KorAP: Find »[drukola/base=tăgadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...32 >

781 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

era limpede că, din cîte-și amintea despre el, se asemăna mai degrabă cu o fiară sălbatică sau cu un diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei butucănoase, În mijlocul căreia se odihnea, deschis, ceea ce ar fi putut fi considerat un jurnal. Îl luă. Două treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

cum fusese sustras). Schimbând anumite cuvinte, răstălmăcind unele expresia puse pe seama creștinilor, Joly, În fantezia sa caustică, va lansa niște acuze (atribuite lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mânile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în viață. Și Sfântul Fără-Mațe, cu gura plină de fulgi de porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
prietenul ei, în camera de motel în care-au stat amândoi, pe care el s-o găsească înainte de apariția lui de dimineață pe micul ecran: „NU sunt grasă”. Cu toții am lăsat câte-un mesaj în urmă. Mângâindu-și pisica, Directoarea Tăgadă ne-a spus că scrisese întregii ei agenții, spunându-le: „Găsiți-vă alte obiecte pe care să le futeți”. Noaptea trecută a lăsat mesajul pe fiecare birou, să-l vadă toți în dimineața asta. Chiar și domnișoara Hapciu a scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru a se lăsa de fumat. Și Sfântul Fără-Mațe a făcut scurtă la mână tot încercând să ajungă la orgasm fără vreo fotografie. Pisica Directoarei Tăgadă, motanul numit Cora Reynolds a mâncat resturile de biban dungat în vreme ce Contesa Clarviziune și Reverendul Fără Dumnezeu se îngrijorau că nu erau îndeajuns de în siguranță. Căzuseră într-o capcană. Cineva ar putea să ne găsească, își făceau ei griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
crescute din lanțuri îmbrăcate în catifea și înrădăcinate în tavan. Fiecare dintre noi își vede propria realitate de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Ține oameni închiși împotriva voinței lor, și asta e o faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis mai curând, spune domnul Whittier, cu atât astea trei luni vor trece mai repede. Aruncând șoarecele de jucărie, Directoarea Tăgadă întreabă: — Ce e Villa Diodati? — E o casă de pe malurile lacului Como, îi spune Lady Zdreanță diamantului baban. — Lacului Geneva, zice doamna Clark. Privind în urmă, a fost părerea domnului Whittier că avem întotdeauna dreptate. — Nu-i vorba de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
vom crea propria noastră orgie incestuoasă cu oameni și animale, despre care să bârfească lumea. Când vom vorbi despre cabinele din culise în care suntem cazați, le vom popula cu păianjeni veninoși. Cu șobolani înfometați. Nu doar cu pisica Directoarei Tăgadă, care-și lasă părul peste tot. O fantomă. Vom pune o fantomă în vechiul teatru pentru a construi povestea, pentru a face loc efectelor speciale. O, locul îl vom bântui noi înșine, îl vom umple cu suflete pierdute. Ne vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
început deja... — Domnule Whittier? spune doamna Clark. Personajul nostru negativ, stăpânul și demonul nostru, pe care-l iubim și adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură și cască. Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează deasupra trupului lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de măriți încât se vede albul jur-împrejurul irișilor, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
duși cu preșul într-o clădire și închiși acolo. Șeful răpitorilor se balonează, și noi scăpăm. Pur și simplu NU merge. Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns niște apă. Directoarea Tăgadă plănuiește să plimbe motanul Cora Reynolds prin fața camerei lui și să-i dea pe furiș o cană mare cu apă. Veriga Lipsă se vede umblând în vârful picioarelui până în cabina domnului Whittier și turnându-i pe gât apă cu polonicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
tare doare foamea. Spuneți-mi o poveste, spune Mama Natură. A aprins o lumânare de măr și scorțișoară, cu urme de mușcătură în ceara albă. Oricine, spune. Spuneți-mi o poveste de să-mi pofta de mâncare pentru totdeauna... Directoarea Tăgadă își îmbrățișează pisica, spunând: Poate că o poveste îți taie ție cheful, dar Corei tot îi e foame. Și Miss America spune: — Zi-i pisicii că în câteva zile o să pară numai bună de mâncat. Deja țâțele ei de spandex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady Zdreanță era pregătită?. Spune: Dar domnul Whittier era? Și doamna Clark ridică din umeri. Spune: — Contează? Așezat pe blana falsă, alături de Mama Natură, Directoarea Tăgadă și-a răsucit un ciorap de nylon în jurul încheieturii stângi. Cu dreapta continuă să răsucească ciorapul tot mai strâns, în timp ce degetele mâinii stângi devin tot mai albe. Atât de albe încât până și blana pisicii pare închisă la culoare pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
