596 matches
-
pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute de adeziuni, bărbați adevărați, din oștire și civili. Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania, doar două luni și uite rezultatul!" Radul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi reacționat. "Deci...", a început și i-a căutat privirea. Ochii galbeni ai directorului păreau acoperiți de o lentilă străvezie, care împiedica orice lucire interioară. "Ori e suferind, ori pune ceva la cale!" Mihai Mihail își așeză palmele pe tăblia măsuței, degetele rășchirate, deformate de un reumatism vechi arătau îngrozitor, cenușii, unghiile galbene erau lipsite de viață. Poate întregul său organism începuse să fie părăsit de viață. Mintea, ei, mintea lucra din plin. Directorul își privi degetele, apoi le strînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ei bine, aceste circumstanțe l-au făcut pe Bîlbîie să-mi ceară ajutorul, cererea sa implicînd desigur și dezvăluirea unui secret de serviciu..." De parcă ar fi simțit privirea grea, mînioasă, ucigătoare (?!) a directorului Serviciului, Șerban Pangratty bătu cu degetele în tăblia biroului și apoi începu să-și cerceteze cu un interes demn de alte lucruri mai bune vîrful unghiilor. De parcă ar fi știut că în continuare prințul are de gând să mintă, Mihai Mihail tuși cu efort, mai mult hîrîi "nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca balamalele să cedeze și atunci poarta se deschide înăuntru. Ce este acolo, înăuntru, doar el știe și nimeni n-a reușit să ne comunice. Dacă ar face-o, poate nu s-ar mai înghesui nimeni să tot izbească în tăblia ușii pentru a deschide..." Directorul Serviciului șopti atunci "poate ar fi îndeajuns să apeși pe clanță și să o tragi spre tine. Atunci ai putea să vezi ce este dincolo fără să-ți pierzi echilibrul și să cazi dincolo de prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s‑o pornească la drum. Din bucuria care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
paznic în uniformă deschide portiera și Lentil coboară din mașină. Cobori și tu. În hol, un alt paznic te controlează cu un detector de metale, căutând arme, cuțite, orice. Un alt paznic dă un telefon de la un birou a cărui tăblie e o lespede netedă de piatră albă. Alt paznic verifică geanta lui Lentil, dând la o parte bancnotele și negăsind decât mobilul. Ușile unui lift se deschid, și un alt paznic vă face semn să intrați. Lentil spune: — Faci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Miss America și bila de bowling. — Răposatul meu soț și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță, și ne lasă să așteptăm în timp ce face trei, patru, cinci pași de-a curmezișul holului, ca să smulgă cuțitul din tăblia scaunului. Ținându-l în mână, privindu-i lama, pipăind-o să vadă cât e de ascuțită, spune: Să vă spun eu cum își trec vremea cei bogați și plictisiți... Think tank Un poem despre Lady Zdreanță — Nu-i nevoie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile gri ale perucilor prăfuite ale fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
l-a șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi și crestați de vinișoare roșii. Domnișoara Hapciu tușește și tot tușește cu limba pe-afară, cu mâinile pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește copacul ca să te ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
frânturi dintr-o imagine, una singură, ceva care abia pâlpâie, pentru a dispărea imediat: mucegaiul negru de pe un perete de beton, lemnul zgâriat al picioarelor unei bănci de școlar, tavanul unei Încăperi lungi și Întunecoase, o pânză, o masă cu tăblia Într-atât de roasă de carii, Încât, dacă Își plimbă degetele pe ea, nu dă decât de găuri. Ar mai fi și unele sunete. Ploaia pe un acoperiș de tablă zăngănind ca niște cuie scuturate Într-o uriașă cutie de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
