1,062 matches
-
S Eliot mânuiește aluzia cu o extraordinară nonșalanță, el face cotidianul să coexiste cu mărețul, chemând în jurul creației sale, simbolic, întreaga umanitate, în stare, potențial, să devină un furnizor perpetuu de complicități textuale, până la a face din poezie un strălucitor tăiș de sabie. Jocul de sclipiri, de enunțuri apodictice ține cititorul în suspans, în așteptarea unei dezvăluiri care să schimbe lumea ori a unei lovituri de teatru, deși, finalmente, nu se întâmplă nimic decât poezia, care se topește în „pacea mai
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
al ridicolului. Toți acești bărbați asumă ridicolul pentru a salva existența familiilor lor. Rușinea lor - pentru că astfel este calificat gestul lor în cultura în care trăiesc - este menită unui scop nobil. Este desigur amuzant, dar comicul lui Giurgiu are două tăișuri, și unul dintre ele taie adânc. Scena finală a unei idilice rezolvări are la rândul ei un gust amar, virilitatea clasei muncitoare pusă odată la încercare fără izbândă este reconvertită de o manieră absurd-comică. De la muncitorul eroizat pe fundalul utilajelor
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
lucrarea este de slabă calitate, iar dacă este destinată însămânțărilor, arătura necesită 1 - 3 prelucrări cu grapa cu discuri, adică un consum suplimentar de motorină. - Influența ascuțirii brăzdarelor de plug asupra consumului de motorină a tractorului Brăzdarele uzate cu grosimea tăișului mai mare de 1 mm, sporesc rezistența la tracțiune a plugului și patinarea roților motoare, determină micșorarea productivității agregatului și creșterea consumului de motorină cu aproximativ 6 - 7 %. - Utilizarea economică a tractorului în exploatare O primă măsură ce se impune
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
place. Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges in a sunny chair... Ce-i asta? O întrebase și ea nu-i răspunsese. Râdea. Râdea cu poftă. Portocala aluneca, lipsită de corporalitate, strivită sub tăișul dinților, ca într-o ghilotină zdrențuitoare, de la unul la altul. Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog, nu ploaia, plimbarea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știe, într-un decor temporal aflat la multe secole în urmă... Precupețele își laudă marfa pe diferite voci, un bărbat cu perciuni stufoși care ies de sub o pălărie neagră, țuguiată, cu boruri largi, taie o găină, iată satârul, lama sclipește, tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate direcțiile, nimeni nu se ferește, pasărea moare, dar, înainte de punctul final, se rotește amețitor în praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă senzația
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca un cuțit cu două tăișuri, cum l-ai întoarce, dacă nu te integrezi mecanismului hausvaterian, riști să te "tai". În fine, într-un spectacol văzut recent, alt regizor serios, Bocsardi Laszlo, citește Don Juan de Moliere într-un registru (n-am încotro și-i zic
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
adevărat delir memorialistic și de infatigabilă sondare prin sertarele autorilor, de reconvertire analitică a recenzenților înspre filoanele realității camuflate, de respingere sistematică a literaturii de ficțiune, "romanul" secvențial și sincer al tinereții lui Gh. Jurgea-Negrilești avea să beneficieze de ambele tăișuri ale unui asemenea sfârșit de modă. Să fie, adică, admirat laolaltă cu toată suita de volume care îl precedase, pentru ca apoi să fie lăsat într-o suspensie sine die, tipică apusurilor de gen. Troica amintirilor a încântat, o dată cu prima ediție
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
cele două capete îndoite în față, are mai multe straturi și e întărit cu laméle de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trag au vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu, sunt în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, au una curbată ca o seceră cu tăișul în afară: retează alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase cum se-ntâmplă cu scramasax-ul. Începând cu scuturile
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trag au vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu, sunt în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, au una curbată ca o seceră cu tăișul în afară: retează alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase cum se-ntâmplă cu scramasax-ul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele, și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și metal, având în vârf
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
regizor cu un bogat palmares, este un monument de umor negru de cea mai bună calitate, reflectînd perfect proverbul cum că drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Paradoxal, cinic, Bill Plympton folosește animația ca o armă cu două tăișuri, pe care trebuie să ai grijă de unde o apuci. Filme precum Surprise Cinema, Sex and Violence sau How to Kiss dovedesc un spirit pătrunzător și un ludic sulfuros. Tom Brown, un prezervaționist îndrăgostit de natură, realizează alături de Daniel Gray un
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
întindă aripile triumfător. Femeia și bărbatul închipuiau împreună un fluture tandru și seducător, de-o parte și de alta a umanității noastre virtuale. Binele și răul erau fluturi despărțiți de axa de simetrie a unei săbii atât de ascuțite, că tăișul ei se despica permanent pe el însuși". În universul scrisului cărtărescian fluturele este simbol subconștient și simbol topologic, simbol al vieții pândite de moartea-păianjen și este structură generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larvă
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
