148 matches
-
știință”, „Constituționalul”, „Adevărul”, „Eminescu”, „Povestea vorbei”, „Gazeta săteanului”, „România jună”, „Revista poporului”, „Pagini literare”, „Calendarul Minerva”, „Generația nouă”, „Literatură și artă română”, „Scena”, „Viața românească”, „Universul”, „Luceafărul”, „Tribuna poporului”, „Flacăra”, „Școlarii”, „Neamul românesc”, „România”, „Drum drept” „Lumea”, „Drapelul”. În perioada târgovișteană a făcut parte din comitetul de redacție al gazetei locale „Armonia”. Împreună cu Alceu Urechia a întemeiat revista „Vieața” (1893-1896), iar cu George Coșbuc a scos revista „Sămănătorul” (1901-1902). Din 1916 conduce săptămânalul „Scriitorii români”. Asociat cu I. Al. Brătescu-Voinești dirijează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
antologia Ardealul cântat de poeți. Mai puțin sistematic s-a manifestat vocația lui critică, al cărei resort l-a constituit uneori înclinația polemică. Recenzii și notițe critice îi apăruseră în 1926 și 1927 în „Propilee literare”, apoi sporadic în publicațiile târgoviștene „Lumea nouă”, „Vremea nouă” și „Avântul Dâmboviței”, dar profilul publicistului literar se definește abia la „Facla”, aflată sub direcția lui Ion Vinea, unde între 1932 și 1934 e prezent cu recenzii și cronici literare, note și articole, interviuri. A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
să mă înjosească (să îl supună perversiunilor sexuale n.n.). N-am vrut și au zis că mă bat. Am țipat, am ieșit la raport și i-am spus comandantului. M-a mutat la o altă cameră. Acolo alți doi țigani tîrgovișteni au încercat să mă spurce. Am refuzat, m-au bătut, mi-au luat hainele și m-au lăsat în pace. Comandantul nu le-a făcut nimic. Noroc că am întîlnit un planton care-i cunoștea pe cei din orașul meu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
au limpezit și toți ofițerii, întreaga garnizoană s-a delimitat de Ceaușescu, deși acesta era comandantul suprem al armatei. În Ceaușescu la Târgoviște... (1999), Domenico îl intervievează pe generalul Andrei Kemenici, cel care i-a avut în custodie, la garnizoana târgovișteană, pe Nicolae și Elena Ceaușescu. Kemenici declară că în perioada 22-25 decembrie 1989, în România ar fi existat mai multe centre de putere care își disputau întâietatea asupra vieții ori morții cuplului Ceaușescu. Existau următoarele variante: 1. execuția cuplului să
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de unde mă voi reîntoarce pe la sfârșitul lunii. Mâine vom zbura spre Tașkent-Samarkand), pe urmele istoriei civilizației. Cu toată dragostea te îmbrățișează Dr. T. Diaconescu 568 2 C.P. ilustrată color: Casa Târgoviște, 30.VII.1974 I. Al. Brătescu Voinești: Muzeul scriitorilor târgovișteni (Dragă Eugen), Vizitând Muzeul scriitorilor târgovișteni, mă gândesc la tine, animatorul și organizatorul valorosului așezământ cultural în care îți desfășori activitatea și-ți trimit calde salutări. Dr. T. Diaconescu 3 Iași, 5 mai 1979 567 Tudor V. Diaconescu, medic radiolog
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lunii. Mâine vom zbura spre Tașkent-Samarkand), pe urmele istoriei civilizației. Cu toată dragostea te îmbrățișează Dr. T. Diaconescu 568 2 C.P. ilustrată color: Casa Târgoviște, 30.VII.1974 I. Al. Brătescu Voinești: Muzeul scriitorilor târgovișteni (Dragă Eugen), Vizitând Muzeul scriitorilor târgovișteni, mă gândesc la tine, animatorul și organizatorul valorosului așezământ cultural în care îți desfășori activitatea și-ți trimit calde salutări. Dr. T. Diaconescu 3 Iași, 5 mai 1979 567 Tudor V. Diaconescu, medic radiolog din Fălticeni. Publicist, cercetător în domeniul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
colegiu director" format din Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și... Tudor Țopa. Resimțind probabil o anume lipsa de notorietate, mai toate tinerele redacții ale noilor reviste literare din țară practicau acest gen de supraimpresiune. Cei trei "corifei" ai Școlii prozatorilor târgovișteni nu lucrau propriu-zis în redacția revistei. Însă eu unul aveam dese contacte cu Mircea Horia Simionescu care petrecea mare parte din vreme la Pietroșița, o localitate în nordul județului Dâmbovița, situată cam la 35 de kilometri de Târgoviște și doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
