477 matches
-
est - d. 9 iulie 1941, Cernăuți) a fost un rabin austriac și apoi român, originar din Galiția, (Ucraina), care a îndeplinit funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din Bucovina (1926-1941). Rabinul Dr. s-a născut la 9 martie 1884 în târgușorul Uscieczko sau Usteciko din Galiția de est, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, azi aflat în raionul Zalișcițki din regiunea Tarnopol (Ucraina). Conform altor surse, rabinul Mark s-a născut în orășelul Ustrzyki Dolne, în idiș Istrik, tot în Galiția de
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Benești, Cârlogani, Chirculești, Gorunești, Irimești, Otetelișu, Preoțești și Satu Poieni. Comună până în anul 2002, în esență un vechi târgușor bine dezvoltat social și economic de-a lungul timpului, favorizată și de așezarea sa la răscrucea drumurilor ancestrale ce leagă Craiova (44km) de Râmnicu Vâlcea (86 km), Horezu (80 km) de Drăgășani (52 km), este prin Legea nr. 353 din
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
soldați austrieci și moldoveni. Domnul a construit acolo și un foișor (cerdac) de piatră. Movila pe care a fost ridicat Cerdacul lui Ferentz - în locul numit "La Părasca" - și crucea cu inscripția se pot vedea și astăzi lângă șoseaua care străbate târgușorul Nicolina . Într-un document dat de către domnul Mihai Racoviță la 10 ianuarie 1717 pentru a se acorda scutiri de dări Mănăstirii Cetățuia se notează că: Frință căpitanul au venit cu nemții și cu cătane ca să ne ia pe noi, precum
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
În timpul șederii în Occident, Jabotinski a făcut studii juridice la Berna, și apoi la Roma. În primul său drum spre Elveția, Jabotinski a parcurs teritoriile Galiției și Ungariei, unde a intrat pentru prima dată în contact cu lumea și mizeriile târgușoarelor, cartierelor și ghetourilor evreiești. Ajuns la Berna, s-a antrenat în viața mișcărilor studențești, în rândul cărora a cunoscut și numeroși studenți evrei. Mulți din colegi erau câștigați de ideile marxismului sau socialismului. O minoritate din rândul studenților evrei se
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
apă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ. Comuna Mândrișca avea 847, locuitori iar comuna Valea Seacă 2000. În 1925 comuna Mândrișca a fost diferențiată în satele Mândrișca, Pălămida, Șoseaua Națională și Târgușor. În 1950, comunele Mândrișca și Valea Seacă au trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Bacău, iar în timp comuna Mândrișca a fost și ea desființată și inclusă
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
Valea Seacă au trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Bacău, iar în timp comuna Mândrișca a fost și ea desființată și inclusă în comuna Valea Seacă, satele Târgușor și Șoseaua Națională fiind și ele comasate cu satul Mândrișca. În 1968, comuna Valea Seacă a trecut la județul Bacău; tot atunci, satele Mândrișca și Pălămida au fost desființate și comasate cu satul Valea Seacă. Bisericile parohiale: De vecinătate:
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
scoteau sarea necesară propriului consum, surplusul comercializându-l. O parte din „productul” minelor trotușene intră direct în consumul slujitorilor monahicești, cunoscuți ca vajnici consumatori de pește sărat. În Descriptio Moldaviae Dimitrie Cantemir amintește Ocna "și Trotușul, pe răul Trotuș - două târgușoare care nu sunt demne de amintit decât prin ocnele de sare bogate din apropierea lor. În ținutul Bacăului, lângă târgu Trotuș, se găsesc saline foarte bogate, numite în țară ocne. Nu e nevoie de vreun meșteșug deosebit să alegi sarea, dacă
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
considerată ca una dintre cele 15 cetăți ale Țării Bârsei. Șercaia este menționată pentru prima dată într-un document emis de Papa Grigore al IX-lea, în 1235, cu numele de „Sarcam”. În 1372, comuna e menționată ca „oppidum Scherkkegen” (târgușorul Șercaia). Printr-un document din 10 iunie 1417, Mircea cel Bătrân a dăruit satul Șercaia familiilor Borcea și Călian din Vad, cu specificarea unor părți de hotar a căror toponimie se menține și astăzi. În 1429, localitatea e menționată ca
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
