107 matches
-
nerăbdare... Și mai zicea că... are încă multe să-ți spună... Și eu abia aștept să-i ascult vorba. Orice ți-ar povesti pare că e un lucru de mare taină, încât îl asculți cu sufletul la gură. Acum îți tăifăsui sub clar de lună, privind la ploaia de stele căzătoare... Parcă îți vine să alergi să le prinzi... Doamne, cât de mult îi plac nopțile iestea de august! Privesc la țigancă cum mănâncă și mă întreb de unde știe ea atâtea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
asculți numai, ci am să te pun să vorbești cât n-ai vorbit tu în toți anii de când ne cunoaștem! Abia aștept ocazia, părinte. Acum, să nu mi-o iei în nume de rău, dar parcă mai plăcut era să tăifăsuim de adevăratelea. Dar, vorba ceea: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Așa că scoboară frumușel din așternut și pregătește-te pentru gustărică. Afară-i o dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nouă sărmana, dintr-un lot de sclavi achiziționați recent, nu a crescut la ei în casă, așa că se teme întruna să nu greșească, iar ea se silește să se arate cât mai îngăduitoare. Trec acum printre grupuri, grupuri de lecticari. Tăifăsuiesc între ei, după ce și-au adus stăpânii pe umeri sau pe brațe. Cei care nu-și permit sclavi care să-i poarte îi închiriază. Mai ales femeile, fie nobile, fie din popor, urăsc să înoate pe străzi prin glod. Strigă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreme să se mai uite înapoi, dar îi rămase în ochi înfățișarea preotului și în minte întrebarea: Cine o fi și de unde îl cunosc?..." În vagonul următor călătorea generalul Karg. Aici coridorul era ocupat numai de ofițeri de toate gradele tăifăsuind și așteptând fiecare norocul de a putea vorbi neoficial cu generalul. La compartimentul excelenței erau trase perdelele cafenii, și aghiotantul ieșise afară, din propria-i inițiativă, să roage pe domnii din coridor să facă liniște, ca nu cumva să se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
țăndări. Ca să nu strice cheful domnișorului, stăpâna își reținu dojenile aspre ce-i stăteau pe limbă pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va povesti din fir în păr ce-a pățit cu notarul. Apostol fu grăbit tot timpul, tăifăsui cu ea până târziu, dar numai despre întîmplări din trecut, stăruind mai cu seamă asupra vedeniei lui în biserică, odinioară, întru bucuria mamei, care îndată îi împrospătă toate amănuntele acelei "minuni cerești", găsind și prilejul să observe, în treacăt, că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe ceafă, cu o mutră păroasă de maimuță, vorbind cu cineva din tindă, vesel și mulțumit și arătîndu-și mereu dinții albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru să-l ignoreze, dar inima lui întrebă: "Cu cine vorbește infanteristul?" Era sigur că tăifăsuiește cu Ilona, și fața i se strâmbă de mânie, aproape fără să-și dea seama. Soldatul îl zări în fereastră și deodată i se stinse râsul, și dinții cei albi se ascunseră într-o seriozitate puțin speriată; luă poziție, își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ajunge nici cel mai Îndepărtat ecou al lumii exterioare. Am aprins lumina și m-am dat pe brazda traducerii populare pe care o Întocmesc după La soirée avec M. Teste. Dar era cu neputință de lucrat. În odaia de alături tăifăsuiau Montenegro și Miss Bilham. N-am Închis ușa, de teamă să nu o jignesc pe Miss Bilham și să nu mă asfixiez. Cealaltă ușă a odăii mele dă, după cum știți, În vaporosul patio vecin cu bucătăria. Am auzit un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stabilimentului din Avellaneda; după știrea noastră, la acea multitudinară formă de manifestare a orașului Buenos Aires, unde nimeni nu cunoaște pe nimeni, César Paladión nu și-a făcut nicicând simțită prezența. Ce lucru de neuitat ar fi fost să Îl auzim tăifăsuind mână-n mână cu maestrul! O dată sau de două ori, Loomis ne-a dat de știre iminenta publicare a unei lucrări proprii În ospitalierele