551 matches
-
în cele din urmă ar fi dispărut de tot. Nu era exclus să se întâmple așa. Nu suportam ideea de a-i jertfi viața în numele științei, de a o expune privirilor curioase ale oamenilor. Probabil că existau pe această lume, tăinuite, nenumărate alte întâmplări ca aceasta. Întâmplări care i-ar fi uimit pe toți, însă ar fi fost păcat să se facă tam-tam în jurul lor, așa că rămâneau ascunse de ochii lumii. Probabil că existau mult mai multe astfel de cazuri decât
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
pămînt și nu doar în cer. Aș vrea să mai spun că, dacă mergeți, veți vedea un spectacol mare. Nu în sensul competițiilor și ierarhiilor care se stabilesc fals, forțat, cu vanitate. Un spectacol profund, care forează în interiorul tainic și tăinuit al fiecăruia. Un spectacol care ne arată, secundă de secundă, ce este iubirea unui regizor față de actor și cum creatorul se inventează la tot pasul ca cei de pe scenă să-i simtă tandrețea și dăruirea. Iar ei, la rîndul lor
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
rămîne cu 2,5 milioane de euro încasări. (...) Socoteală finală: 2,5 - 1,3 = 1,2 milioane de euro profit pe hîrtie. (...) Rezultă un ”surplus” de 1,2 milioane de euro”, continuă Cătălin Tolontan. „Profitul este una dintre comorile bine tăinuite ale Galei Bute. De suma aceasta spectaculoasă știau șefii din ministerul lui Udrea, Obreja și banca. Doar ei! Tocmai pentru ca secretul să fie apărat, ministerul n-a insistat ca Obreja să-i predea, oficial, cheltuielile. Să nu rămînă, ferească Domnul
Gala Bute: Tolontan dezvăluie profitul uriaș. Cine a știut de bani by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/58355_a_59680]
-
nu poartă urmele căutării. Scena are valoare prin urmele pașilor pe care i-a susținut. Trecerea artiștilor în lungul și în latul scenei nu este altceva decît cel mai concret semn al miracolului. „Aici sînt aiuritele tăceri de unde poți vedea tăinuita față a lumii”. Așa începea spectacolul „Leonce și Lena” de Georg Büchner, montat de Liviu Ciulei în 1976, la „The Play House Theatre Center” din Vancouver, Canada. În prologul piesei, artiștii desfășurau o bandă de hîrtie pe care se putea
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
dincoace de ceea ce credem că știm. Calea către taina lucrurilor. Calea către miracol. Acolo, în spectacol, amestecul este sublim și în el găsim dizolvate iluzii, cuvinte, gesturi, lumini, umbre, strigăte, șoapte, durere, zi, noapte, suferință, iubire, trădare, stele, dimineți. Fața tăinuită a lumii care nu se arată decît aceluia care se topește dacă nu o privește. Marii artiști își abandonează continuu eul ca să ne arate frumusețea din noi a lumii de taină. În fiecare seară sînt altcineva. Dedublarea continuă este sfîșietoare
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
uluitoare pe care rapița m-a lăsat să-mi desfăt ochii. Așa cum sudul Franței este prizonierul lavandei și al unui mov unic, așa este scăldată în galbenul rapiței această parte de început de Oltenie. Oltenia cu lumea ei magică și tăinuită, cu ceea ce este mereu nerostit dincolo de ce se spune, cu un cod închis în spatele ochilor, acolo unde realitatea agită imaginarul, cu alte șoapte și alte imagini pe care Ștefan Iordache le-a purtat în neliniștile lui, în personajele lui neliniștite
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
său, la Istanbul, pe când avea vreo 18 ani, remarcată la primul ei bal, unde avusese un succes deosebit, primise o cerere în căsătorie de la un turc mult mai în vârstă, prilej de indignare pentru severul Ion Pillat, dar și de tăinuită mândrie părintească. După mai puțin de un an, se mărita cu Ilie Arapu, însă căsnicia lor nu avea să dureze prea mult. La scurt timp, îl cunoștea pe Mihai Fărcășanu, care, deși mai în vârstă decât ea, o fascinase în
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
care îl amână, datorită obstrucției soției, astfel încât Ilderim Rebreanu sugerează că altfel s-ar fi împlinit destinul acestuia, de care, în cele din urmă, când catastrofa se produce pe front, prozatorul se simte vinovat, cel puțin în adâncurile conștiinței sale tăinuite, răscumpărându-și vina prin scrierea romanului Pădurea spânzuraților. Ilderim Rebreanu scrie și el aici, recompus altfel - bazat pe corespondență și memorialistică - în pandant cu Pădurea spânzuraților, romanul tragediei lui Emil Rebreanu, de pe front. Nu se pune, desigur, problema comparației între
