590 matches
-
redobândit, judecându-se cu statul, izlazul cândva expropriat. Era ultima hotărâre, definitivă, după un recurs extraordinar în Capitală. Se făcuse dreptate; până atunci, obștea pierduse toate procesele! Nu Ceasornicarul recâștigase pământul - nimeni nu credea asta -, dar vestise de bine; ostilitatea târgoveților era înlocuită de recunoștință. Uitând toate relele, lumea și-a amintit și de ploaie. Să trăiești, Ceasornicarule! A mai bătut orologiul, într-o noapte, la vreo două săptămâni. Când s-a luminat, oamenii au aflat că fusese jefuită Banca! Filiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întors - îi costa cam scump. Or, peste noapte, cineva îi tâlhărise: le luase agoniseala și atentase, poate decisiv, la statutul lor de bancheri. Erau furioși. Orologiul vestise, de data asta, o nenorocire cum nu se poate. Ceasornicarul, precis, știa ceva, târgoveții erau convinși. Ba, mai mult, se afla îndărătul tuturor celor ce se petreceau de la o vreme. Nu spărsese el Banca, făcuse asta un ins în putere, poate mai mulți: zăvoarele fuseseră smulse c-un drug de fier. Dar Oase-Strâmbe - nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
odată. Din senin, i se părea. Îi mai explicau oamenii, prin semne, cum stau lucrurile, mai citea pe buze, dar nu putea pricepe cum ceva nevăzut, inexistent pentru el, poate să aducă atâta tulburare; unii îl fericeau pentru beteșugul său. Târgoveții erau mai necăjiți ca niciodată. Povestea cu Banca dăduse peste cap mica lor fanfaronadă, vroiau să-și verse nițel năduful, bătăile orologiului deveniseră un coșmar. Ce atâta vorbă? Turnul pus la pământ, cu ceas cu tot, și... gata! „Nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dos și nu se luase nici o măsură. Chiar dacă în Consiliu se discutase despre dezordine, incitare și subminarea puterii, despre civism. Lumea nu știa ce să mai creadă. Sat fără câini? Și cei temători prind curaj în devălmășie. În dimineața aceea, târgoveții erau îndrăzneți. Umpluseră, cu mic, cu mare, strada orologiului, mulți dintre ei fiind nevoiți să rămână ceva mai departe, pe niște ulicioare. Cu toții vroiau să vadă cum cade blestematul de ceas - și turnul - ori măcar să audă loviturile de rangă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
drumul. Două împușcături, una după alta, au răsunat peste mulțime, înlemnind-o. Șeful postului de jandarmi, urcat pe o bornă, era pregătit să tragă iar. Înfundase pe mulți; apăra târgul; cei ce jefuiseră Banca nu aveau cum să-i scape, târgoveții erau siguri. „Lăsați-l!” a răcnit de pe piatră. „Nu e rostul vostru să faceți ordine! Sunt alții mai în măsură! Vedeți-vă de treburile voastre, să nu iasă cine știe ce tărășenie!” Alături de Șeful postului mai erau vreo șapte-opt jandarmi. Cine omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
oracolul și se cumințise - câți zurbagii n-au devenit oameni de treabă! La vreo două zile însă lumea s-a dumirit. Se vorbea de un cutremur, urma să vină. Într-o săptămână, două. Ziua? Noaptea? Lunea? Joia? La ce oră? Târgoveții, mai toți, înnoptau afară, noroc de vremea bună. Au pus la adăpost o parte din agoniseală; o seamă de lucruri au fost îngropate. Unii au părăsit așezarea. Oamenii vorbeau despre aparate care măsurau tăria cutremurelor, și în Capitală exista unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prevadă un prăpăd. Mai sigure erau semnele: animalele agitate, porcii mai ales; luna plină mâncată jur-împrejur de vârcolaci; peștii care sar pe mal; laptele care brânzește de cum e muls. Dacă pisicile albe fătau pisoi negri, nu mai era nici o scăpare. Târgoveții, aproape toți, știau ceva prevestitor, descifrau alfabete inexistente, percepeau inefabilul: o luau înaintea naturii și a lui Dumnezeu; trăiau cutremurul de când se pornise zvonul. De când fusese oprit orologiul. Dintodeauna, dar nu-l simțiseră: vibrația Cuvântului dintâi îi atingea de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar încremenită, dominau tot mai statornic urbea. Când a crezut că e timpul - sau doar pentru a se mai juca nițel cu îngăduința lumii -, scârbavnicul a pornit iar ceasul. Tocmai când târgoveții se așteptau mai puțin; mulți s-au bucurat. Omulețul acela n-ar fi putut stârni un cutremur, dar - poate - orologiul său l-ar fi prevăzut. Sigur! Trăiască Pitpalacul! La ușa atelierului au fost aduse, drept prețuire, damigene cu vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu prăpădul făcut de lupii albi, nu se mai petrecuse nimic deosebit în așezare. Lumea, obosită de iarna grea și de prăpădul făcut de fiare, se bucura de soarele molcolm, liniștitor. Ce se va mai întâmpla? s-au întrebat iar târgoveții. Au fost și așa destule! Numai că după aproape trei ore, totul era neschimbat; nimic, de bine sau de rău, nu tulburase, așa cum se așteptaseră cu toții, tihna coborâtă, de o vreme, peste așezare. Nu o mai brodise Ceasornicarul, orologiul bătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