printre care un carton de Winston și niște sticle cu neofalină de culoarea mierii. L-au salutat pe Din Înclinându-și capetele, iar fețele lor bătute de soare au schițat În treacăt un zâmbet. Din s-a oprit În fața unei tăblii de zinc pe care erau lipite vechi afișe cu reclame de băuturi nealcoolice și de țigări. Câteva se dezlipiseră și scoteau la iveală altele, Încă și mai vechi. Abia când Din s-a aplecat să descuie un lacăt mare și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lipite vechi afișe cu reclame de băuturi nealcoolice și de țigări. Câteva se dezlipiseră și scoteau la iveală altele, Încă și mai vechi. Abia când Din s-a aplecat să descuie un lacăt mare și-a dat Adam seama că tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit fâlfâitul aripioarelor unor lăstuni care-și făcuseră cuib acolo. Deran jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pomenea nimeni, nici măcar o vorbă, ca și cum nici n-ar fi existat. Doar mama mai cosea pe olandină fețe de masă, le festona pe margine, le făcea colțuri rotunde, le spăla cu atenție, le apreta cu făină, le călca, deveneau ca tăblia. Într-o zi, într-o seară, într-o dimineață, cine știe când, fața de masă dispărea în casa Elenei, pe furiș, fără nici un comentariu: Am fost la Elena. Este bine sau nu este bine. Nu spunea nimic, nici o vorbă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la cei doi părinți rămași în poartă, cu ochii după mașina ce se îndepărta. Ce gândeau oare amândoi în camera mare printre obiectele îmbătrânite și ele, lăsate mereu în același loc? Poate tatăl citea despre Blaga, cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul, îl preveni femeia, așa că ai putea sa termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea trânti și ultima piesă de pe tavă pe tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să mai pretindă că de fapt citește. Peste câteva clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au fost morți... Am văzut cu toții... Ascultă, Gavrile! Dionisie se Îmbujoră la față. Degetele i se Încleștară pe tăblia mesei În căutarea unui punct de sprijin de care, după părerea lui Gheretă, un om care citește atâtea ziare s-ar fi putut lipsi. Cu pleoapele lăsate, nemișcat, parcă ar fi o coloană Moriț pavoazată de l Mai, Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cât s-au șlefuit în cadriluri, valsuri și tangouri roz, în rock-uri chimono, în menuete îmbrobodite și twist-uri despuiate, desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe ușa uitării, altele înțepate, înțelept sau împiedicate, dar cel mai mult îi plăceau picioarele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a realității, devenind altfel, ca atunci când adaugi un sufix care schimbă sensul cuvântului. Asta înseamnă că trebuie să ne adaptăm, Mioara, să urcăm la parterul acestei noi situații. Orașul îmi apărea în toată splendoarea lui asemenea unei machete văzută de pe tăblia de sticlă a mesei, întoarsă cu picioarele în sus. Ori noi ne distanțam cu cerul de sub noi, ori orașul se depărta încet, apărând privirilor ca o imagine vie privită dintr-un balon pentru ca, în cele din urmă, orașul să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-am interpretat încă. Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri, în pereții drepți și acoperiți parțial de ierburi, erau găuri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin. Lîngă butuci erau alți 12 butucei, acoperiți cu blănițe de cîrlan și care țineau loc de scaune. În centru ardea un foc fără fum care încălzea cu o intensitate invers proporțională cu distanța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în tăblia mesei. Afară, pe Splai, lumea forfotea încoace și încolo sub lumina soarelui primăvăratic și cei doi frați o apucară înspre Piața Unirii. Ei, ce părere ai, nene, vru Ticu să știe, acum, că Stalin nu mai e, o să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-i băgăm în întovărășire și p-ăia căpoșii, cu pământ mai mult, ceapa mă-sii!... cotcodăci, roșu la față și lac de nădușeală, activistul Casapu, care se făcuse între timp încă o dată mai burduhănos, trântind o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un ostaș de nădejde al partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că mai avem și alte lucruri de făcut!... Gata, uite-acum! S-a făcut! Le rezolvă băiatu!... clamă funcționarul, luându-și un aer serios, și se apucă să scoată dintr-o cutie de lemn niște fișe, înșiruindu-le în fața sa, pe tăblia biroului, cu gesturi teatrale. Mă, nu-ți mai bate joc de meserie, că îi spun șefului să te dea afară! îl puse la punct Mihai Viniciuc, uitându-se la el pe deasupra ochelarilor, ca un învățător care l-a prins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]