1,881 matches
-
ing. Aurel Rozei-Rosenberg). Academia Românâ (prin institutul condus de Dl. Radu Ciuceanu) s-a solidarizat, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, Prefectura Argeș, Consiliul Local Argeș la fel. Dar Consiliul Local din Câmpulung-Muscel tace în continuare. Nici măcar nu pune la loc tăblițele de semnalizare a străzii „Haiducii Muscelului”, dispărute de 3 ani. Crede că monumentul inaugurat azi leagă printr-un arc simbolic pe cei ce și-au jertfit viața în 1916, nemuriți în osuarul de la Mausoleul de la Mateiaș, făuritori prin jertfa lor
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
mele mâini, le zic,/ de când v-ați transformat astfel?ť/ Iar ele chicotesc,/ aruncând ocheade ciudate una alteia:/ ŤDe când construiești/ și construiești și nu mai/ termini de construit/ ce-ai început... De atunci ne-am transformat/ în cărămizi și tăblițe de lut ars,/ pe dosul palmelor noastre/ e scrisă toată istoria lumii...ť/ ŤDar ce construiesc eu?ť/ ŤConstruiești o lume nouă/ din care nu se vede/ nici începutul, nici sfârșitul.../ De aceea nu ai mâini,/ nici degete, ești doar
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
sau întrerup furnizarea acestora în cazuri de forță majoră ori de folosire neraționala sau abuzivă, înștiințînd, în timp util, pe beneficiari; ... d) instalează pe clădiri și pe alte construcții, indiferent de titlul pe baza căruia sînt deținute, suporți, ancoraje și tăblițe indicatoare pentru rețele și instalații de gospodărie comunala; ... e) îndepărtează, cu respectarea normelor legale, crengile, rădăcinile și arbuștii, daca apropierea acestora de rețelele și instalațiile edilitare ar putea produce stricăciuni sau ar stînjeni bună lor funcționare. ... În scopul exercitării controlului
LEGE Nr. 4 din 1 iulie 1981 gospodăriei comunale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106572_a_107901]
-
familiare, dar despre care puțini ar putea să spună de ce se numesc cum se numesc. Cine nu știe poate afla, oricum, consultând cartea lui Andrei Pippidi. Se va și amuza citind despre nume de străzi ciudate ca Duioșiei, Entuziasmului, Cretei, Tăbliței, Condeiului sau despre cum a evoluat numele altora potrivit „virajelor capricioase ale istoriei”. Astfel o mare piață bucureșteană a fost pe rând Piața Adolf Hitler, Piața Roosevelt, Piața Stalin și acum Piața Charles de Gaulle. Iar statuia care o priveghea
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
spune legea și îți va da drumul să te întorci la viață. Marea bucurie care s-a pogorât deodată peste mine, asemenea unei pietre grele de moară, aproape mi-a făcut bucăți trupul. Regele Yama a aruncat pe jos o tăbliță triunghiulară de culoarea cinabrului cu porunca lui pe ea și a rostit pe un ton de mare nerăbdare: „Cap-de-bou, Chipde- cal, duceți-l înapoi!” Regele Yama s-a retras din sala de audiențe fluturându-și mânecile robei și urmat de
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
lor mari cu mâneci largi, lumânările au încept să pâlpâie. Doi draci îmbrăcați în haine păcurii și încinși cu cingători late de culoarea mandarinei s-au apropiat dinspre lateral, venind în fața mea. Unul s-a îndoit de șale, a pescuit tăblița cu porunca regelui și și-a vârât- o la brâu; celălalt m-a prins de braț, căutând să mă tragă sus în picioare. Am auzit cum brațul îmi sloboade un zgomot aspru, de parcă se frângeau oasele și mușchii de pe el
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
brâu; celălalt m-a prins de braț, căutând să mă tragă sus în picioare. Am auzit cum brațul îmi sloboade un zgomot aspru, de parcă se frângeau oasele și mușchii de pe el. Am scos un strigăt ascuțit. Dracul care-și îndesase tăblița la brâu i-a dat un brânci celui care mă prinsese de braț, zicându-i pe tonul celui bătrân și cu bogată experiență care dăscălește un puști cu caș la gură: - Fir-ar mama ei, mă, ție-ți sună apa
