702 matches
-
bun un om cu vederea ascuțită, mai ales la un drum ca aista - i-a luat apărarea Hliboceanu, dar cu toată seriozitatea. Is buni toți oamenii, Hlibocene! Is buni atunci când se înțeleg. Altfe... - i-a întărit spusa Ion Cotman cel tăcut, semn că îi stăruia în minte încă discuția dintre Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă. Când au oprit în poarta Crâșmei din drum, dulăii lui Costache au început să latre ca la om străin. Dar, când au auzit glasurile lui moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
până atunci venea doar vizitiul s-o ia dimineața și s-o aducă seara acasă, acum venea patronul... Cum se vede treaba, patronul îl îlocuia pe Georgel în toate cele. Atunci el ce mai făcea? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Georgel era tare mândru că patronul are așa o grijă de Dinuța. Se și lăuda cu asta acolo, la chefere, unde lucra. Că ești prost nu se supără nimeni, dar să te și lauzi cu prostia ta, parcă-i prea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi umbla prin cap lui Hliboceanu. „Mare podoabă îi la casa omului și prostul. Uite de-o pildă Georgel. Dacă Dinuța avea alt bărbat, mai avea ea un sărvici atât de greu?...Nuuu! Venea acasă fuguța...” medita Ion Cotman cel tăcut. Mitruță, însă, nu reușea să adoarmă. Roiul de gânduri îi bâzâia în cap fără milă...” Oare Zâna mea îi de aceea?...Ferească Dumnezeu! Dcă îi așa, apoi numai netrebnicul cela de Iordache i-o sucit capul...Da’ de unde să știu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moș Dumitru. Si acela eram eu, Dumitre...In nădejdea voastră, am adormi ca pruncii, odată cu găinile - s-a înfoiat în pene Pâcu. In loc să începi a povesti matale, ne fierbi în zeama noastră - a intervenit și Ion Cotman cel tăcut. Eu nu știu când o să vă intre în cap că, cu un gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
capăt, să văd ce nebunii îți mai trec prin cap. Dacă și Dumitru îi curios să afle ce s-o întâmplat cu strigoiul, atunci pot să povestesc mai departe. Mai încape vorbă, moș Pâcule? l-a aprobat Ion Cotman cel tăcut. Dacă-i așa, atunci să legăm tei de curmei. Si nu vă mai băgați în vorbă neîntrebați! Așa cum vă spuneam, bețivul o reușit până la urmă să deschidă ușa...Când au auzit vorbă, portarul și doctorul de gardă și-au luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Tu îl cunoști? N-am nici cea mai vagă idee. — Dar el te cunoștea. Îți știa numele, relația ta cu .................., știa parcă totul. — Îmi este din ce în ce mai greu să înțeleg. În încăpere era întuneric de-a binelea. Cele două femei stăteau tăcute pe canapea, aproape rupte de realitate. Dacă această scenă ar fi un final dintr-o piesă de Cehov dialogul ar mai putea continua așa: — Mâine te duci la oraș? — Dacă nu plouă. — De acum va ploua mai des. — E toamnă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-l trimit la voi pe luni. Îi bine, Hlibocene? Îi bine, moș Pâcule. Îs curios cum arată și ce hram poartă acest Puicuță. Am găsit un om, dar pe al doilea de unde-l luăm? - a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Știe careva unul care vrea să se facă cărăuș? - a intrat în vorbă și Alecu Slobodă. Aș avea eu unul - a îndrăznit să deschidă gura Gheorghe Amnar. Îl știm și noi? - a sărit cu întrebarea moș Dumitru. Cred că îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu. Cărăușii pregătiseră totul pentru drumul de întoarcere și nu așteptau alceva decât hotărârea lui Aizic. Când Hliboceanu și Mitruță și-au făcut apariția, cărăușii s-au adunat repede în jurul lor. Cum a fost, Hlibocene? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ne-am înțeles așa cum am hotărât noi. Așa că poimâine seară primim crăițarii. Și așa, în fiecare vineri seara. Acum, la drum, băieți! Fiecare cărăuș și-a tras pălăria pe-o sprânceană, că de, se simțeau și ei mai avuți parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Hliboceanu nu-și găseau nici un sprijin parcă. Rătăceau din loc în loc, fără astâmpăr. Când Măriuța a terminat de pus cârnații în blidul fiecărui cărăuș, i s-a auzit glasul: Poftă bună, gospodarilor! Mulțămim de urare! - a răspuns Cotman cel tăcut. Cu mare încetineală, cărăușii au gustat în tăcere din rachiu. Apoi au început să mănânce. Mâncau într-o tăcere de biserică. Fiecare privea doar în strachina lui. Hliboceanu, uitându-se la ei pe sub sprâncene, se întreba: „Unde-i Pâcu să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-ar fi întâmplat. Zici tu, Hlibocene, că nu-i nimic deosăbit, dar una era Pâcu cu luleaua lui și cu toate năzdrăvăniile pe care le povestea și alta-i să stăm așa, ca huhurezii... - a intervenit Ion Cotman cel tăcut. Dar cine te oprește să povestești chiar tu o întâmplare? - l-a întrebat Hliboceanu. De oprit nu mă oprește nimeni, dar nu știu povești și nici nu am eu harul lui Pâcu. Atunci să povestească altul ceva și noi l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cărăușilor au prins a se limpezi, limbile a se dezlega. Din când în când, se auzea câte o vorbă abia șoptită, aruncată de la unul la altul... Apoi era la mine în sat unul - a pornit să vorbească Ion Cotman cel tăcut... Aista parcă nu avea nici un Dumnezeu. Nu l-am văzut zâmbind nciodată... Da’ când era tânăr, nici atunci nu l-ai văzut râzând, ca orice flăcău? - a întrebat Alecu Slobodă. Da’ de unde? Nu era chiar din satul nostru. Ne-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din locul ei... Hliboceanu a fixat-o apoi, ca să nu mai scape de sub șină. Cei ce țineau carul - deși treaba era foarte grea - glumeau în surdină: Ar trebui să ne țină așa măcar până la amiază - a îndrăznit Ion Cotman cel tăcut. După aceea, sigur te lași de cărăușie. Ce s-a întâmplat, flăcăi? S-a umflat orzul în voi? Vedeți să nu scăpați carul, că cel puțin unul din voi rămâne sub el... Pe urmă...noi trebuie să muncim ca să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și vremea se înăsprește ca mâine poimâine... Îi pentru prima oară, Dumitre, când nu te zburlești dacă stric și eu o vorbă acolo... Lasă că de grăit ai tot grăit. Ia să văd cum arăți și când taci. Păi cu tăcutul ista nu mă împac eu. Încolo...treacămeargă. Cum te știu eu și de pe năsălie te-ai ridica să spui cine știe ce polojănie! D-apoi câtă vreme ești viu? Cam ai dreptate, Dumitre. Și, ca să nu-mi uiți glasul chiar în seara
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce omăt s-o așezat! Parcă-i pus cu lopata! - a apreciat Mitruță. Binele ista s-ar putea preface în mare necaz dacă vântul scăpat din frâie ar porni să se zbenguie așa cum știe el - a răspuns Ion Cotman cel tăcut. Lasă că Dumnezeu va fi de partea noastră măcar la ducere. La întoarcere, om vedea noi - și-a menținut Mitruță părerea. Mai bine hai să încărcăm, pentru că ce-i făcut îi bun făcut - a răspuns Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din ziua de mâine, Hliboceanu vine fără greș - a îngăimat în surdină Pavel Puicuță, în râsul celor din preajmă. Nu te lua pe gânduri, Pavele că tot în săptămâna asta se întoarce - a pus paie pe foc Ion Cotman cel tăcut... Costacheee! Costacheee! Ia fă-te-ncoa’! - a strigat Hliboceanu. După puțină vreme, s-a arătat Costache, cu o privire cam speriată: Da’ ce v-o apucat, dragilor, să porniți la drum pe o vreme câinească ca asta? Păi în zori