16 la 35 de ani limita de vârstă a concurenților, obligațiile organizatorilor privind condițiile de masă, cazare și transport. Am creat un juriu național de exemplară rectitudine, condus de Mircea Horia Simionescu și format în principal din reprezentanți Școlii prozatorilor târgovișteni (Costache Olăreanu, Alexandru George, Barbu Cioculescu), cărora am alipit, fie în calitate de membri, fie în calitate de invitați, pe un Teodor Vârgolici, Mircea Constantinescu, Cornel Regman, Nicolae Florescu, Cezar Ivănescu, Cezar Baltag, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Neagu, Henri Zalis, Călin Vlasie, Nicolae Oprea, Dumitru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un dosar cu probleme, eram un proscris, n-aveam ce caută printre literații vremilor de tristă faima ale comuniștilor. Cu o aură de cronicar integru, dublat de un bun cunoscător al teoriei ideilor literare, somat de prietenii din Școala prozatorilor târgovișteni și nu numai, la cincizeci de ani bătuți pe muchie, în 1997, am strâns de prin reviste o suma de cronici privind exclusiv romanul ultimilor zece ani și, cu o psihologie de cărturar nou nouț nu-i așa? am îndeplinit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Barbu Cioculescu și Nicolae Florescu; "Convorbiri deschise" cu subtitlul: "De la Alexandru Ciorănescu de Marian Zidaru" interviuri, Editura Lucman, București 2003; "Tranziția politică. Politica tranziției", Editura "Cetatea de Scaun", Târgoviște, 2005, Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Argeș; "Conexiuni și Interferențe culturale târgoviștene", Editura "Cetatea de Scaun", 2005, cu o apreciere critică pe coperta a IV-a de Teodor Vârgolici, ediția a II-a, 2006; Din condici și carnete", Editura "Cetatea de Scaun" Târgoviște, 2007, critică și istorie literară; Alexandru Ciorănescu", Editura "Paralela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
satira îndreptată asupra contemporanilor, ci mai degrabă, satira îndreptată asupra sa. Am amintit în Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic primul volum, pe unii îndepărtați, cum ar fi Budai-Deleanu, Mihail Sadoveanu, George Călinescu și alții, pe care i-am considerat mereu târgovișteni. I-am simțit atât de acasă, căci pe lângă faptul că sunt buni "patroni spirituali", i-am considerat și "vecini". Marele meu noroc, în adolescență, când am schimbat uneltele militare, care erau de lemn și praștia eu fiind fiu de militar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
solide relații la înalta Poartă, ajunsese la un moment dat covârșitoare). Constantin Cantacuzino știe să se replieze atunci când împrejurările îi sunt potrivnice (cronicarul îl însoțește în cavalcada plină de groază „pre toți munții Praovei, 2 zile și 2 nopți”, stimulatu-de „târgoviștenii și toți plăiașii Ialomiții” trimiși de Mihnea al III-lea Radu), dar posedă totodată mijloacele cu care să-și apropie victoria atunci când înfruntarea se desfășoară pe un teren prielnic (acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
arcuiește, discret, un nimb de poezie. Pe alocuri evocarea alunecă în zona ironiei. G. își mai numește încă eroii potrivit profesiunii sau defectelor (Paraponisescu, Măslescu, Fluturescu), în maniera Alecsandri, dar modul în care ia în râs adunarea pestriță din saloanele târgoviștene sau întrunirile gălăgioase din Cișmigiu, unde se înfiripă miticismul bucureștean, îl apropie de I. L. Caragiale. Scrisorile a început să le redacteze târziu, în 1879, la îndemnul prietenului său V. Alecsandri. Dar el se mai încercase în literatură. În 1835 i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
mai mult pe fostul nostru colaborator permanent, Z. Ornea, singurul poate în stare să identifice toate aceste abateri deontologice ale dnei Lavastine. Un mason român din secolul al XVIII-lea Dl G. Muntean publică în numărul pe iunie al LITERELOR tîrgoviștene un text senzațional, știut istoricilor de cîtăva vreme, dar fără nici un ecou în opinia intelectuală: un mic discurs pe care l-ar fi rostit Horea, în februarie 1783, în cadrul Lojii Adevărata Înțelegere din Viena. Dl Muntean consideră, pe bună dreptate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
spus despre mine că sunt livresc, ceea ce este neadevărat, căci cele mai multe lucruri nu le-am scris decât după ce le-am jucat, după ce le-am trăit. Această trăire în avans a literaturii ne-a făcut (pe mine și pe prietenii mei târgovișteni) ca, în copilărie, să ne creăm o întreagă mitologie. La un moment dat, Târgoviștea, pe care nu o percepeam în realitatea ei mizeră devenise Cetatea Rapetanului, iar steaua ce strălucea deasupra ei era numită Serifona. Apoi, toți mă califică drept
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
informațiile din arhive și creând câte un story captivant, fără să trădeze adevărul istoric. Textul lui ALIN CREANG| (născut la 21 septembrie 1978, profesor la Colegiul Economic "Partenie Cosma" din Oradea, colaborator al revistei Familia), intitulat Proza scurtă a scriitorilor târgovișteni, reprezintă un fragment din teza de doctorat în curs de finalizare Proza scurtă postmodernă românească. Tânărul exeget, deși ia în serios postmodernismul românesc ca și cum ar fi existat cu adevărat (și nu ar fi fost doar un joc literar studențesc invizibil
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Chivu Spre deosebire de colegul său de "școală" Mircea Horia Simionescu, care a publicat volum după volum ignorând faptul "că desenul din covor" era deja desăvârșit odată cu ultima carte a tetralogiei Ingeniosului..., Tudor Țopa n-a scris decât două cărți fiind autorul "târgoviștean" cel mai discret (mie, personal acest lucru mi-l face pe scriitor foarte simpatic). Reeditarea Încercării scriitorului într-o perioadă în care sunt semne că s-a atins saturația în ceea ce privește jurnalul și literatura memorialistică poate fi și un gest simbolic