intrigile și manevrele emanate din cabinetul unui conchistador deja căzut în dizgrație și ridicol. Sub alegoria destinului se află atât cosmopolitul bei rătăcitor, armeanul animat de sentimente profund românești, cât și Principatele Române, prăzile predilecte ale marilor Imperii. Scăpat de tăișul iataganelor ienicerilor fundamentaliști, Manuc, liberalul și reformistul european, artizanul din umbră al Păcii de la București, nu va scăpa de otrava gazdelor ruse, ipocrite și pizmașe până la vărsare de sânge. Cel ce a reușit să aducă la masa tratativelor doi adversari
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la suprafața mării/ și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul lumii/cu caschetă și ochelari de aviator." 5 Procedeele le cam știm de la Dimov, iar inventivi-ta-tea săltăreață de la avangardiști, vor spune scepticii plimbați prin istoria literaturii. Îi contrazic, dar nu cu vorbele mele: "we all live in a yellow submarine
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
învățat să dezvolte, să tragă concluzii din premise, să convingă - în ultimă instanță, adică să aibă dreptate". Adversarii lui Maiorescu sunt compătimiți pentru că, aduși în perimetrul dezbaterii raționale, adică "în condițiile impuse de Maiorescu, n-au nicio șansă, pierind de tăișul logicii". Bruscat încă o dată pentru că a manifestat interes față de sofiștii greci, Protagoras, Gorgias și Predicos, promițînd "a se ocupa de ei într-una din tezele de doctorat, anunțînd și o călătorie la Berlin, pentru cercetări în Biblioteca Regală", junimistul e
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
nici despre Scrisori către cei de-acasă, nici despre Caiete (I, II, III) nu mai rămân, în cronicile revuistice, prea multe piste de discuție. Ceea ce e o victorie, fără îndoială. Doar că, din simple pricini editoriale, una cu - măcar - două tăișuri. Nu mă interesează cât de etică e, în ceea ce-l privește pe Mircea A. Diaconu, o asemenea schimbare de categorie. Opțiunile tipologice nu se discută. Vreau doar să-mi verific ipoteza și să înțeleg exact articulațiile cărții. Cum se face
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
a salva aparențele sociale și coșmarul de fiecare zi, de cealaltă parte. Aflată la țară, în vizită la părinți, Mia are sentimentul că toată lumea din jurul ei îi ghicește drama și că în spatele vorbelor mieroase ale celor din jur se ascunde tăișul zâmbetelor ironice. Pentru a salva aparențele mimează o convorbire telefonică plină de căldură familială cu soțul ei rămas acasă. În final, îl sună în realitate, pentru ca rudele ei să-l vadă venind să o ia cu mașina și în felul
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
merg mai departe, unde mai e criticul acela, tot de factura lui Silvestru, care organiza prin țară festivaluri, colocvii?!... Într-un orășel ca Bârladul funcționa, de exemplu, periodic, un excelent colocviu de regie. Silvestru era, Însă, o sabie cu două tăișuri. Dacă te ura, aveai de suferit foarte mult. Uneori avea și erori de gust, În privința dramaturgiei mai ales, apoi unele erori de diagnostic. Dincolo de aceste lucruri, era categoric o instituție. În cărțile sale sunt multe ipoteze curajoase de lucru. și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité(Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. ) este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
favoare cam la două săptămâni, uneori chiar la trei... - Bizară coincidență! Și al meu cam tot așa procedează... În mintea Olgăi, unde ideile dobândeau ad-hoc Îndoieli, își făcu loc un ascuțiș de lamă, asemenea unor săbii de Toledo, cu un tăiș care se simte că a lucrat după ce rana sângerează. În discuția aceasta lapidară îi încolți o suspiciune: N-o fi Alex al meu!? Puse instinctiv mâna la gură de frică să nu-i scape vorbe necontrolate, fără știrea ei. De
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu adevărat chelboase. Adică, fără averi în acte și-n realitate, fără păr pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica nu mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și mai îndrepte tăișurile uneltelor de luptă. și totul, în preajmă, se transformă într-o imensă nebuloasă. O nebuloasă din care nimeni nu mai înțelegea nimic. Cu toate astea, continuau lupta, pe orbecăite, strigând unii la alții, că ei au dreptate; ba nu; ba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
copilașii, cu făcutul mâncării pentru peste zi. La un timp, Casap a năvălit în casă, ca un apucat: în mâini - cu o bărdiță. În cameră mai era fata cea mare. și, de îndată, a început să loveacă gâtul nevestii, cu tăișul bărdiței. De multe ori. Cu rapiditate. Până când femeia a căzut din picioare. Pe urmă nu s-a lăsat până ce nu i-a desprins capul de trup. A dat cu piciorul în el, a zvârlit bărdița și a ieșit afară, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tăiase, care încă i se zbătea, înainte de a o fi aruncat, ca să moară, după datină. Dragoslav se repezi asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i se despică asemeni uniu harbuz copt. Atacatorul căzu și, după câteva zbateri, sucombă. Așa se iscă grozăvia. Lumea se aduna, se tot aduna, se îngrozea de ce vedea și auzea, o parte din ea facându-și semnul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Girard: "Sistemul judiciar și sacrificial au deci în final aceeași funcție, dar sistemul judiciar este mai eficient. El nu poate exista decît asociat cu o putere politică într-adevăr puternică. Ca toate progresele tehnice, el constituie o armă cu dublu tăiș, de opresiune și de eliberare, și tocmai astfel apare el primitivilor a căror privire, în acest punct, este fără îndoială mai obiectivă decît a noastră". Așa încît, în pofida aspectului său de eficiență, sistemul judiciar e și unul opresiv. în chip
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
nu-l chema Michel, ci David. După ce ieșiră din peșteră, Vic stinse lanterna, deși afară era aproape la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau se pierdu printre alți bolovani albi și umezi. Pesemne că mai devreme plouase. Curînd, ajunseră la marginea unui desiș de jnepeni, unde Vic se opri și așteptă pînă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]