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și În ministere, au cumpărat cu bani furați băncile, ziarele sunt ale lor, televiziunea, vapoarele, ploaia și peștii din ocean, totul, totul...! — Pablo, te rog liniștește-te, Îl imploră doamna Agneta, copleșită de penibilul situației. — Lucrează pe furiș, ucid pe tăcute, stau la pîndă În Întuneric și conspiră Împotriva celor sărmani, și-au pus averile la adăpost În conturi din străinătate, la urmă vor pleca și vor arunca insula În aer - și atunci va fi SFÎRȘITUL LUMII! avertiză Pablo cu glas
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Paris cu mai mult de cinci ani În urmă. Domnii turci sorbeau cafele, râdeau, trăncăneau și scuturau din capetele lor mici și brunete ca niște păsări de casă gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hainele pe ea, plângea cu suspine. Mâinile lui pline de cicatrice explorau materialul ros al banchetei, desenând din spermă o diagramă misterioasă: un semn astrologic sau poate o intersecție rutieră. Când am ieșit din spălătorie, rulourile continuau să se scurgă tăcute în întuneric. În jurul mașinii, o baltă imensă de clăbuci albi se făcea una cu cimentul ud. Capitolul 18 Pe autostradă nu era trafic. Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
seama de o prezență lângă tine. Cu coada ochiului o descoperi pe Ludmila. E acolo, așezată pe o grămadă de volume in-folio, ascultând concentrată urmarea romanului. A sosit în clipa asta sau a auzit lectura de la început? A intrat pe tăcute, fără să bată la ușă? Era deja aici, ascunsă printre biblioteci? (Venea să se ascundă aici, spusese Irnerio. Vin aici să facă lucruri de nenumit, spusese Uzzi-Tuzii.) Sau e o apariție evocată de vraja degajată de cuvintele profesorului-vrăjitor? Uzzi-Tuzii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
viața pe care o trăiam; spun de noi, bărbații, căci Irina avea precocitatea femeilor de tipul ei, deși ca ani era cea mai tânără dintre noi trei, iar noi făceam tot ce voia ea. Irina a început să fluiere pe tăcute, cu un surâs în ochi, de parcă gusta dinainte o idee ce-i trecuse prin minte. Apoi, fluieratul ei a devenit sonor; era un marș comic dintr-o operetă la modă pe atunci, iar noi, încă speriați de ceea ce ne pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o citeai la cafenea și ești nerăbdător s-o continui, pentru a i-o putea da ei, pentru a comunica cu ea prin canalul săpat de cuvintele altcuiva, care tocmai pentru că sunt pronunțate de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și a vă recunoaște. O cheie se învârte în broască. Tu taci, de parcă ai vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar extinde la respectivele familii, rude în linie ascendentă și descendentă, la frați, veri; o legătură între ambianțele în care trăim, cu implicații în sfera veniturilor și a bunurilor patrimoniale; o dată dispărute, prin urmare, toate aceste condiționări, care amenință pe tăcute dialogurile noastre, făcându-le să nu dureze decât puține clipe, întâlnirea cu Franziska ar trebui să fie și mai frumoasă și mai plăcută. E natural, deci, să încerc să creez condițiile cele mai favorabile pentru ca drumurile noastre să coincidă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Într-un anumit fel, și prin simplul fapt de a-l privi și a observa respingătoarea lui urîțenie, era firesc și logic să accepte că umanitatea se purtase cu el cu cruzimea cu care o făcuse. Oberlus rămăsese de asemenea tăcut, contemplînd marea, cufundat În propriile-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]