469 matches
-
Ardeal, apoi la Argeș, lângă râul cu același nume, apoi puse întîi temelie orașelor Târgoviște și București, în cari după ani îndelungați își mutară scaunul urmașii săi. Tot în zilele lui s-a înființat episcopia Râmnicului (a[nul] 1304) în târgușorul cu acelaș nume, episcopie care ajunse abia atuncea strălucită și însemnătoare când mitropolitul Anthimios mută scaunul arhiepiscopal de la Severin la Râmnic, de când acest din urmă își păstră multă vreme numirea de Noul-Severin. După Radu-Negru rămaseră doi fii: Dan și Radul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tu avais une déesse à ton côté, Ulysse” („aveai o zeiță de partea ta, Ulise”); iar Itaca lui are doar rusticitatea modelului, nicidecum valoarea sa simbolică: „je viens d’une petite ville blanche où pissaient les vaches” („vin dintr-un târgușor alb unde se pișau vaci” (V). Poetul devine vocea unei omeniri în căutare de casă, a acelora al căror „hohot de plâns face înconjurul lumii” (VIII), în așteptarea cântecului ucigător al sirenelor, semn al sfârșitului (XXXV). Călătorul nu mai este
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
, Constantin (21.V.1855, Slavianka, Ucraina - 7.V.1920, București), critic și teoretician literar. Provine dintr-o familie de mici negustori evrei, purtând inițial numele Solomon Katz. A făcut școala primară în târgușorul natal, iar gimnaziul la Ekaterinoslav. În 1872, pleacă la Harkov, unde își pregătește bacalaureatul și devine student audient al Facultății de Științe. Intrând în cercurile narodnice studențești, participă la acțiunile acestora și cutreieră satele făcând propagandă revoluționară printre țărani. Urmărit
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
praf de pușcă, erau noutăți importante, altfel decât direct și complet coloniale, inaccesibile la acea dată În Principatele noastre, căci prima lege românească pentru Încurajarea industriei zahărului e din 1873, an În care se Înființează și pulberăriile de la Cotroceni și Târgușorul Vechi 4. Înainte de 1860, medic prodigios și neobosit, Honigberger pare să fi recuperat multitudinea și varietatea călătoriilor spre India Într-o radiografie compensatoare a Întâlnirii concrete dintre cele două civilizații. Ultimele două traversări continentale vor fi aproape În exclusivitate datorate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Gherla et à Suceava, où l’on a préparé la stratégie. Un participant - victime de Pitești - nous a informé, récemment, que le «phénomène Pitești s’est aussi étendu, dans des formes spécifiques, à d’autres prisons comme Târgu-Ocna, Ocnele Mari, Târgușor, Baia Sprie, Aiud, mais à cause d’un plus petit nombre de „rééduqués” l’application des techniques de torture, et grâce au courage des détenus, qui, dans quelques prisons (Târgu-Ocna), se sont opposés ouvertement, le phénomène n’a pas pris
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de formula rememorării, în romanul Vârtej (1964) se poate întrezări transpunerea ficțională a unui fragment din biografia scriitoarei (copilăria și tinerețea). Scrierea este un bildungsroman, care reconstituie aventura formării unei conștiințe prinse în vârtejul istoriei, de la evocarea copilăriei într-un târgușor patriarhal (cu reminiscențe din proza scriitorilor din Moldova sau din cea a lui B. Delavrancea în creionarea portretelor bunicilor) la aceea a uceniciei într-un magazin bucureștean și până la cotitura surprinzătoare a experienței de pe frontul din Rusia. Dat fiind caracterul
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
pogromurilor, iar cealaltă, mai complexă, adună cu minuțiozitate date privitoare la istoria evreilor, existente în presa secolelor al XIX-lea și al XX-lea, pentru a construi o imagine a minorității evreiești din România, descriind modul ei de viață, atmosfera târgușorului de provincie, încercarea de a-și păstra identitatea și în același timp dorința de a se adapta și a se integra. Și aici autorul evocă, utilizând informații din presa vremii, diverse momente ale toleranței și intoleranței față de evrei. Sunt elogiate
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
va fi văzută și judecată lumea aniilor ‘60. Viața comunității evreiești din perioada interbelică este avută în vedere în romanul Croitorul din Back (1979), unde ca protagonist apare tatăl autorului, ocazie de a surprinde viața meseriașilor evrei din Moldova, lumea târgușorului prăfuit și plin de umor, desprins parcă din scrierile lui Shalom Alehem. Tot roman autobiografic este și M-am născut reporter! (1981), un „raport de activitate” ce se dorește a fi cât mai complet. M. își descrie viața din copilărie