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
destinul cărții, pentru că, aflându-se cine este autorul, a fost repede interzisă și nerepublicată până în 1997, așadar cincizeci și unu de ani. Când apărea deci romanul de care vorbesc, în primăvara lui 1946, Mihail Fărcășanu era un nume care trebuia tăinuit, purtătorul său trăind de altfel în clandestinitate și puțini chiar dintre confrați, numai patru, știau că el era cel care scrisese Frunzele nu mai sunt aceleași . Virgil Ierunca este cel care ne va divulga secretul, în anii târzii. Deghizarea onomastică
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
care noaptea piere și zorii stau să se arate un freamăt ascuțit e'n iarbă șerpii se pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă Ispita pe când coboară lumina tăinuită tăcernice cununi să lase pe cuvinte mă prind uitări - plecările aminte și sete mi-e de sacra cădere în ispită mereu uitată, iarăși dornic regăsită ispita de-a despica tăcerile și gândul din rana jertfei un sclipăt să se'nchege
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
plîns acum sînt tot mai puține cuvintele care vor să învețe cîte ceva de la mine „cu făptura mea mîhnită subțire le-am hrănit le-am sustras hazardului dezastrului neprevăzut și le-am ferit de neliniști cînd frica și energia lor tăinuită le chircea la pămînt” sleit și bătrîn acum simt cum mă privesc ca pe un pericol și mă jefuiesc - obscen ca pe un lucru Niciodată nu-i bine Ba semăn cu Discobolul ba cu spinarea încordată a unui poem neizbutit
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
toate părțile de o mulțime de criticaștri nepotoliți care aranjează autori, precum pețitoarea 6 aranjează partide. Cu cât e vorba mai puțin de un motiv extern (rațiuni de familie, dorința de a avansa, timiditate etc.) care îndeamnă omul să procedeze tăinuit, cu cât mai mult e un fel de infinitate interioară care dorește să-și elibereze lucrarea de orice relație finită față de sine, care vrea să se vadă eliberată de orice condoleanțe din partea camarazilor de suferință și de orice gratulări din partea
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
trec fiorii gândind la această „generația pierdută”. și cred că ea va fi cu adevărat pierdută, în cazul în care nu se va găsi o soluție salvatoare și aceasta cât de curând posibil. Nu-mi voi lăsa ostatică tăcerea Iubirii tăinuite, azi - ofrandă Miresmelor cu trupul de lavandă, Topaze fine ’ndoliind vegherea. Voi preamări foșniri de sarabandă Ce frământa-vor ispitind durerea, Privirea ta îmi va șopti căderea, La ceas întors, pe muzică flamandă. Ești numai foc și jertfă-nrourată, Un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
satanic, instrument ideal al expunerii întregului corp biciuirilor nemiloase venite din toate părțile), loviturile din ce în ce mai dure primite de la frații de suferință, supuși și ei acelorași cazne, terfelirea cu vorbe dintre cele mai murdare a tot ce mai rămăsese sfînt și tăinuit în adîncurile sufletului scormonit de îngerii întunericului, căzuți nu din trufie, ci din nevolnicie omenească etc... etc... etc...". Nota bene. Se urmărea nu doar punițiunea, ci și alterarea fibrei morale, distrugerea conștiinței prin desacralizarea, prin pervertirea oricărei valori acceptate anterior
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
EU” Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului „ EU” ,,Un călător în spațiu și timp. Fir de nisip trecut prin clepsidră. Lacrima împodobită în ochii cerului. Floare rătăcită sub brumă. Tristețea durerii tăinuite. Paharul prea plin al sufletului rănit. Eu, Un călător în spațiu și timp, Fir de nisip trecut prin clepsidră. Eu? Un om obișnuit." Au rămas doar versuri în carte Printre frunze legănate de vânt Plânsul și durerea...balsam îmi sunt
„ EU” de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385265_a_386594]
-
reveni - când, unde, cum? - spre a ne conduce în-tr-o nouă eră. În spatele acestei conspirații - agenții de spionaj, organizații oculte, politicieni, oameni de știință, adepți ai New Age și persoane având capacități paranormale, posibili Mesia. Evenimentele istorice reale, până mai ieri tăinuite, capătă o semnificație nouă. Lynn Picknett & Clive Prince: Conspirația Stargate. Editura Rao, București, 2005. Preț: 349 000 lei/ 34,9 lei.