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
În general, despre această carte apărută în 1975 s-a discutat pornindu-se, cu mai mult sau mai puțin temei, de la ideea de "jurnal". Astăzi, după ce granițele acestei specii au fost modelate după bunul plac și nu doar de scriitorii târgovișteni, este evident faptul că T. Țopa, "încearcă" mai mult decât un fals-jurnal. Schimbarea numelor personajelor conferă "eu"-lui narator ceva din atribuțiile lui "el", avem cel mult un jurnal "la mâna a doua". T. Țopa nu este în situația lui
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
odată pentru totdeauna. "Promisiunea" pe care o întrevede și către care năzuiește cu fiecare rând scris este însăși împlinirea scrisului său ("s-a mai văzut o carte ieșind din prefață"). Un aspect deosebit de interesant este faptul că toți acești scriitori "târgovișteni", debutanți toți la peste 40 de ani, cum bine știm (vârstă până la care abia ai timp, cum spunea Lampedusa, să absolvi școala primară a artei) au intrat în istoria literaturii cu cărți, stilistic vorbind, impecabile, refuzând cu sadism, aș zice
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
Ingeniosul netemperat În numărul 8 - 2007 al revistei mureșene Vatra, citim surprinși (pozitiv, cum altfel?) un grupaj de poezii semnat de Mircea Horia Simionescu. Atunci când autorul atâtor masive și subtile romane, prozator prin excelență ca și colegii săi de grupare târgovișteană, își încearcă mâna de poet, evenimentul gazetăresc e ca și asigurat. Iată și o mostră: "acu' trecu pe-aici dumnealui/trecu și nemăsurata cu scara/luna nouă vine cu gând bun și cuțit/am văzut-o n-am crezut-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
loc și aici o „epurare neologică” progresivă; ea nu atinge proporțiile din registrul poetic, dar schimbă radical configurația registrului prozastic. În copilărie și adolescență, viitorul scriitor s-a aflat în proximitatea limbajului regional și arhaic al familiei sale de negustori tîrgovișteni; a învățat greaca și puțin slavona, dar nu știa încă să citească românește (vezi delicioasa autoparodie Dispozițiile și încercările mele de poezie). În această incertitudine lingvistică, primele proze vag literare ni-l arată pe Heliade locvace și plebeian, cu facondă
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Cioculescu, tatăl său, dar colabora cu articole pe teme diverse, mai cu seamă istorico-literare, dar nu numai. O parte din ele au fost acum înglobate în ultima secțiune a volumului Amintirile unui uituc, apărut la sfârșitul lui 2012 la editura târgovișteană „Bibliotheca”. Voi face pe marginea lui câteva însemnări. Dar în ce consta șansa de care începusem să vorbesc, referindu-mă la textele care-mi veneau, îngrijit dactilografiate, de la Barbu Cioculescu? De obicei, ca redactor, citești ce urmează să publici nu
Pretinsul uituc by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3959_a_5284]
-
noiembrie 2010. Lansarea Versetelor... Aglomerație mare în fața standului Editurii Bibliotheca, undeva, sus, pe unul dintre inelele laterale ale uriașului pavilion circular de la ROMEXPO. În asistență - cam trei categorii de persoane: scriitori și critici bucureșteni; studenți, adică admiratori tineri; și autori tîrgovișteni, membri ai Societății Scriitorilor de acolo, care-l recunoșteau drept marele lor maestru. Tîrgovișteni pentru un mare „tîrgoviștean”! Într-un fel, bucureșteanul Mircea Horia Simionescu, căci se mutase în Capitală încă din perioada studiilor universitare și aici a trăit o
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
uriașului pavilion circular de la ROMEXPO. În asistență - cam trei categorii de persoane: scriitori și critici bucureșteni; studenți, adică admiratori tineri; și autori tîrgovișteni, membri ai Societății Scriitorilor de acolo, care-l recunoșteau drept marele lor maestru. Tîrgovișteni pentru un mare „tîrgoviștean”! Într-un fel, bucureșteanul Mircea Horia Simionescu, căci se mutase în Capitală încă din perioada studiilor universitare și aici a trăit o viață, revenise și în acest fel, simbolic, în urbea natală, unde, împreună cu colegii de liceu Radu Petrescu și
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
mici planuri de viitor: de pildă, își vroia reeditată culegerea de nuvele apărută în 1994 în „Biblioteca pentru toți”, Povestiri galante. Ne-am despărțit cu promisiunea revederii. Afară, după-amiaza însorită lăsase locul unei seri ploioase... Ne rămîn cărțile ultimului mare „tîrgoviștean”, extraordinarul Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei puțini care ocupă raftul întîi al unei literaturi...
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]