pagini ale publicației Noi; Îmi amintesc neliniștea cu care noi discipolii, toți numai tinerețe și entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lă- untrul lui se revărsa, senin și generos, prin priviri. Mi se părea că între noi doi și începuse a se înfiripa sentimentul prieteniei. Am stat de vorbă pe așezatelea, ajutat de Adina, ca și cum am fi fost doi vecini care tăifăsuiesc la gard. Omul îmi spune că tot ce a adus el în acel Târg este lucrat manual, după tehnologii moștenite din ve- chime, din moși strămoși. - Dar cum le faceți? Aveți ateliere speciale? Tuaregul râde cu poftă, îmi pune o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
și-a revăzut fiul după ani și ani petrecuți în cine știe ce bătălii... “Oare ce gândește despre mine?” - mă întrebam eu, fără nici o speranță că voi afla răspunsul așa de curând... În cele din urmă, am ajuns la locul unde am tăifăsuit de atâtea ori. Bătrânul a venit lângă mine și mi-a pus o mână pe umăr. A rămas o vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului. Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar tot amână momentul. În cele din urmă, am ajuns în locul unde tăifăsuiam de obicei. Când călugărul și-a revenit din oboseala drumului, m-a întrebat: --Pe unde ai vrea să hălăduim astăzi? Știu că astă noapte ai umblat cu “Zâna cea bună” pe Ulița Ciubotărească și Ulița Feredeelor... N-am îndrăznit să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți, am plecat mai departe. Ne opream din când în când, pentru a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat cu patimă... În clipa când am încercat s-o despoi de catrință, mi-a șoptit cu tremur în glas: --Nu aici și nu acum... Ai răbdare... Hai să ne
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vers pe care mi l-ai dăruit, cu generozitatea unui prieten plin de har poetic, pentru că se potrivea unui poem de-al meu: "Câteodată ești atât de singur încât nu poți fi numărat". Mă bucur că mai avem ocazia să tăifăsuim împreună, fie și pe Internet. Petru CIMPOEȘU O poză profil / față cu Petrică Cimpoeșu Dacă-l privești pe Petrică Cimpoeșu nu zici că în el ar zace un prozator. Și încă unul bun. Unul mare, poate că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a Întrebat ea În vreme ce se Întorceau cu mașina de la spital. — Firește, a răspuns el zâmbind. Mi-ar plăcea să am copii. Visez adesea că am o familie numeroasă și gălăgioasă, familie grecească, știi, cu zaiafeturi la care toată lumea râde și tăifăsuiește. Cu totul altceva decât erau serile nefericite din Ajunul Crăciunului petre cute alături de părinții mei fără ca vreunul dintre noi să scoată vreo vorbă. Singura piedică e Însurătoarea. Așa ceva nu mă-ncântă! Margaret a zâmbit și ea. Ținea În mână cinci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a dezvoltat normal, prin natura împrejurărilor: era firesc ca mai toți să canoteze; în orele de "l'école buissonièrre" este mai plăcut să te plimbi cu barca, pe lac, decât să stai pe o bancă în inactivitate. Poți să tăifăsuiești la fel de bine și pe apă ca și pe uscat, dacă ai chef! Și cum băieții, sărmanii de ei, aveau foarte des prilej de antrenament la canotaj, ajunseseră barcagii, nu glumă! Dar antrenamente serioase făceau băieții noștri la toate sporturile: la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ține mâinile pe creștetul unei babe îngenunchiate și pare a se ruga. În dreapta dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