duși pe gânduri, printre cei de-o seamă cu ei. Zeci de inși au văzut minunea până spre seară. Funcționarul și Jandarmul au făgăduit, la insistența mulțimii, că vor reveni a doua zi. Vroiau să mai urce scara sute de târgoveți. Mii. Și cei din localitățile învecinate, și valurile de pelerini de aiurea, ce tot veneau; toți vagabonzii. Târfele ce vor da iarăși năvală. Tot un du-te-vino, luni de zile. Poate ani. Vreme în care gardurile ar fi puțit iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-au dovedit inutile. Cei mai buni cunoscători din țară, ba și câțiva din străinătate, au spus același lucru: nu se poate! Și nici nu au crezut o iotă din istoria mafaldică a ceasului; au pus totul pe seama aiuriților de târgoveți. Nu mai pomeniseră așa ceva în meseria lor, plină de cea mai adâncă rigoare, și au stabilit, cu argumente profesionale, că nici nu va mai fi posibil. Orologiul nu putea fi decât opera unui maniac. Născocise, probabil, totul cu gând ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu va mai fi posibil. Orologiul nu putea fi decât opera unui maniac. Născocise, probabil, totul cu gând ascuns, pentru a pune stăpânire pe urbe, așa credeau. Fusese un ins periculos Ceasornicarul; ascultând spusele lor și pe cele ale autorităților, târgoveții și-au dat bine seama. Acum erau - în sfârșit - feriți. „Gata, au scăpat!” i-a zis Profesorului de naturale Filozoful când l-a întâlnit. „Nu o să le mai sune orologiul! Masa o să le fie masă, casa casă și somnul somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Copiii mai pun de la ei, se știe. Dar - în lipsă de alte dovezi - cele istorisite de acesta au găsit o neașteptată crezare, adăugându-se, astfel, unei povești ce, în loc să se limpezească, devenea tot mai nedeslușită. După un timp, noaptea, unii târgoveți zăreau în atelier umbra Ceasornicarului: își căuta cărțile; alții spuneau că este a Filozofului, tot după cărți umblând. Fusese omorât de către Profesorul de naturale, așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de viață flamand, cu niște târgoveți cumsecade, care ar sporovăi goi la baia de aburi. Acest sanctuar catolic peste care Reforma a trecut cu bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară obștească în care fiecare familie își ținea în bună rânduială atârnată
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
răzbind până la urechile unor călugări sus-puși și ale domnitorului de la 1743 Nicolae Mavrocordat. Un sat neînsemnat refuză să accepte supunerea față de mănăstire și vrea să treacă sub pulpana orașului ca să scape de boieresc. "Și aceasta (dorința de a fi asimilați târgoveților, n.n.) ar fi zicând-o ei cu scopos ca să se poată apăra pentru lucrul de boiaresc de către călugări". O afirmă domnitorul și humuleștenii sunt puși până la urmă cu botul pe labe; îi vom vedea în deceniile următoare negociindu-și servituțile
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
ORDIN nr. 3.455 din 4 noiembrie 2022 privind declasarea monumentului istoric "Casă de târgoveț" situat la adresa poștală str. Stroiescu V. Vasile nr. 1-3, sectorul 2, București, clasat în Lista monumentelor istorice sub codul LMI B-II-m-B-19748 EMITENT MINISTERUL CULTURII Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 99 din 6 februarie 2023 Având în vedere Referatul
ORDIN nr. 3.455 din 4 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/264605]
-
MINISTERUL CULTURII Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 99 din 6 februarie 2023 Având în vedere Referatul înregistrat la cabinetul ministrului cu nr. 7.566 din 27 septembrie 2022 de aprobare a proiectului Ordinului ministrului culturii privind declasarea monumentului istoric „Casă de târgoveț“ situat la adresa poștală str. Stroiescu V. Vasile nr. 1-3, sectorul 2, București, clasat în Lista monumentelor istorice sub codul LMI B-II-m-B-19748, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (3) lit. c), coroborate cu ale art. 13 alin. (1
ORDIN nr. 3.455 din 4 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/264605]
-
alin. (1) și (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, cu modificările și completările ulterioare, ministrul culturii emite următorul ordin: Articolul 1 Se declasează din Lista monumentelor istorice monumentul istoric clasat cu denumirea „Casă de târgoveț“, având cod LMI B-II-m-B-19748, situat la adresa poștală str. Stroiescu V. Vasile nr. 1-3, sectorul 2, București. Articolul 2 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul culturii, Lucian Romașcanu București, 4 noiembrie 2022. Nr.