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
localitate de la granița estică a României. La prima descindere în acest colț de țară ne-am îndreptat cu destul de mare emoție spre periferia Iașului, mai precis spre acel loc de unde pleacă „ocaziile” spre partea de nord a județului. Acolo, în Târgușorul Copou, la ora prânzului, oamenii cu treburi pe la oraș sunt în căutarea unui mijloc de transport care să-i ducă înapoi acasă. Pentru că reprezentam două figuri noi în peisajul local câțiva șoferi ne-au întrebat pe rând încotro vrem să
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
la stăruitoarele lor întrebări indiscrete, bătrînul cedase în cele din urmă, încît tot echipajul cunoștea acum rușinoasa poveste a vieții lui nefericite. într-o noapte de iarnă grea, zăbovind, din pricini de fel onorabile, pe un drum ce lega două tîrgușoare, fierarul se simțise cuprins de o amorțeală grozavă și se adăpostise într-un șopron dărăpănat. Urmarea a fost că medicii au trebuit să-i taie extremitățile ambelor picioare. După această mărturisire, bătrînul își povesti, treptat, întreaga viață, o dramă în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ar fi un păcat? Dar ce impresionant!... Îmi imaginez toate gândurile doamnei Axente. N-am nici o probă că în capul ei se petrece tocmai așa, dar cunoscîndu-i firea romanțioasa și rolul prim pe care îi place să-l joace în târgușorul ei (face parte din mai multe comitete, care n-au decât păcatul că nu sunt de nici un folos) e precis că în capul ei se petrece sau se va petrece așa. Asta n-o împiedecă să fie o femeie foarte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
istorisi, în lumina mâhnită a unei zile cețoase de toamnă. —Să vedeți... începu cuconul Dumitrașcu, moale, odată m-am abătut și eu prin părțile acestea, or fi vreo treizeci de ani de atunci. Am venit pentru o moștenire, într-un târgușor de pe-aici, am uitat cum îi zice. Într-o zi, neavând ce face, am luat pușca și am pornit-o razna, peste câmpuri, prin beldii, prin mlaștini, pe miriști... Era tot toamnă, așa, pe vremea asta. Era chiar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndată, Voi oferi, în gară, flori... Mi-e dor de viața de student Și de Copou-n seri cu stele, De anii de adolescent, De Iașul tinereții mele... Mi-aduc aminte și ador, Nopțile albe din Codrescu, Din Pușkin și din Târgușor Și “urmele” lui Eminescu... M-aș bucura să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
roata infamiei. Marionete, agenți vopsiți în culori naționale, ne atacă furibund și ne vor pieirea, negând adevărul, inclusiv memoria morților noștri și istoria Neamului nostru creștin. El a îndurat „pelerinajul” multor închisori, una mai crâncenă decât alta: Deva, Alba Iulia, Târgușor, Gherla, apoi închisoarea Aiud, temnița marilor pătimiri românești ca și temnița Pitești, decimarea studențimii legionare. La Aiud a fost decimată Căpetenia Oștirii Române, care a purtat drapelul gloriei românești peste depărtări de margine răsăriteană până la râul Volga, apoi în apus
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Apoi oftase: De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele povestiri, prin repețirea lor banală, scoteau pe Mini din răbdări, dar îi populau mintea cu fizionomia acelui târgușor, pe caro spera să nu-1 vadă aievea niciodată. Cât mai lesne totuși de suferit erau acele povestiri decât vizitele la moșie, la două ore și jumătate numai de București - din nefericire și fericire. Verișorii locuiau Prundenii încă de mult și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
băiatul, cu acel Lică Trubadurul. Împărțirea asta benevolă a copiilor părea inversă, dar corespundea cu sentimentele foarte accentuate ale acelor părinți: unul, alintând fata; cealaltă, băiatul, până la măsura, unor certuri grave, cu rezuitate triste asupra educației mostrelor respective. La Mizil, târgușor muntenesc cu ifos și culoare locală, Lenora pierduse accentul tecucean, pe care Lina îl păstra cu prisosință și cu oarecare farmec. Mama Lenorei și a lui Lică era vară bună cu tatăl Linei, farmacist pe Strada Mare din Tecuci. Acestea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că urma să devină bărbat după ce avea să capete ordinul de lăsare la