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Ce, nu vezi că ăsta-i crănțănicios și ars ca o gogoașă de pe strada 18 din Tianjin? Sub dăscălelile celuilalt, dracul cel tânăr și-a dat ochii peste cap, pierdut și neștiind de unde s-o apuce. Cel care-și îndesase tăblița la brâu i-a zis: - Ce-ai încremenit așa? Du-te s-aduci sânge de măgar! Cel tânăr și-a dat una peste căpățână, iar pe față i-a apărut o expresie ca de subită iluminare. S-a răsucit și-
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
să mă cutremur tot. Am adulmecat un iz care te-ngrețoșa - un iz fierbinte-fierbinte, ce părea să fi reținut în el căldura unui corp de măgar. Trupul unui măgar ucis mi-a fulgerat prin creier, apoi a dispărut. Dracul cu tăblița a înșfăcat din căldare o pensulă din păr de porc, a înmuiat-o în sângele gros și lipicios și de un roșu întunecat și mi-a dat cu el pe creștetul capului. Am scos fără să vreau un țipăt ciudat
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
să afle. Poate vârsta, poate gândurile. Nu mai conta. Se luminase bine de ziuă când ajunse în fața porților mari, negre, din fier forjat, ce adăposteau ... Îi adăposteau pe ceilalți. Pe cei care nu mai erau decât niște nume scrise pe tăblițe mici și în inimile celor rămași. Se apropie cu strângere de inimă, evitase cât putuse, de-a lungul vieții, contactul cu astfel de locuri, doar evenimentele din familie obligând-o să pășească pe aleile tăcute ale cimitirelor. - Bună dimineața, vă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a VII-a -, echipa face o nouă expediție, la Peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o brățară, o coroană, un inel, un cercel de domniță, sau măcar un papuc nu găsise nimeni. Doar Bărzăunul scoase dintr-o nișă a unui zid, acoperită cu o lespede, vreo trei tăblițe lucioase de argilă, cu un fel de litere sucite pe ele. Parcă el așa ceva căuta! Dar, de. Le privi pieziș, scuipă pe una și o frecă puțin cu mîneca, să vadă dacă nu cumva e de aur, apoi le aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Uite-așa mi-a venit mie să mă uit la tine. Credeam c-ai adormit cu lopata în mînă și-am vrut să te trezesc. Vai, ce inimă bună ai!... Merită să-ți pun la cap, cînd vei muri, o tăbliță de asta, pe care să scriu cu litere de aur: "Aici doarme Ilinca, cea mai frumoasă fată de la marginea satului". Huuu! făcu Ilinca scoțînd limba. Să-ți fie rușine! Și-și văzu mai departe de treabă, păstrînd pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcu Ilinca scoțînd limba. Să-ți fie rușine! Și-și văzu mai departe de treabă, păstrînd pentru un moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și-și văzu mai departe de treabă, păstrînd pentru un moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de moarte, ridică fruntea, închise un ochi în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prost, tu, găinușă? Tii, ce mare zarvă a stîrnit acest cuvînt în mintea Ilincăi! Nu era pentru prima dată cînd pocitania de Bărzăun îi spunea așa și, de data asta, mai ales că tot acum se putea uita și la tăblițe, se hotărî să-l pocnească pe Bărzăun cu coada cazmalei. Și, nici una nici două, porni spre el ca o vijelie, săltă cazmaua, ținînd-o dinspre partea metalică și se răsti la el de departe: Las' că-ți arăt eu ție, fărmătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și Tomiță, după ce aruncară, fiecare în felul său, priviri cumplite spre Bărzăun, se îndreptară spre uneltele lor. Cu toată durerea pe care o mai păstra încă în suflet, Ilinca nu putu să treacă indiferentă pe lîngă locul unde Bărzăunul