până la valea Lopatingului sunt 24 de movilele, care poartă numele de "movilele strajori". Dealul din nord-est are o înălțime de 106,8 stânjeni deasupra nivelului mării. Poziția geografică 46 grade 42 latitudine și 26 grade 22 longitudine. Două șosele leagă târgușorul Gura-Galbenă cu Cubea și Chișinău, fapte menționate de Zamfir Arbore în "Dicționarul geografic al Basarabiei", București 1904. Tot din "Dicționarul geografic al Basarabiei", aflăm că acest sat este așezat în valea Galbenă, vale în județul Chișinău cu lungime 28 km
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
Galbenă, vale în județul Chișinău cu lungime 28 km., care începe la est de satul Lohanesti și continuă spre sud-est până aproape de satul Bisani, direcționează spre est și menține această traiectorie până în valea Cunducului, în care se deschide în stânga la târgușorul Gura-Galbenei, județul Tighina. La începuturile sale valea are o înălțime de 156,9 stânjeni de pe coastele sale, iar fundul văii aproape de Gura Galbenei are o înălțime de 50,9 stânjeni. Coastele văii până la satul Buzani sunt acoperiți cu păduri, iar
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
a fost menționat ulterior în acte domnești ale lui Ștefan cel Mare și urmașilor săi, precum și în lucrarea "Descriptio Moldaviae", scrisă în perioada 1714-1716 de cărturarul Dimitrie Cantemir. Centrul ținutului era Târgu Frumos, denumit și Târgul Frumos al Cârligăturii, un „târgușor destul de frumos” (după cum îl descria Dimitrie Cantemir) în care se afla un palat domnesc din piatră, cârmuit de un pârcălab. Localitatea era plasată la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești și pe traseul mai multor drumuri
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
cu o minoritate de romano-catolici (28,08%). Pentru 5,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podoleni a județului Fălciu și era formată dintr-un sat și un târgușor, ambele denumite "Răducăneni"; târgușorul data din 1830, iar satul se înființase la 1806 pe pământurile hatmanului Răducanu Roset, de la care și-a luat numele. Existau în comună o biserică datând din 1826 și o școală. La acea vreme, pe teritoriul
Comuna Răducăneni, Iași () [Corola-website/Science/301303_a_302632]
-
romano-catolici (28,08%). Pentru 5,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podoleni a județului Fălciu și era formată dintr-un sat și un târgușor, ambele denumite "Răducăneni"; târgușorul data din 1830, iar satul se înființase la 1806 pe pământurile hatmanului Răducanu Roset, de la care și-a luat numele. Existau în comună o biserică datând din 1826 și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai
Comuna Răducăneni, Iași () [Corola-website/Science/301303_a_302632]
-
orașului Leova logofătul Costache Ghica este împuternicit să strângă contribuții de la toți negustorii, care vin la iarmaroace. Dar mai vechi ca aceasta localitate sunt "Valurile lui Traian", de care a scris guvernatorul militar P.I. Fiodorov în 1837 „În apropiere de târgușorul Leova trec 2 valuri, unul începe lângă râul Prut și se îndreaptă spre est, altul mai mic e situat de-a lungul Prutului.” După anul 1812 Leova devine punct vamal și punct de grăniceri. În 1819 biserica tîrgului fiind veche
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
6 mori de vânt. Prima școală care avea numai o singură clasă a fost deschisă în 1885, iar peste 4 ani școala avea 2 clase în care învățau 53 de băieți și 43 de fete. Conform datelor în 1904 acest târgușor avea o suprafață de 169 de hectare și 16 căi de comunicare. Târgușorul avea 2 piețe și o grădină publică. El era așezat pe șes și avea 2 lacuri care se numeau "Bujor" și "Potcoava". Din clădirile de administrație în
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
fost deschisă în 1885, iar peste 4 ani școala avea 2 clase în care învățau 53 de băieți și 43 de fete. Conform datelor în 1904 acest târgușor avea o suprafață de 169 de hectare și 16 căi de comunicare. Târgușorul avea 2 piețe și o grădină publică. El era așezat pe șes și avea 2 lacuri care se numeau "Bujor" și "Potcoava". Din clădirile de administrație în târgușorul erau primăria, poliția, poșta, telegraful, o școală mixtă, un liceu evreiesc, trei
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
avea o suprafață de 169 de hectare și 16 căi de comunicare. Târgușorul avea 2 piețe și o grădină publică. El era așezat pe șes și avea 2 lacuri care se numeau "Bujor" și "Potcoava". Din clădirile de administrație în târgușorul erau primăria, poliția, poșta, telegraful, o școală mixtă, un liceu evreiesc, trei școli primare, o biserică ortodoxă și cinci sinagogi. Pe la sfârșitul sec. XIX în orașul Leova activau peste o mie de negustori străini și o colonie germană, care număra