ORDIN nr. 3.455 din 4 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/264605]
-
perioada de trei decenii dintre Primul Război Mondial și instaurarea comunismului în România s-a schimbat pattern-ul narcofiliei și portretul robot al consumatorului de narcotice și halucinogene. Nu mai era vorba de domnitorul sau de boierul (sau chiar de târgovețul) din epoca fanariotă, care „bea afion" pentru a fi „cu kyef", după tabietul turcesc. Nu mai era vorba nici de bonjuristul „progresist", care învață la Paris nu doar „la gât cravatei cum se leagă nodul", ci și cum se ține
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
dintr-un cartier vechi în altul, fără teama că te rătăcești, fără grija că pierzi timpul. Între istorie personală și muncă de arhivă, între povești și literatură, Victoria Dragu Dimitriu reface un timp bucureștean, amestecat ca și arhitectura și felul târgoveților. Timpul pe care și Eliade, și Mateiu Caragiale, și Călinescu, și alți, poate, fantaști ai unei arheologii inefabile, nu l-au inventat, ci l-au găsit. Un timp în care totul conviețuiește, și totul încape. Chiar dacă, știm bine, se strâmtează
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
au impus pe literat. Pînă astăzi, literatura heliadescă a fost judecată mai ales în funcție de circumstanțele vieții autorului; a sosit poate momentul ca versurile semnate de Heliade să fie judecate drept valoare în sine, lume poetică autonomă, indiferentă ia tribulațiile biografice. Tîrgoveț cu admirație complexată față de boierime; profesor cu de la sine putere, fără să-l fi numit cineva; ziarist, editor și scriitor în virtutea dorinței proprii și a curajului de a se afirma; reformator al limbii române literare, condus, în această operație, doar
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
de piersici. Aici, în piața aceasta, L-au ars pe Giordano Bruno, Călăul rugul aprinde, Gloata din jur îi ia seama. Nici nu s-a stins flacăra bine, Tavernele iarăși sunt pline, Măsline și citrice-n coșuri Cară pe umeri târgoveții. M-am gândit la Campo di Fiori În Varșovia, lângă carusel, Într-o seară senină de mai, Cu muzică veselă, vie. Mai puternică-i melodia Decât împușcăturile din ghetou, Spre cerul senin se înalță Rotocoale din fumul de tun. Din
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
115, un vânzător de presă deslușește de ce merge prost afacerea: „oamenii sunt plecați la vii, cu culesul. N-au timp de ziare.” Imediat, reflecția: „Simțisem eu că orașul e gol într-un fel care nu putea fi normal.” Gol, fiindcă târgoveții au plecat la munci, sau gol fiindcă îi lipsește acea viață îndărătul gazetei care face spuma lumii lui Caragiale? Fără interpretare, faptele și chipurile par mult mai șterse - discuția cu ispititoarea, de dincolo de geam, fată de la Telefoane stă mărturie. Pentru
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
tipul de narațiune a Renașterii nu apare deloc exagerată. Boccaccio, de pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia rememorării; este primul modern care l-a citit pe Homer în original și a încercat o traducere a Iliadei în
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
ales de articolul 7 din Legea fundamentală, prin care se condiționa cetățenia română de apartenența la religia creștină: „Numai străinii de rit creștin pot dobândi calitatea de român”. O decizie politică, cu rădăcini economice. Ca presiune exercitată asupra Adunării constituante, târgoveții bucureșteni au atacat și distrus parțial Templul Coral, aflat atunci în construcție. Fiind în plină ascensiune, mica și marea burghezie românească vroia să aibă un avantaj în competiția cu mica și marea burghezie evreiască. O lespede de mormânt a căzut
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]