27,373 matches
-
fluxul recent al unor reflecții pe marginea istoriei, străine de interdicții, prejudecăți și tabuuri. Sunt difuzate în ultima vreme documentare istorice, filme în care martorii evenimentelor - atîția cîți au mai rămas în viață - au cuvîntul, dezgropînd de sub pătura grea a tăcerii sinistrul capitol al alungării germanilor din răsărit. A trebuit să treacă peste un deceniu de la prăbușirea cortinei de fier și încetarea războiului rece, ca să poată fi adusă în discuție, de pildă, vinovăția generalului britanic Harris răspunzător pentru ploaia de fosfor
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
din scris"), Teofil nu o face nici el oricum: crede în inspirație și-și supraveghează extrem de atent scrisul ("nu sunt mulțumit de ce am scris".): "Știți ce e inspirația? E o înălțime care-ți închide ochii de durere; sau ajungi la tăcerea de după furtună [...] - lucrurile devin foarte sensibile - și o piatră prinde viață, carele se strâmbă, lumina se urcă pe zidurile abrupte și se sparge de cer; un pumn de sânge se aruncă din inimă în cap - și atunci scrie!, căci altfel
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
Pentru că, între timp, au mai apărut niște "filme românești", dar de un nivel atît de descumpănitor de scăzut, încît înșiși autorii lor n-au mai vrut nici conferințe de presă, nici cronici, nici publicitate, n-au mai vrut nimic decît tăcere; au avut-o din plin. În ceea ce mă privește, deși știu că e absurd, fiind vorba de o artă a spectacolului - cred că nu trebuie "să te bagi cu forța" într-o sală de proiecție; cred că trebuie respectat dreptul
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
a înțelege lumea, legătura cu natura, relația cu propriul eu și cu ceilalți. De regulă, o vizită sau o sărbătoare ortodoxă se transformă într-un supliciu. Și pentru gazdă, și pentru musafiri. Scopul nu este întîlnirea, dialogul, savoarea discuțiilor, tihna tăcerilor, misterul privirilor, înfocatele polemici. Nu. Toate acestea sînt puse în paranteză și amînate pentru altă dată, ce se va stabili în prealabil. Bucatele se rostogolesc pe masă și abia ai timp să alegi. Refuzul este exclus. Îți pipăi discret în
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
de la un motto din Auden ("S-au dus prietenii care s-au întâlnit și-mbrățișat aici/ Fiecare urmându-și propria greșeală"), sumbrul și în același timp ironicul elev al lui Malcolm Bradbury radiografiază într-un stil elegant dar și laconic, exploatând tăcerile (adică tocmai ce nu se poate traduce, ar fi spus Ortega y Gasset), lumea atrasă de fructul oprit, de violență, viață politică agitată, moarte. însă nu datorită "anormalității" a obținut volumul Amsterdam premiul Booker Prize în 1998, ci probabil datorită
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
de identificare cu "patria", "națiunea" și "românismul". Concluzia la care ajunge Gillet este că "armonizarea" intereselor bisericii ortodoxe cu cele ale statului s-a produs cu acordul ambelor părți; acceptarea interferenței statului face parte din atitudinea socială a BOR, în schimbul tăcerii față de abuzuri ea a căpătat o poziție de preeminență raportat la celelalte culte legale, ceea ce în ochii conducătorilor bisericești repara dezechilibrele Constituției din 1923 (care acorda statut de biserică națională cultului greco-catolic). Anticapitalismul și antioccidentalismul promovate de comunism se suprapuneau
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
mi-am dat seama că vorbesc ca proasta-n târg, ridicând tonul și gesticulând energic, pe când cei din jur par să fi deprins mersul pe vârfuri și vorbitul prin pâslă. într-adevăr: răsfoiesc presa, mă uit la televizor și o tăcere mormântală s-a așternut pretutindeni. Punch-iștii de altădată au coborât garda, scrimerii polemicii s-au retras prin vestiare iar trupele de asalt ale reporterilor au fost înlocuite de copii de trupă specializați în imnuri de slavă înălțate noilor sfinți ai
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
bătaia unei pendule, de la începutul pînă la sfîrșitul reprezentației, îți include destinul într-un timp al plăcerilor, al cedărilor, al iluziilor și căderilor, al sentimentului unicității și intensității clipei. Dansul are un ritm continuu și sacadat, dar și ruperi învolburate. Tăcerile protagoniștilor sînt capcane pentru liniștea spectatorilor. Jazz-ul, șoaptele unor voci ale anilor 30' se insinuează de peste tot. Jazz și sex. Și jocul calculat și minunat al actorilor. În această ștafetă a păcatului este împrumutat, de fiecare dată, un element
