt, șșt. Așa târșâiau pașii tatălui meu pământul negru al nopților mele, îi auzeam încontinuu colindând toată casa, în timp ce încercam să adorm, trag spre mine somnul ținându-l de un fir subțire, așa cum ții un zmeu, hai, coboară deasupra mea, iar când el venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
periuța de dinți și săpunul le punea la locul lor. Apoi deschidea radioul și făcea gimnastică. Eu obișnuiam să citesc seara până târziu și puteam să dorm dimineața liniștit până la ora opt. Chiar dacă el se scula și începea să-și târșâie pașii prin cameră și s\ fac\ gimnastic\, eu tot mai reușeam uneori să dorm, și încă bine. Dar când ajungea la partea cu săriturile, n-aveam cum să nu mă trezesc. Când începea să sară - și zău că sărea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
într-o asemenea zi îngrozitoare, la atâtea eforturi... Ah ! Am și o durere de cap, înfiorătoare... Ivona se lasă pe un scaun și își apasă palmele pe tâmple. Vica umblă prin țoașcă, foindu-și pungile goale de plastic. Se duce târșâit până la bucătărie și vine cu un pahar cu apă. — Haidi, haidi ! Ia-o dacă-ți zic ! Haidi, înghite-o, și dacă peste-o juma de oră mai ai ceva, să... Haidi, Ivona, ascultă-mă și ia-o... Trebe să m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în mână. — Bea, o îndemnă el și când rosti acest cuvânt se simți ca un bătrân vrăjitor, un făcător de farmece. Hattie sorbi și ea o înghițitură. I se ridică și ei pe dată la cap. Oh! John Robert își târșâi picioarele îndărăt spre banchetă și amândoi se așezară din nou. E bun, spuse Hattie. Ți-e dor de America? o întrebă. Nu-i punea adeseori asemenea întrebări directe sau chiar interesante. Avea acum impresia că niciodată nu-i pusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Degetele ei se jucau cu gulerul capotului cafeniu. Își împinse ușor scaunul, îndepărtându-l de masă. — Nimic nu e în ordine! Spuse John Robert, izbind cu pumnul în masa fragilă, de pe care căzură pe podea câteva tacâmuri. Se ridică, își târșâi pașii în celălalt capăt al încăperii și rămase în picioare, cu spatele la ea. Hattie se uita la el oripilată. Cu o voce mică, întretăiată, încercă să-i spună: — Te rog, fii calm, fii un om mai obișnuit, mă sperii. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]