Agenda2005-24-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283816_a_285145]
-
a unor sentimente ori a unor stări de fapt, fără să renunțe la folosirea metaforei acolo unde a hotărât că-i este locul: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate/ ale nopții de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat.” („Introspecție nocturnă”). În același timp, în cadrul acestui capitol și nu numai, cu toate exigențele specifice versului clasic, Olguța Luncașu Trifan își descoperă suficiente resurse pentru a se folosi
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
păziți rugul aprins! Chiuind într-un picior pe luncă Chiar v-ați amăgit cu cea butadă : „Boii ară și caii mănâncă”! Tot mai aprig v - apasă corvoadă! Ferecate porți suflet străbate; Și una după alta, vai, se - nchid, În lumină tăinuite fapte Vulcanic irump, devoră avid; Căci actori pe-o scenă de fațadă Mâniat-ați pronia divină, Ați trăit viața ca o pradă, Coborând la rangul de jivină; Timpu-aleargă, vine și scadența, Cine să plătească oale sparte, Zi ce trece crește
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi” când „beții de aripi lungi, ne
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
peste diguri, să alerg pe câmpii, să râd, să țip, să mă cert, să am libertatea lor, a oamenilor. Îndur blestemul de a mă lăsa purtată în depărtări, dusă de val. Am rămas foc. De paie, de dor, de ducă, tăinuit, perfid, vesel, plin de mister, negru, roșu și crem, zăludă nălucă, plin de cenușă, ard și ard, nu mă tem, ard pe dinăuntru, pe dinafară copacul bătrân din răscruce, arde în mine gata să lase, mormane mari de cenușă, leșie
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta Își Închipuia demoni și vrăjitoare, ei Întindeau hărți, stabileau puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cineva care-ți așază În față adevărul deconcertant că totul n-a fost niciodată altceva decât o mare manipulare, un gigantic teatru de păpuși destinat prostirii neavizaților - scandalos, nu-i așa? Tezaure fabuloase, documente secrete, conținând mesaje enigmatice sau adevăruri tăinuite, care pot schimba fața lumii, lucruri de natură să incendieze imaginația și să hrănească foamea de mister a oamenilor - simplu joc de aparențe și nimic mai mult? Dificil de admis, mai ales pentru un istoric, Îmi dau seama. Încearcă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
misterului, tocmai pentru că el conține prea fățiș soluția, rezolvarea. Prea fățiș, deci cu totul improbabil. Care era Însă acel semn, acel indiciu hărăzit programatic să sară În ochi, să atragă atenția pentru ca, În clipa următoare, să declanșeze gândul scontat: obiectul tăinuit se afla oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut din nou În revistă cu privirea uniformitatea enervantă a incintei. Am făcut apoi câțiva pași, până În dreptul primelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
venim aici să vânăm și cât ne-a trebuit ca să-l cunoaștem ca acum? De șase sau șapte ani. — Asta-i cea mai bună armă a noastră - spuse cu hotărâre Gacel. Nevoia ne făcea să urmărim vânatul până în cel mai tăinuit ungher al celei mai îndepărtate peșteri; și îmi amintesc că de mai multe ori ne-am și rătăcit. Cunoaștem terenul ca-n palmă și trebuie să profităm de asta. Dar sunt mulți - și, cu cât am omorî mai mulți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că nu sunt informator (spunând acestea, îmi apăsă umerii). Și, gârbovit și îmbătrânit parcă deodată, oarecum indecis, adăugă cu glas tot mai stins: pe elă să-l judece Dumnezeu că a jignit un bătrân; am și eu un fiuă (încet, tăinuit parcă) la războiă (și deja neauzit, mișcând din buze)Ă a fost ucisă Când părintele începuse sa vorbească, apropierea de fața lui bărboasă, la care mă forțau mâinile pe cale mi le pusese pe umeri, mi-era neplăcută și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]