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
zilei, comuniunea mea/ cu ceea ce de regulă numesc/ pămînt, libertate, spațiu cosmic./ Ochiul îl cuprinde/ muntele și zăpada care îl acoperă./ Contururi șterse ale obiectelor./ Gîndesc că aș putea fi încolțit de cuvînt.// Mîna destinsă./ Starea lichidă./ Nici un motiv de tăcere./ Un val de căldură face/ ca imaginea paharului să tremure" ( Imaginea paharului tremură). Neliniștită, nesatisfăcută cu sine, empiria se eliberează într-o direcție cogitativă: "Ne zvîrcolim, tîrzii și candizi, iubito,/ cînd pe canapeaua aceasta de purpură,/ desfundată ca un drum
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Europene, integrează "spațiul Schengen", moneda ei națională este internaționalul Euro. S-ar părea că istoria a optat definitiv. Și totuși... Cine ar fi crezut? După ce, în jumătatea de secol scursă de la moarte, peste numele lui Teixeira de Pascoaes se așternuse tăcerea, autorul începe acum să fie redescoperit. Și nu este vorba doar de poet (locul lui distinct în istoria literaturii portugheze nu i-a fost contestat de nimeni), ci și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
vorba ceea, de la greci încoace a existat și a fost discutat în opere fundamentale. Platon însuși, de pildă, comentează îndelung în Banchetul și Phaidros, Shakespeare construiește personaje pe muchie de cuțit, iar alunecarea spre homosexualitate nu poate fi trecută sub tăcere, necercetată artistic. Este o realitate ce a conviețuit cu noi, cu lumea scriitorilor, artiștilor de tot felul, dintotdeauna, chiar dacă nu întotdeauna acceptată cu ușurință în cetate. Libertatea și drepturile de care se bucură homosexualii în unele țări europene sau în
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului socialist", scăldați în toate turpitudinile "socialismului real", atît de antinațional, atît de antiumanist? N-ar fi meritat și ei, opinează autorul Provocatorului, a fi condamnați la "nedemnitate națională"? În schimb, "noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani". Într-o Scrisoare deschisă adresată Președintelui Uniunii Scriitorilor, Domnului Laurențiu Ulici, în 1997, Bujor Nedelcovici îi propunea ca Uniunea să aleagă un "Comitet de onoare
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
un fel de tren New-York-Moscova placat cu cuvinte-oglinzi. Iar dacă e vorba de două defileuri învecinate, dar despărțite de un lanț muntos, călătorul sau dinamitează obstacolul montan, sau purcede pe un lung și anevoios drum ocolit. Crearea cuvintelor presupune detonarea tăcerii limbajului, a straturilor sale surdo-mute. Într-un cuvânt arhaic, înlocuind un fonem prin altul, concomitent deschidem cale dintr-un defileu în altul al limbii și, ca niște adevărați ingineri de drumuri, trasăm căi de comunicație spre țara cuvintelor, escaladând piscurile
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
limbajului, a straturilor sale surdo-mute. Într-un cuvânt arhaic, înlocuind un fonem prin altul, concomitent deschidem cale dintr-un defileu în altul al limbii și, ca niște adevărați ingineri de drumuri, trasăm căi de comunicație spre țara cuvintelor, escaladând piscurile tăcerii verbale. "Limbajul nud" își acoperă poienile cu semănăturile proaspăt răsărite. Cuvântul poate fi pur, genuin, sau uzual. S-ar crede că în el este tăinuită nocturna rațiune astrală și cea diurnă, solară. Și aceasta din considerentul că o anumită semnificație
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
e greu să nu te implici în convulsiile istoriei. Șocul cel mai puternic îl resimte Márquez în acea fatidică zi de 9 aprilie 1948. La guvernare se afla Partidul Conservator, dar șeful liberalilor, Jorgé Eliecer Gaitán - inițatorul unui „marș al tăcerii" desfășurat într-o liniște supranaturală, un marș îndoliat al victimelor violențelor oficiale - avea să fie ucis. Societatea civilă se scindează și ani buni, până la instaurarea guvernului militar al generalului Rojas Pinilla, Columbia devine un adevărat teatru de război. în treacăt
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
Lucru care ar putea fi adevărat, dar În nici un caz generalizat. Există cazuri cunoscute de femei foarte tinere care au dat poeziei noastre opere de calitate. Sentimentele femeilor nu se deosebesc de ale bărbaților, dar femeile nu le trec sub tăcere. De altfel există bărbați care au calități și defecte feminine În egală măsură cu cele bărbătești. Precum există femei care au calități și defecte bărbătești În egală măsură cu cele femeiești. Acești indivizi, bărbați ori femei, sunt În genere de