dar o vede de câte ori închide ochii. Chiar și acum, după aproape șaisprezece ani. Chiar și acum, când copilul ei s-a născut, a crescut și a murit. Copilei i-a dat numele Cassandra. 9 Doamna Clark o găsește pe Directoarea Tăgadă în salonul renascentist italian, prăbușită pe o masă neagră de lemn masiv. De pe masă picură sânge pe toate laturile. Sângele lipicios, deja acoperit cu un strat de păr de pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Cassandra. 9 Doamna Clark o găsește pe Directoarea Tăgadă în salonul renascentist italian, prăbușită pe o masă neagră de lemn masiv. De pe masă picură sânge pe toate laturile. Sângele lipicios, deja acoperit cu un strat de păr de pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul de nailon și mai tare, și zice: — Tu mi-ai făcut-o. În momentele astea toți căutăm câte-o chestie mai extremă. Cu toții vrem ceva care să ne umfle rolurile. Să ne pună personajul în centrul atenției după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
mod de-a hrăni pisica. Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă că noi, restul, avem roluri secundare. Ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
zici de Baroneasa Degerătură? — Aia n-ar buze, spune domnișoara Hapciu. Adică, efectiv n-are buze. Ce zici de Miss America? — Ea oricum va fi celebră din cauza sarcinii..., spune domnișoara Hapciu. Spune: Eu nu-s gravidă, și am buze... Directoarea Tăgadă și-a tăiat deja din degete. La fel și Sora Justițiară - și de la mâini și de la picioare - cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Hapciu s-ar grăbi odată să se sufoce cu mucegaiul. Treisprezece, dacă Miss America ar avea bunul-simț să moară la naștere. Cum toți ne dăm bucățele tăiate motanului, Cora Reynolds s-a făcut uriaș. — Dacă-ți tai scula, spune Directoarea Tăgadă, să nu cumva să i-o dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după bandaje, am găsit costumele. Căutam în culise pânze curate pe care să le tăiem fâșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua Recunoștinței. — Nici măcar în glumă... îi spune Directoarea Tăgadă, scărpinând burta grasă a pisicii. Micuța Cora e puiul meu... Cu rădăcinile castanii vizibile sub părul ei platinat, ca un etalon care arată cât am stat închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Cora e puiul meu... Cu rădăcinile castanii vizibile sub părul ei platinat, ca un etalon care arată cât am stat închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget. Ridicându-și ochii spre Directoarea Tăgadă, zice: Dacă tu ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de copilul din burtă ce zici? Și, mângâindu-și burtica, Miss America spune: — Pețitorul ar trebui să-mi dea mie penisul lui să-l mănânc. Spune: Eu sunt aia care nu mănâncă pentru doi... Fișa postului Un poem despre Directoarea Tăgadă — Un ofițer de poliție, spune Directoarea Tăgadă, trebuie să-l protejeze până și pe un satanist. N-are de ales. Directoarea Tăgadă pe scenă, mânecile de tweed ale jachetei îi dispar la spate, unde mâinile ei ascunse se ating, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
mângâindu-și burtica, Miss America spune: — Pețitorul ar trebui să-mi dea mie penisul lui să-l mănânc. Spune: Eu sunt aia care nu mănâncă pentru doi... Fișa postului Un poem despre Directoarea Tăgadă — Un ofițer de poliție, spune Directoarea Tăgadă, trebuie să-l protejeze până și pe un satanist. N-are de ales. Directoarea Tăgadă pe scenă, mânecile de tweed ale jachetei îi dispar la spate, unde mâinile ei ascunse se ating, în postura din fața unui pluton de execuție. Părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
să-l mănânc. Spune: Eu sunt aia care nu mănâncă pentru doi... Fișa postului Un poem despre Directoarea Tăgadă — Un ofițer de poliție, spune Directoarea Tăgadă, trebuie să-l protejeze până și pe un satanist. N-are de ales. Directoarea Tăgadă pe scenă, mânecile de tweed ale jachetei îi dispar la spate, unde mâinile ei ascunse se ating, în postura din fața unui pluton de execuție. Părul ei grizonat e tuns scurt dinadins ca să pară țepos. Pe scenă, în loc de lumina unui reflector

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]