reală comedia, și adevărată, și resimțită? — Atunci? — Că totul e unul și același lucru; că trebuie să se confunde, Augusto, trebuie să se confunde. Și cine nu confundă se scufundă. — Și cine confundă de asemenea. Poate. — Atunci? — Ei bine, să tăifăsuiești, să cultivi subtilitățile, să te joci cu cuvintele și formele lor... Să petreci! — Ei doi chiar că petrec! — La fel și tu! Ai fost vreodată în propriii tăi ochi mai interesant decât acuma? Cum poți ști că ai un membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de la răsplata războiului îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide era un om care nu s-ar fi deschis niciodată cu adevărat și nu avea prea multe calități plăcute. De ce nu putea și el să bombăne, măcar o dată? Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cap - în nici an caz de genul acelor pe care mi le dă Selina mie... În câteva clipuri, prințul apărea jucând polo, zburând pe aparate de luptă, cățărându-se pe munte, comandând un vas de război. Ședea în fața unui cămin, tăifăsuind în tihnă cu mama lui, Cloșca. Apoi prințul a răspuns la întrebări despre copilăria și tinerețea lui, privind direct în cameră. Spunea el că e tare mândru de faptul că fusese instruit în spiritul autodisciplinei încă de la o vârstă fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi învățat acum limba. Nici unul nu poate înțelege din ce motiv sunt eu înăuntru. Toți sunt nebuni după mine. Gardienii sunt nebuni după mine. Directorul adjunct e nebun după mine. Până și directorul principal coboară în celula mea să mai tăifăsuim împreună. — Mâncarea cum e? — Groaznică. Totul e numai cu soia. Te umflă cât se poate de bine, dar te și dă gata. Întotdeauna am bănuit că ne pun bromură în cafea. Dar n-au nevoie de așa ceva. Nu ne pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sus. Bineînțeles că n-am uitat că suntem vecini... Eu am memorie! Atunci să-ți fie rușine! îl mustră Bianca, făcând o mutriță supărată, ca și cum toată istoria aceasta o privea numai pe ea personal. Colegii lui Victor, care fumau și tăifăsuiau prin preajmă, tăcură și își întoarseră capetele spre ei. Da, să-ți fie rușine!... repetă ostentativ fata, ca s-o audă bine cu toții. Că noi te-am așteptat să te mai arăți la față, iar ție puțin ți-a păsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai fumezi câte o țigară din când În când, mai ales atunci când nu poți mânca hrană solidă, spuse el cu un zâmbet poznaș, trăgând dintr-o țigară răsucită de mână și scuturând scrumul de pe pătură, ca să nu-l vadă Emma. Tăifăsuiră despre succesul lui Trilby, care Își Încheiase stagiunea prelungită la Lyceum și tocmai pornise Într-un nou turneu provincial, pregătitor pentru cel american, căci se părea că, deși dispuneau de numeroase producții proprii, americanii jinduiau să vizioneze deja legendara montare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI că era prietenos. Ei, de exemplu, se considerau deja prietenii lui, iar atunci când aveau să se reântâlnească, de bună seamă, că nu vor rata ocazia și aveau, aveau să-l... În vreme ce ăștia din "Cafenea" se întreceau în tăifăsuit, afară Spînzu ambală motorul. (Arvinte se folosea de o "Lada". Iar Iarba Fiarelor și Regele se strecurară din "Cafenea" înainte de încheierea peripețiilor buclucașului conducător de metrou. Punând plată și bacșiș în mâinile ospătăriței Dida și instalîndu-se apoi pe bancheta din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu un leagăn într-un colț, un tobogan de plastic în altul și o grămadă de jucării și mingi de cauciuc între ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de vânzare, am tăifăsuit în liniște despre tot felul de lucruri. Era o persoană cu care conversația curgea ușor - foarte deschisă, foarte generoasă, în general prietenoasă și caldă -, dar, vai, nu prea inteligentă, după cum s-a dovedit când am aflat că credea cu pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adus o ploaie de primăvară, deasă și insistentă, obligînd muncitorii care lucrau la un drum să se adăpostească în baracă. Într-un spațiu insalubru și insuficient aerat, dormeau 12 oameni, lipsiți de cea mai elementară igienă corporală. Acolo mîncau, acolo tăifăsuiau și mai ales acolo beau alcoolul de care făceau rost cu greu. Era impresionant să te uiți în strachina fiecăruia și să vezi doar fasole sau cartofi, mîncare de post. În ziua aceea ploioasă era joia din săptămîna patimilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]