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
să spui. Dar de-i alegeți, Domnul vă omoară. Și cu-o trufie-apoi, nemăsurată: Ci eu și casa mea sîntem ai Lui. Iar ei: Ajută-ne, un semn ne-arată și grelei noastre-alegeri fii cu rost. El însă îi lăsă tăcerii-i crunte, spre-orașu-i întărit urcînd pe munte. Atît. Și cea din urmă oară-a fost. Dansatoare spaniolă Cum alb, ținut în mînă, un chibrit, cînd încă nu e flacără, se sfarmă și limbi țîșnesc-: începe-așa, grăbit, pe lîngă spectatori
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
nici unul să-l știe-n lumină. Coif, corn de vînătoare, bărbi pricepute, frați în mînia lor mare, femei ca lăute... Crengi între ele se strîng, libere nu-s nicăieri... Una! ah, urcă nespus... Însă mereu se mai frîng. Ea se-arcuiește-n tăceri ca liră-abia sus. I, 20 Dar, Doamne, ah, ce să-ți închin eu fierbinte, cînd tu auz nou creaturii i-ai dat? Zi de primăvară-n aducere-aminte: un cal în Rusìa -, un cal pe-nserat... El singur venea, așa alb, dinspre
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
Dedesubt doar altele-s gurile. Unele astfel stau, cîntece ale-omenirii în cumpănă pururi; se odihnesc, fără să se clatine, pe ne-ncetat altele. O, tu înaltă coloană a nunții, sublimă. Azi peste inima-mi care susține. O, cum, cum rupi tu tăcerea morților mei și a mea! Care arcadă, din alte coloane, ah, sare spre tine - care? Nu știu. Însă simt cum primești boltă deasupra.
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje emblematice pentru Lumea comună a poeziilor, povestirilor și Cărții de la Metopolis, Constantin Pierdutul I-iul, Andrei Mortu sau Duda Cruda sînt "expresii ale imaginației": fără biografie sau adîncime, unilaterale deci din
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
material documentar pentru următoarele patru decenii. Ceea ce nu-i de ici de colo! - Ați scris și ați tradus mult și, totuși, numele dumneavoastră este pomenit puțin în istoria literaturii române. Îi datorați cuiva anume acest - să-i zicem - complot al tăcerii? - Niciodată n-am fost "contemporan" cu vreun critic literar. Decât, rareori, în dicționare. Sau, caz de excepție, Gabriel Dimisianu consacrându-mi un capitol într-una din cărțile sale. Nenorocirea-i alta! Că prea m-am avut bine cu mai toți
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
cui or fi), dacă-i are! Iar faptul că, acum cîțiva ani, citeam în presă, pe larg, despre datoriile uriașe pe care ProTv-ul le-ar avea către cinematografia română de stat (subiect asupra căruia s-a așternut, între timp, tăcerea) nu are nici o legătură, juridic vorbind, cu faptul că, undeva, în aceeași zonă, există bani pentru făcut Garcea "independent", nefinanțat de stat nici măcar cu un cent! Cît despre așa-zisul succes de public furibund, cu care am fost intens bombardați
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
fără însă a se putea ascunde cu adevărat. Nu au cum să nu se observe aplombul, ideile, judecățile și prejudecățile, ironia, umorul. Prețuiește - și nu ezită s-o spună - valorile consacrate. În afară de cronicile la Psalmii lui Doinaș și la Ochii tăcerii, antologia de autor a lui Cezar Baltag, care nu sunt foarte reușite, toate celelalte, dedicate fie lui Marin Preda, fie lui I. D. Sârbu, lui Ilie Constantin sau lui Leonid Dimov conțin suficiente argumente pentru a-și convinge cititorii că are
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
a nu fi sclavul nici unui lucru, nici unei necesități, nici unei întîmplări; a coborî soarta pînă la tine" (Seneca) În marea majoritate a cazurilor scriitorii noștri care au întreținut un comerț cu comunismul au adoptat o atitudine decepționantă. Dacă n-au așternut tăcerea deplină asupra compromisului, s-au străduit a monta fel de fel de eschive, de explicații oblice, de sofisme care n-au exclus nici intrepida tentativă a etalării unei "opoziții" evident mult exagerate, dacă nu inventate de-a binelea. De la "amintirile
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
un anumit ritm. Poezia lui Sergiu Adam, în unitatea ei, este ca un ritual diafan. Ea spune cu adevărat ceva, vorbește (subtextual) despre acea identificare a poetului cu poemul, niciodată desuetă (Spun înțelepții:/ Timpul vindecă totul,/ Absență lasă în urmă,/ Tăcere, uitare./ Și totuși, iată, încă mă obsedează/ Diminețile polare din internat). Nu este vorba numai de autobiografic ci și de acea simplitate la care ajung puțini poeți. Prin urmare, identificarea pomenită nu se întâmplă numai cu ceea ce poetul își amintește
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]