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
poșta, telegraful, o școală mixtă, un liceu evreiesc, trei școli primare, o biserică ortodoxă și cinci sinagogi. Pe la sfârșitul sec. XIX în orașul Leova activau peste o mie de negustori străini și o colonie germană, care număra 115 nemți. În târgușorul Leova la începutul secolului XX erau 1.073 de case, precum și 307 clădiri monumente. În 1923 orașul avea 1075 case și 3422 de locuitori, iar în 1933 - 7 mii. La începutul sec. XX aici erau 3 școli primare, un liceu
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei trecea limita între județele Iași și Vaslui, satele ce existau la acea vreme făcând parte din comuna Tângujei din plasa Fundurile, județul Vaslui, în vreme ce târgușorul Țibana făcea parte din comuna Mironeasa. Comuna s-a format în 1931, în cadrul județului Vaslui, cu satele Domnița, Moara lui Ciornei, Pănoasa, Poiana Mănăstirii, Poiana de Sus, Secături și Țibana. În 1950, comuna a fost transferată raionului Negrești din regiunea
Comuna Țibana, Iași () [Corola-website/Science/301315_a_302644]
-
Slobozia și Constantă. De asemenea, la Urziceni se intersectează calea ferata ce duce de la București la Făurei cu cea care duce spre Slobozia și Țăndărei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Urziceni avea statut de comună rurală, compusă fiind din târgușorul Urziceni și satul Cotorca. Comună era reședința plășii Câmpul a județului Ialomița. Urziceni fusese reședința județului Ialomița, fiind numit "căpitănia Scaunului", până în 1832, cănd reședința județului s-a mutat la Călărași. Comună avea o populatie totală de 2279 de locuitori
Urziceni () [Corola-website/Science/297017_a_298346]
-
Gura Dobrogei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului comunei Târgușor. Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în nord-estul județului Constanța, pe teritoriul estic al satului Târgușor și cea nordică-vestică a localității Palazu Mic și cea sud-vestică a localității Venus, în apropierea drumul național DN22 care leagă municipiul
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului comunei Târgușor. Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în nord-estul județului Constanța, pe teritoriul estic al satului Târgușor și cea nordică-vestică a localității Palazu Mic și cea sud-vestică a localității Venus, în apropierea drumul național DN22 care leagă municipiul Constanța de orașul Babadag și este străbătută de valea Casimcei. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]
-
rus de limbă idiș Șolom Nahumovici Rabinovici, autor de romane, nuvele, piese de teatru și cel dintâi care a scris literatură pentru copii. A zugrăvit cu realism, ironie fină și compasiune viața „oamenilor mici” (în ), lumea evreilor din orașele și târgușoarele din răsăritul Europei la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea. El a fost unul din ctitorii și clasicii literaturii moderne, mentor al scriitorilor în limba idiș din vremea lui alături de Mendele Moher
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
ai negustorului de grâne și cherestea Menahem Nuhem Rabinovici, om cultivat, admirator al curentului laic ebraic Haskala, și ai Haiei Ester, născută Gamarnițka. La câțiva ani după nașterea viitorului prozator, familia sa se mută la Voronka sau Voronkov, un mic târgușor din aceeași gubernie, care i-a servit drept model pentru „Kasrilifka” din scrierile sale. În urma falimentului tatălui său cauzată de un partener de afaceri necinstit, toată familia e nevoită să se înapoieze la Pereiaslav unde părinții iau în administrare un
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
biserica și casele parohiale. Față de celelalte confesiuni minoritare, cărora de asemenea li s-au acordat terenuri, armenii au obținut o suprafață mai mare, datorită numărului lor mai mare și chiar vechimii lor, deoarece în 1666, cînd Chișinăul era doar un tîrgușor, o bună parte a populație era alcătuită din armeni. Arhiepiscopia armeană din Basarabia a mai fost înzestrată cu proprietăți speciale, cum ar fi cele din Cetatea Albă și Ismail, precum și cu o moșie pe malul Nistrului, unde a obținut și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]