vatră și livretul militar. S-ar fi lipsit bucuros de acele documente dacă ar fi izbutit să scape măcar cu câteva luni mai devreme. Venea dintr-un târgușor de prin nordul țării, unde oamenii aveau vorbele cumpănite și la un loc. Nu ca ăștia de la câmpia lipită de malul Dunării: spuneau o mie de vorbe despre un lucru pe care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc de mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a lui Ectoraș apucase să vadă răspândite prin moloz o pâine, o parte dintre coastele Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a câinelui său de un obuz tras din cine știe ce Întâmplare asupra gării, pe când camarazii de arme Îl strigau Monstrulică, iar el se afla În trenul ce-l ducea către făgăduitele orgii, după ce frânele scârțâiseră și garnitura oprise În gara măruntului târgușor despre care știa de la bunica lui, el Încercase să-și imagineze cam unde se izbise proiectilul de pământ. Mersese cu Închipuirea și mai departe și Începuse să bănuiască, apoi să fie sigur că obuzul fusese tras nu dintr-un tun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gândului meu de veghe - cu urme de râs încă - m-a luat peste picior: “Te plângi ca babele, flcăule. Trebuie să te duc și prin alte locuri, ca să știi și tu unde te afli fiindcă prea te crezi într-un târgușor unde nu s-a întâmplat nimic deosebit. Să-ți desfunzi urechile, că ai să mai ai ce afla... Nu uita să-i dai un pupic... Știi tu cui... Am să aștept în...” - am mai apucat să aud, în timp ce prin gând
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întărește mănăstirii Cetățuia stăpânirea asupra a cinci pogoane de vie”<footnote Ioan Caproșu, op. cit., vol. VII, documentul 147, p. 163 footnote>, iar la 20 iunie 1775 „dă dreptul ca mănăstirea să încaseze venitul mortasipiei și al pârcălăbiei de la iarmarocul din Târgușorul din Iași”<footnote Ibidem, documentele 211, p. 229 și 212, p. 230 footnote>. În timpul războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812, ca și în timpul primului război mondial, Mănăstirea Cetățuia a îngrijit bolnavii și răniții. În 1846 un călător străin relata că „Mănăstirea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
iar igumenul de Balica de va avea a răspunde să vie la Divan. Într-alt chip să nu fie”. Din cele citite în cărțile acestea ai aflat că unor mănăstiri li se acordau și veniturile din anume mărfuri vândute în târgușoare ale Iașilor. În anumite zile ale anului se țineau iarmaroace în aceste târguri, lucru de care aflăm de la Ioan Theodor Calimah voievod. Acesta scrie la 4 ianuarie 1759: „Dat-am carte domnii mele cuvios rugătoriului nostru Pricopii arhimandrit și egumen
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
voievod. Acesta scrie la 4 ianuarie 1759: „Dat-am carte domnii mele cuvios rugătoriului nostru Pricopii arhimandrit și egumen de la... mănăstire Galata... să aibă a lua mortasipie de pe vitele ce s-or vindi la vreme iarmaroacelor ce să fac la Târgușor, după hrisoavele domnești... Într-alt chip să nu fie”. Afară de discordia pe care o avea cu mănăstirea Frumoasa, peste mănăstirea Galata din Deal a mai dat o nenorocire... Care ar fi aceea? Din lipsa de grijă a „rugătorilor noștri”, s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și Galata din Gios - după cum spune vodă - a „discălecatu Târgușoru ce iaste suptu Galata, cu aședzare a trii iarmaroace pe anu” și l-a pus ispravnic pe „Lupul Poroțchie ce au fost căpitan mare” căruia i-a dat și pârcălăbia târgușorului; asta însemnând un venit rotunjor! Dar acest „locu mănăstirescu călcându-să de gloata strânsurii iarmaroacilor și socotindu domniia mea că iaste cu strâmbătate mănăstiriloru,... din vinitul pârcălăbiei să de pe anu câte o sută de lei mănăstirii lui Sfetei Arhanghelu (Frumoasa), făcându
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de gloata strânsurii iarmaroacilor și socotindu domniia mea că iaste cu strâmbătate mănăstiriloru,... din vinitul pârcălăbiei să de pe anu câte o sută de lei mănăstirii lui Sfetei Arhanghelu (Frumoasa), făcându și cu mănăstire Galata... milă,... i-am dăruit toată mortasipia Târgușorului,” (taxă pe vânzarea vitelor). S-a întâmplat însă ca acest Poroțchie să moară și atunci toate atribuțiile lui au fost date în seama „rugătoriului nostru Filaretu egumenul de la Sfeti Arhanghelu”. Sub ascultarea egumenului au ajuns și „oamenii din Târgușor”. Pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]