aruncase tăblițele. Le zări de departe, se făcu că dă cîteva lovituri de cazma în jurul lor, ca să pară descoperite atunci, apoi le ridică și începu să le întoarcă pe toate părțile. Bărzăunul prinse viclenia Ilincăi și, gîndind că descoperirea sa ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și de-a-n-doaselea și cîte un minuscul cap de bou la colțuri. Eu le-am găsit! strigă din nou Bărzăunul apropiindu-se pînă la cîțiva pași de grup. Le-o fi găsit... n-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oricine le poate călca sau acoperi cu pămînt. Dacă erau, cumva, de aur, sau aveau vreo valoare? Dă-i-le să facă borș cu ele, o sfătui superior Vlad. Nici Virgil nu se arătă mai prejos. Puse mîna pe o tăbliță și o răsuci disprețuitor pe la nasul Bărzăunului: Și ce credeai c-ai găsit, bă, plachie? Comoara? Ia-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
credeai c-ai găsit, bă, plachie? Comoara? Ia-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar și Bărzăunul rîse, considerînd astfel incidentul rezolvat. Ilinca puse tăblițele pe o piatră și făcu o plecăciune caraghioasă spre Bărzăun: Serviți, vă rog! Rîseră iar și vrură să-și reia lucrul, dar, deodată, simțiră apropierea unei mari primejdii. Toți, pînă în clipa aceea, uitaseră de existența lui Napoleon... Acum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Izvor, vasăzică? Lasă că știu eu unde-ați fost, șobolanilor! He, he! Nu văd eu? Vă arăt eu vouă mîine! Dădu să plece, dar... (uf, și Bărzăunul ăsta!) ochii i se opriră asupra Bărzăunului, care ținea în mînă una din tăblițele descoperite în ruine și pe care ceilalți le dăduseră uitării de-atunci. Și doar Bărzăunul luase tăblița ca să-și ascută cuțitul pe ea, nu ca să facă vreun rău cuiva. Dar domnul Nicanor crezu cu totul alceva. Ce ții în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eu vouă mîine! Dădu să plece, dar... (uf, și Bărzăunul ăsta!) ochii i se opriră asupra Bărzăunului, care ținea în mînă una din tăblițele descoperite în ruine și pe care ceilalți le dăduseră uitării de-atunci. Și doar Bărzăunul luase tăblița ca să-și ascută cuțitul pe ea, nu ca să facă vreun rău cuiva. Dar domnul Nicanor crezu cu totul alceva. Ce ții în mînă, mă, sarsailă? Bărzăunul se fîstîci cu totul. Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ascută cuțitul pe ea, nu ca să facă vreun rău cuiva. Dar domnul Nicanor crezu cu totul alceva. Ce ții în mînă, mă, sarsailă? Bărzăunul se fîstîci cu totul. Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît îi smulse tăblița din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu? Am... Domnule secretar, nu plecăm odată? strigă iar cel cu aparatul la gît. Vin, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rup picioarele, faraonilor, s-aude?! Și Nicanor plecă pufnind furios, lăsînd întreaga echipă suspendată între cer și pămînt. Ce-a mai pătimit Bărzăunul după aceea din partea celorlalți, nu vă mai spun. Cum naiba de se găsise tocmai el să ia tăblița aceea blestemată? Dacă fusese pusă acolo, împreună cu celelalte, tocmai de Nicanor, pentru a-i pune pe ei la încercare? Nu putea să le lase la locul lor, sau să le acopere cu pămînt, ori să le arunce în mlaștina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ei ar fi rămas cu obraz curat și nu le-ar mai fi avut nimeni grija. Dar așa?... Mă, parcă a fost un făcut: Bărzăunul cu insulta adresată Ilincăi, el cu speriatul iedului și căprioarei și tot el cu luatul tăbliței! Păi să nu-ți vină să urli? Mă, tu trebuia să te naști oaie, îi spuse, în concluzie, cu o furie blîndă Vlad. Aveai toate calitățile! S-au despărțit, plecînd fiecare spre casa lui. Numai Virgil n-a uitat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]